Lili Marleen

- Tulburatoarea poveste a unui cantec -

Intr-o seara, pe la mijlocul anilor '80, televiziunea bulgara, foarte urmarita pe malul nordic al Dunarii, intrucat "colega" sa din Romania distribuia doar doua ore de emisii pe zi, a difuzat filmul "Lili Marleen", realizat de Rainer Werner Fassbinder, si interpretat stralucit de Hanna Schygulla, Giancarlo Giannini, Mel Ferrer si alti mari actori. Impactul la public a fost urias. In perioada imediat urmatoare, atat bulgarii, cat si romanii fredonau cantecul interpretat in film, de actrita ce jucase rolul principal. Totodata, cei care aveau video au declansat o mare campanie pentru procurarea casetei cu filmul, care, odata ajuns in tara, a fost tradus, ceea ce i-a sporit si mai mult popularitatea. In ce ma priveste, cantecul imi suna foarte cunoscut si nu-mi dadeam seama de unde. Tarziu mi-am amintit ca, in copilarie, un unchi, care in timpul razboiului lucrase ca maistru la uzinele Malaxa din Bucuresti, scapand astfel de front, la incheierea conflagratiei s-a mutat la o fabrica din Craiova, revenind astfel in satul natal. Ei bine, unchiul acesta n-a venit acasa cu mana goala. Printre bagajele lui s-a aflat un patefon, dar si multe placi "Electrola", pe care le asculta de sarbatori. Intre ele se afla si "Lili Marleen", dar cantat in nemteste. Acum, dupa ce vazusem filmul, a inceput sa ma intereseze povestea lui, prilej cu care am aflat ca era vorba de o adaptare libera dupa cartea "Der Himmel hat viele Farben" (Cerul are multe culori), semnat Lale Andersen, o cantareata de cabaret din Germania, care, in 1939, lansase cantecul ce dadea titlul filmului.

"Cel mai frumos cantec de dragoste din toate timpurile"

Ziaristi romani mai in varsta, pasionati de cinema, mi-au vorbit adeseori despre fabuloasa istorie a acestui cantec ce a transgresat ura nascuta de razboi, fiind ascultat cu aceeasi emotie si evlavie de milioane de soldati, aflati de o parte si de alta a transeelor - fie ei nemti, francezi, englezi, americani, italieni, sovietici, romani, japonezi, etc. In plin razboi, in numai sase luni, cantecul cunoscuse 48 de versiuni, in tot atatea limbi. Instaurase un soi de magie. Se spune ca atunci cand era transmis, militarii incetau sa mai traga unii in altii. Intrigat de uriasa influenta pe care o avea asupra soldatilor nemti, indeosebi pe frontul de Rasarit, si de faptul ca tot mai multi dintre ei, ascultand melodia, se sinucideau, seful propagandei Reich-ului, Josef Goebbels, a incercat sa distruga matritele discului, apoi a interzis difuzarea lui. Dar n-a reusit! "Lili Marleen" a fost aparat cu indarjire de un alt "mamut" al armatei germane, maresalul Rommel, "vulpea desertului", care a cerut posturilor de radio sa-l programeze cat mai des, uneori chiar de 35 de ori pe zi. Marele romancier american John Steinbeck, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, fost corespondent de razboi, sustine ca este "cel mai frumos cantec de dragoste din toate timpurile". Dar sa ne intoarcem in anii razboiului, pentru a afla adevarata poveste a lui "Lili Marleen".

