Poate cel mai citit si comentat romancier francez contemporan, dintr-o tara in care apar cateva sute de romane noi pe an (majoritatea uitate imediat dupa lectura), Michel Houellebecq a publicat pana la 55 de ani, cati are acum, doar cinci. Fiecare - cate o "bomba" literara, insotita de polemici si valva mediatica. Toate au fost traduse si in romaneste, la Polirom. Despre "Extinderea domeniului luptei", "Particulele elementare", "Platforma" si "Posibilitatea unei insule" n-am scris la aceasta rubrica, fiindca n-am stiut cat de receptivi veti fi la provocarile lor de fond si stil. Cu o privire aspra asupra contemporaneitatii, misogin, sfidand corectitudinea politica (pentru "Platforma" a fost acuzat de islamofobie) si demontand angrenajele care participa la functionarea societatii occidentale, Houellebecq isi stavileste fluiditatea povestirii cu digresiuni filosofice, stiintifice, tehnice puse pe seama personajelor sau cu descrieri de o raceala clinica. Daca va recomand azi "Harta si teritoriul" e pentru ca mi se pare nu doar cel mai bun roman al lui de pana acum, ironic si tragic in acelasi timp, dar si pentru ca ostentatia tinereasca a provocarii a lasat locul unei meditatii grave si usor melancolice despre umanitate si perspectivele ei in urmatoarele decenii. Romanul a luat anul trecut Premiul Goncourt, la care Houellebecq mai concurase si cu celelalte, dar ii fusesera preferati autori mai "cuminti". Personajul principal din "Harta si teritoriul" e Jed Martin, fiul unui arhitect de succes, fost student la Belle Arte, care incepe prin a fotografia "fieratanii" (piese disparate de mecanisme) si produse manufacturate, apoi harti rutiere Michelin si meserii pe cale de disparitie, inainte de a trece la pictura avand ca subiecte oameni, celebritati cu existenta reala. "Ma straduiesc ca, tablou dupa tablou, sa construiesc un spatiu artificial, simbolic, unde sa pot infatisa situatii care sa capete un sens pentru grup. (...) Ceea ce fac eu se situeaza integral in social", explica Jed si aceste fraze se potrivesc si romancierului. Pentru textul de catalog al expozitiei pe care vrea sa o deschida, pictorul se adreseaza unui cunoscut scriitor pe nume Michel Houellebecq, care devine al doilea personaj important al cartii. Prezenta autorului ca personaj in propriul roman, cu date bibliografice reale, nu tine de autofictiune, da doar o picanterie aparte naratiunii, care functioneaza ca si cum acest scriitor mizantrop, depresiv, cam betiv, neglijent si bizar ar fi fictiv. Nemaisuportand mediul parizian, el se refugiaza intai in Irlanda si apoi intr-un sat izolat din Franta, Loiret. Acolo se duce Jed sa-l intalneasca pentru a-i face portretul cu care vrea sa-l rasplateasca pentru textul din catalog. Cu ajutorul unei eficiente atasate de presa, expozitia se dovedeste un urias succes financiar, cota lui Jed pe piata de arta contemporana fiind urcata ametitor de miliardari care investesc in tablouri pe timp de criza. Portretul lui Houellebecq, valorand o avere, nu e insa vandut, ci daruit "modelului" caruia de aici i se trage si moartea. E ucis in chip atroce pentru a i se fura tabloul. Partea a III-a a romanului, ancheta in jurul oribilei crime, facuta de un politist in pragul pensionarii, pare o reverenta la Simenon si miticul lui Maigret (plus scena inmormantarii lui Houellebecq, la care participa crema lumii culturale pariziene de azi, scrisa cu vadita placere). Cat despre Jed, se sihastreste la randul lui pe un domeniu vast, cumparat in Franta rurala arhaica. Acolo, timp de 30 de ani, creeaza o serie de stranii videograme, prin care vrea sa prezinte "punctul de vedere vegetal asupra lumii". Intre episoadele povestii, romancierul isi strecoara parerile despre diverse aspecte ale lumii contemporane: de la probleme economice la sani siliconati, de la mass-media la cainii de companie, de la automobile la eutanasie si de la arhitectura la gastronomie. Roman complex, construit inteligent, cu un amestec de umor si disperare, "Harta si teritoriul" te face sa intelegi ca succesul international al lui Houellebecq nu e un fenomen snob de moda frantuzeasca, ci o recunoastere meritata.
Selectia "Formula AS"
Michel Houellebecq, "Harta si teritoriul", traducere si note de Daniel Nicolescu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 408 pag.
