Romania si noua doctrina NATO

O decizie politica temerara:

In noiembrie anul trecut, sefii de stat din tarile membre NATO se intruneau la Lisabona, pentru a parafa noua linie strategica a aliantei, dorita de presedintele american Barack Obama si de echipa sa. Nu toata lumea a inteles atunci ca se dorea renuntarea definitiva la ramasitele vechii doctrine, desi ea mentinuse, de bine de rau, echilibrul intre blocurile militare pe vremea razboiului rece. Chiar daca nimeni nu-si imagina ca vechii adversari ai Aliantei Nord Atlantice vor deveni peste noapte prieteni la toarta, se pornea de la premisa ca puterile statale constituite au interesul sa coopereze unele cu altele in spirit rational si responsabil. Mai cu seama ca in situatia globalizarii aparusera alte primejdii comune, atat pentru fostii aliati, cat si pentru fostii adversari: terorismul, atacurile cibernetice, imprastierea necontrolata a tehnologiilor nucleare, dezvoltarea unor capacitati balistice deja in 30 de state, unele dintre ele cu regimuri expuse la fanatism, care nu vor sa joace "cinstit", in concernul natiunilor. Noua doctrina, desi nu usor de pus in practica, doreste protejarea teritoriului NATO de eventuale rachete balistice, prin construirea unui sistem comun de aparare anti-racheta, mult mai ieftin decat proiectele planuite deja de administratia Bush. Este ceea ce l-a facut pe Obama sa renunte, intre altele, la foarte scumpele rachete cu raza lunga de actiune, planuite sa fie plasate, initial, in Polonia. In contextul crizei, Pentagonul vrea sa faca economii, iar in paralel, sa pregateasca dezangajarea treptata a Statelor Unite de pe vechile arii de conflicte. Statele Unite nu mai vor sa fie jandarmul lumii, dar contracareaza relativa lor retragere cu modernizarea laturii defensive a aliantei NATO. Faptul ca Romania se oferea deja in martie, anul trecut, sa gazduiasca trei baterii de rachete interceptoare, cu 24 de rampe de lansare, proiect ce nu necesita decat o investitie de circa 400 de milioane de dolari, va fi cantarit greu. Si iata cum, daca totul merge bine, pana in 2015, Romania va deveni prima tara est-europeana cu instalatii conforme noii doctrine, urmand ca alta baza terestra sa fie construita in Polonia, pana in 2018. Iar daca cehii par sa renunte sa instaleze radarul promis administratiei Bush, despre care initial se spunea ca va trebui sa intercepteze rachete cu raza lunga de actiune, lansate din Iran sau, cine stie, din Coreea de Nord, in schimb, bulgarii sunt deja in negocieri sa gazduiasca si ei o baza de rachete. Trebuie subliniat faptul ca la noi vor fi instalate rachete americane care bat doar pana la 500 km, si la jumatate din aceasta distanta in inaltime (SM-3). Ni se spune ca vor fi eficiente, in cooperare cu alte baterii similare, plasate pe nave NATO. Credem sau nu in aceasta explicatie, epoca gigantismului si a proliferarii militare este deja de domeniul trecutului. Presedintele Obama propune, de fapt, o antanta indrazneata, intre toate fortele care respecta criteriile convietuirii civilizate. Rusii, desi clar nemultumiti de instalarea rachetelor in Romania, nu au de ce sa se simta vizati de rachete ce pot fi lansate doar pana la 500 de kilometri. Teama lor e ridicola, desi le putem intelege iritarea, cand ei vad ca de la Baltica si pana la Mediterana NATO are un front de aparare care impinge spre rasarit fosta granita a imperiului comunist. Obama le-a ascultat protestele si a renuntat la rachetele cu raza lunga, programate in Polonia. Dar nu e de crezut ca va accepta un sistem antibalistic comun, in care Moscova sa detina, si ea, parghiile comenzilor. Probabil ca se va merge pe varianta unui parteneriat solid Rusia-NATO, cu doua sisteme de aparare anti-racheta coordonate. Obama a sosit acum in Europa si pentru a avea discutii directe, la Deauville, cu omologul sau, Medvedev. Negocierile nu sunt simple, dar ele constituie deja un progres enorm, care ne face sa credem ca ideea unui parteneriat intre fostele blocuri inamice este posibil, extins si la alte domenii. Romania are toate motivele sa se felicite pentru acordul semnat cu Washingtonul, care devine, de fapt, un element cheie din noua strategie a intregii aliante NATO. Ocuparea unei asemenea pozitii este, pentru noi, extrem de importanta. Moscova va fi nevoita sa ne respecte, chiar daca deocamdata "ursul" mormaie, cand i se proiecteaza umbra "calului Traian" ce se construieste la Deveselu. Iata ca au sosit americanii in Romania, dar nu ca sa ne "salveze", ci si mai important, ca sa ne ajute sa ne structuram mai bine pozitiile si prezenta noastra in sanul unei mai mari familii. Sigur ca ne putem considera ceva mai expusi, aplicand aceasta doctrina militara a unei aliante cu numerosi dusmani, de multe ori invizibili. Dar nu am fi fost deloc mai in siguranta, daca stateam retrasi. Sa ne reamintim sfatul antic al tatalui, cand ii pleaca fiul la razboi: sa te intorci sub scut (deci purtandu-l tu, teafar, protejandu-te cu el), sau pe scut, adica purtat de altii in glorie, daca ai cazut pe campul de lupta. E un moment de demnitate, o decizie politica temerara.