Poezie din 1915, devenita cantec in 1937

Hans Leip, un german nascut la Hamburg, care isi satisfacea (in 1915) stagiul militar la Berlin, s-a indragostit concomitent de doua fete. Una dintre ele, Lili, era nepoata gazdei, iar cealalta, Marleen, era infirmiera. Obligat sa ramana in cazarma din cauza mai multor acte de indisciplina si sa faca de serviciu ca santinela, el se simte tot mai singur, iar dorul de cele doua fete sporeste.Este o stare pe care doar cei ce au facut armata o inteleg, mai ales cand vine vorba de acele duminici cu cazarmi pustii si colegi plecati in oras, unde se intalnesc cu iubitele, in vreme ce tu, tanar recrut, faci de garda. Intr-un moment de ragaz, chiar pe patul din dormitor, Hans Leip scrie primele trei strofe ale poeziei "Lied eines jungen Wachpostens" (Cantecul unei tinere santinele). Potrivit unei alte versiuni, el se indragostise de Lilly Freud (1888-1970), fiica Mariei Freud, sora marelui filosof Sigmund Freud. Autorul insusi a povestit ca a cunoscut-o pe Lilly Freud, care s-a maritat, in 1917, cu actorul si regizorul Arnold Marle. Imediat, el ar fi scris poemul Lilly Marle, devenit ulterior Lili Marleen. Ulterior, chiar Lilly Freud - Marle spunea ca ea este acea Lili Marleen din cantec, iar membrii familiei sale sustineau acelasi lucru, in diverse imprejurari. In 1916, autorul a plecat pe frontul din Rusia, de unde s-a intors teafar si si-a continuat activitatea literara, publicand numeroase carti de nuvele, poezii, romane. A mai fost si desenator si pictor. Cand a decedat, in iunie 1983, semnase peste 70 de volume de diverse genuri. Unul dintre acestea, o culegere de poeme aparuta in 1936, l-a facut celebru, intrucat includea si poemul Lili Marleen scris in 1916. Dar povestea abia incepe. O cititoare foarte sensibila, Lale Andersen, pe adevaratul ei nume Liese-Lotte Helene Berta Bunnenberg (n. in 1905), actrita si cantareata, venise la Berlin in cautarea gloriei, si-n asteptarea ei, ca sa se poata intretine, aparea in mici cabarete. Dupa ce a citit volumul lui Leip, incantata de poemul "Lili Marleen", i-a cerut compozitorului Rudolf Zink sa-l puna pe note. Primele aparitii publice nu s-au bucurat de succes.Totusi, fara sa stie de ce, Lale Andersen a continuat sa creada in mesajul poemului lui Hans Leip, drept pentru care, anul urmator, s-a adresat iubitului ei, compozitorul Norbert Schultze, rugandu-l si pe el sa compuna un cantec cu aceleasi versuri. Schultze a fost de acord, a compus o melodie total diferita de cea a lui Zink, cu un aer mai solemn, dar mai tandru. (Se schimbasera si vremurile intre timp, frumoasa perioada interbelica se apropia de sfarsit, prin amenintarea celui de al doilea razboi mondial.) Pe 2 august 1939, Lale Andersen a inregistrat pe disc varianta lui Schultze, dar care nu s-a bucurat nici ea de succes. Critica de specialitate considera "Lili Marleen" un cantec nostalgic, "tern si fara ritm", iar melomanii nu s-au inghesuit sa cumpere discul. Asa se face ca, pana la izbucnirea razboiului, se vandusera doar 700 (sapte sute) de exemplare! Cu atat mai mare a fost surpriza cand, in timpul razboiului, melodia a explodat, devenind cantecul de inima al nefericitilor soldati din transee.