Poate cel mai citit si comentat romancier francez contemporan, dintr-o tara in care apar cateva sute de romane noi pe an (majoritatea uitate imediat dupa lectura), Michel Houellebecq a publicat pana la 55 de ani, cati are acum, doar cinci. Fiecare - cate o "bomba" literara, insotita de polemici si valva mediatica. Toate au fost traduse si in romaneste, la Polirom. Despre "Extinderea domeniului luptei", "Particulele elementare", "Platforma" si "Posibilitatea unei insule" n-am scris la aceasta rubrica, fiindca n-am stiut cat de receptivi veti fi la provocarile lor de fond si stil. Cu o privire aspra asupra contemporaneitatii, misogin, sfidand corectitudinea politica (pentru "Platforma" a fost acuzat de islamofobie) si demontand angrenajele care participa la functionarea societatii occidentale, Houellebecq isi stavileste fluiditatea povestirii cu digresiuni filosofice, stiintifice, tehnice puse pe seama personajelor sau cu descrieri de o raceala clinica. Daca va recomand azi "Harta si teritoriul" e pentru ca mi se pare nu doar cel mai bun roman al lui de pana acum, ironic si tragic in acelasi timp, dar si pentru ca ostentatia tinereasca a provocarii a lasat locul unei meditatii grave si usor melancolice despre umanitate si perspectivele ei in urmatoarele decenii. Romanul a luat anul trecut Premiul Goncourt, la care Houellebecq mai concurase si cu celelalte, dar ii fusesera preferati autori mai "cuminti". Personajul principal din "Harta si teritoriul" e Jed Martin, fiul unui arhitect de succes, fost student la Belle Arte, care incepe prin a fotografia "fieratanii" (piese disparate de mecanisme) si produse manufacturate, apoi harti rutiere Michelin si meserii pe cale de disparitie, inainte de a trece la pictura avand ca subiecte oameni, celebritati cu existenta reala. "Ma straduiesc ca, tablou dupa tablou, sa construiesc un spatiu artificial, simbolic, unde sa pot infatisa situatii care sa capete un sens pentru grup. (...) Ceea ce fac eu se situeaza integral in social", explica Jed si aceste fraze se potrivesc si romancierului. Pentru textul de catalog al expozitiei pe care vrea sa o deschida, pictorul se adreseaza unui cunoscut scriitor pe nume Michel Houellebecq, care devine al doilea personaj important al cartii. Prezenta autorului ca personaj in propriul roman, cu date bibliografice reale, nu tine de autofictiune, da doar o picanterie aparte naratiunii, care functioneaza ca si cum acest scriitor mizantrop, depresiv, cam betiv, neglijent si bizar ar fi fictiv. Nemaisuportand mediul parizian, el se refugiaza intai in Irlanda si apoi intr-un sat izolat din Franta, Loiret. Acolo se duce Jed sa-l intalneasca pentru a-i face portretul cu care vrea sa-l rasplateasca pentru textul din catalog. Cu ajutorul unei eficiente atasate de presa, expozitia se dovedeste un urias succes financiar, cota lui Jed pe piata de arta contemporana fiind urcata ametitor de miliardari care investesc in tablouri pe timp de criza. Portretul lui Houellebecq, valorand o avere, nu e insa vandut, ci daruit "modelului" caruia de aici i se trage si moartea. E ucis in chip atroce pentru a i se fura tabloul. Partea a III-a a romanului, ancheta in jurul oribilei crime, facuta de un politist in pragul pensionarii, pare o reverenta la Simenon si miticul lui Maigret (plus scena inmormantarii lui Houellebecq, la care participa crema lumii culturale pariziene de azi, scrisa cu vadita placere). Cat despre Jed, se sihastreste la randul lui pe un domeniu vast, cumparat in Franta rurala arhaica. Acolo, timp de 30 de ani, creeaza o serie de stranii videograme, prin care vrea sa prezinte "punctul de vedere vegetal asupra lumii". Intre episoadele povestii, romancierul isi strecoara parerile despre diverse aspecte ale lumii contemporane: de la probleme economice la sani siliconati, de la mass-media la cainii de companie, de la automobile la eutanasie si de la arhitectura la gastronomie. Roman complex, construit inteligent, cu un amestec de umor si disperare, "Harta si teritoriul" te face sa intelegi ca succesul international al lui Houellebecq nu e un fenomen snob de moda frantuzeasca, ci o recunoastere meritata.