Indicativ la Radio Belgrad

Sa revenim insa in 1941, an in care, dupa ce atacase si URSS, la 22 iunie, Germania era angajata pe mai multe fronturi, intinse pe mii de kilometri, in toata Europa si chiar in Africa de Nord.Intr-una din zile, bombardierele engleze au distrus si depozitul de discuri de la Radio Belgrad, moment in care directorul german al institutiei, locotenentul Heinz-Karl Reitgen, a rascolit disperat printr-un cufar uitat intr-un colt. Acolo a dat peste discul inregistrat de Lale Andersen, pe care l-a pus in unda, la cea mai asteptata emisiune a acestui post de radio, cea in care ascultatorii faceau dedicatii sau propuneri de cantece. Brusc, in difuzoarele radiourilor si ale megafoanelor de pe camioane se aude un glas de femeie, care canta o melodie melancolica, plina de vorbe triste, care ajung la urechile si, mai ales, la sufletele atator mii si mii de militari aflati departe de casa, de neveste si de iubite. Succesul a fost rapid si urias. Radio Belgrad a facut din cantec indicativul sau. Concomitent, "Lili Marleen" se instala solid si in toate radiourile din nordul Africii, ajungandu-se pana acolo incat, la Tobruk, de plida, cand incepea emisiunea zilnica de dedicatii muzicale, beligerantii germani si englezi incetau, realmente, focul, iar din difuzoarele instalate pe camioane rasuna cantecul mult asteptat. In volumul "La veritable histoire de la plus belle chanson d'amour de tous les temps" (ed. Telemaque, Paris, 2010) Jean-Pierre Gueno afirma ca, in 1942, in doar sase luni, s-au vandut 160.000 de discuri! Evident, succesul s-a rasfrant si asupra celei care-l lansase, Lale Andersen. Vazand ce popularitate uriasa a capatat, oficialitatile au trimis-o in toata Europa controlata de nazisti. Dar idila nu avea sa dureze. Pentru ca Lale Andersen a refuzat sa merga la Varsovia, gestul sau neasteptat a determinat Gestapoul s-o consemneze la resedinta si apoi s-o interzica zece luni, ceea ce a provocat disperarea militarilor germani. Pana la urma, in martie 1943, este reabilitata, dar i se da voie sa mai cante in public doar "Lili Marleen". Melodia facuse intre timp cariera. Imediat dupa succesul de la Belgrad, in Parisul ocupat de germani, cantareata Suzy Solidor ceruse textierului Henri Lemarechal sa scrie cuvintele frantuzesti ale piesei. Asa se face ca, de Anul Nou 1942, ea l-a interpretat la cabaretul propriu - "La vie parisienne" - starnind un adevarat delir. In paralel, soldatii britanici indragostiti si ei de cantec, au determinat autoritatile sa incurajeze crearea unei versiuni engleze, realizata in mai 1943, de Anne Shelton si Vera Lynn. Si aceasta varianta a inregistrat un succes rasunator. Evident, "Lili Marleen" a traversat iute si Atlanticul, unde s-a inregistrat o noua versiune, ce a avut aceeasi primire triumfala. Este o varianta swing, interpretata de surorile Andrew si orchestra condusa de Glenn Miller. Dar consacrarea suprema a melodiei a venit atunci cand celebra actrita Marlene Ditriech, ajunsa in SUA, a transformat melodia in triumf.

Concurentul din Romania

Fireste ca ar fi interesant de stiut ecoul acestui cantec si in Romania. In legatura cu acest aspect, publicistul Romulus Caplescu spunea ca, la acea ora, indeosebi bucurestenii ascultau constant Radio Belgrad, intrucat de acolo se anuntau din timp, decolarile avioanelor americane din Italia, care veneau sa bombardeze Romania, aflata, pana la 23 august 1944, de partea Germaniei in razboi.In atare imprejurari, era firesc sa fie ascultat si cantecul ce facea furori la ora respectiva. Cu toate acestea, potrivit lui Caplescu, in Romania exista un alt cantec ce-l concura cu succes pe cel german, el fiind tot unul de dragoste si incepand astfel: "In Crimeea, peste mare,/ Mai dorule, te du cu o sarutare". De asemenea, se bucurau de o uriasa popularitate cantecul dedicat pilotului de vanatoare Agarici, care "vana bolsevici", si, mai ales, "Nu uita ca esti roman", care avea puternice reverberatii patriotice, in contextul luptei pentru readucerea Basarabiei la patria mama.
Dar sa revenim la fabulosul destin al acestui cantec, care a continuat si dupa incheierea razboiului. Mai intai, americanii au recuperat-o pe Lale Andersen si au trimis-o in turneu la trupele lor din Coreea ori Indochina. Totodata, ea si-a continuat cariera, inregistrand in final, peste 300 de cantece. In 1969, ziarul englez "The Times" o clasa printre cele mai celebre personalitati ale secolului XX. In fine, cartea ei de memorii a stat la baza filmului "Lili Marleen", realizat de Fassbinder, care s-a bucurat de un succes enorm, desi are o cu totul alta poveste decat cea reala. In ce priveste cantecul lansat de Lale Andersen, a fost interzis dincoace de Cortina de Fier, intrucat nu erau agreate povestile triste de iubire, in timp ce, in Vest, el a devenit imnul miscarii anti-nucleare, fiind mereu in actualitate, cunoscand versiuni dupa versiuni ale unor cantareti si actori celebri.