Poate cel mai citit si comentat romancier francez contemporan, dintr-o tara in care apar cateva sute de romane noi pe an (majoritatea uitate imediat dupa lectura), Michel Houellebecq a publicat pana la 55 de ani, cati are acum, doar cinci. Fiecare - cate o "bomba" literara, insotita de polemici si valva mediatica. Toate au fost traduse si in romaneste, la Polirom. Despre "Extinderea domeniului luptei", "Particulele elementare", "Platforma" si "Posibilitatea unei insule" n-am scris la aceasta rubrica, fiindca n-am stiut cat de receptivi veti fi la provocarile lor de fond si stil. Cu o privire aspra asupra contemporaneitatii, misogin, sfidand corectitudinea politica (pentru "Platforma" a fost acuzat de islamofobie) si demontand angrenajele care participa la functionarea societatii occidentale, Houellebecq isi stavileste fluiditatea povestirii cu digresiuni filosofice, stiintifice, tehnice puse pe seama personajelor sau cu descrieri de o raceala clinica. Daca va recomand azi "Harta si teritoriul" e pentru ca mi se pare nu doar cel mai bun roman al lui de pana acum, ironic si tragic in acelasi timp, dar si pentru ca ostentatia tinereasca a provocarii a lasat locul unei meditatii grave si usor melancolice despre umanitate si perspectivele ei in urmatoarele decenii. Romanul a luat anul trecut Premiul Goncourt, la care Houellebecq mai concurase si cu celelalte, dar ii fusesera preferati autori mai "cuminti". Personajul principal din "Harta si teritoriul" e Jed Martin, fiul unui arhitect de succes, fost student la Belle Arte, care incepe prin a fotografia "fieratanii" (piese disparate de mecanisme) si produse manufacturate, apoi harti rutiere Michelin si meserii pe cale de disparitie, inainte de a trece la pictura avand ca subiecte oameni, celebritati cu existenta reala. "Ma straduiesc ca, tablou dupa tablou, sa construiesc un spatiu artificial, simbolic, unde sa pot infatisa situatii care sa capete un sens pentru grup. (...) Ceea ce fac eu se situeaza integral in social", explica Jed si aceste fraze se potrivesc si romancierului. Pentru textul de catalog al expozitiei pe care vrea sa o deschida, pictorul se adreseaza unui cunoscut scriitor pe nume Michel Houellebecq, care devine al doilea personaj important al cartii. Prezenta autorului ca personaj in propriul roman, cu date bibliografice reale, nu tine de autofictiune, da doar o picanterie aparte naratiunii, care functioneaza ca si cum acest scriitor mizantrop, depresiv, cam betiv, neglijent si bizar ar fi fictiv. Nemaisuportand mediul parizian, el se refugiaza intai in Irlanda si apoi intr-un sat izolat din Franta, Loiret. Acolo se duce Jed sa-l intalneasca pentru a-i face portretul cu care vrea sa-l rasplateasca pentru textul din catalog. Cu ajutorul unei eficiente atasate de presa, expozitia se dovedeste un urias succes financiar, cota lui Jed pe piata de arta contemporana fiind urcata ametitor de miliardari care investesc in tablouri pe timp de criza. Portretul lui Houellebecq, valorand o avere, nu e insa vandut, ci daruit "modelului" caruia de aici i se trage si moartea. E ucis in chip atroce pentru a i se fura tabloul. Partea a III-a a romanului, ancheta in jurul oribilei crime, facuta de un politist in pragul pensionarii, pare o reverenta la Simenon si miticul lui Maigret (plus scena inmormantarii lui Houellebecq, la care participa crema lumii culturale pariziene de azi, scrisa cu vadita placere). Cat despre Jed, se sihastreste la randul lui pe un domeniu vast, cumparat in Franta rurala arhaica. Acolo, timp de 30 de ani, creeaza o serie de stranii videograme, prin care vrea sa prezinte "punctul de vedere vegetal asupra lumii". Intre episoadele povestii, romancierul isi strecoara parerile despre diverse aspecte ale lumii contemporane: de la probleme economice la sani siliconati, de la mass-media la cainii de companie, de la automobile la eutanasie si de la arhitectura la gastronomie. Roman complex, construit inteligent, cu un amestec de umor si disperare, "Harta si teritoriul" te face sa intelegi ca succesul international al lui Houellebecq nu e un fenomen snob de moda frantuzeasca, ci o recunoastere meritata.
Alte articole din acest numar
- Mari duhovnici - Parintele Galeriu: "Eu nu sunt un om al apelor linistite. Sunt un om viforos"
- CU NOSTALGIE, DESPRE CANNES...
- AL BANO - "Am ramas totdeauna Al Bano Carrisi, un om cu picioarele pe pamant"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
