E nedrept si neadevarat.Vanghelie nu-i analfabet. A facut liceul, e drept, in vreo douazeci de ani, in parte la seral, si-a dat si BAC-ul, in conditii obscure si in marginea legii. Si nici prost nu este. Are inteligenta nativa a smecherului de Ferentari, un descurcaret, un "hot", in sensul admirativ acordat de inconstientul public unui cuvant de rusine. Desi nu prea stie ce este social-democratia, a facut cariera in partid, este liderul organizatiei Bucuresti, a fost ales de trei ori primar de sector, odata impotriva vointei partidului, are un cuvant greu la impartirea ciolanului puterii in partid si era cat pe-aci sa numeasca in fruntea ministerului de interne un interlop, intre timp ajuns dupa gratii. In ciuda precaritatii intelectuale, numele lui a devenit un brand de calitate. Un profesor universitar si un gomos europarlamentar au avut pe afisele lor electorale sigla "garantat Vanghelie". Insa Vanghelie are si o problema. De verb. De comunicare. De logica in exprimare. Sufera de "analfabetism functional", in limbaj savant. Omul e vag scolit, stie oarecum sa citeasca, dar nu intelege ce citeste, uneori nici ce spune. Nu are proprietatea cuvintelor, nu le stie sensul, iar gramatica lui e harcea-parcea. A devenit celebru din ziua in care un moderator de televiziune i-a cerut sa conjuge verbul "a fi". A inceput, ajutat, cu eu sunt... tu esti... si s-a oprit siderat. Omul nu stia ce inseamna "conjugare", o notiune la indemana unui copil de clasa a cincea. Si a intrat pe vecie in istorie drept "primarul care este" si primarul "almanahe". Pe internet, perlele lui Vanghelie sunt cu miile; "sunt natural ca branza de oaie"; "soarta mea a fost hotarata de destin"; "sumele alocate transportului in comun sunt infirme"; "este anormal sa mergem cu masinile si cu transportul in comun care mergem"; "deci prezenta mea e datorita starii Bucurestiului in care ne aflam" etc.
In simplitatea lui, Vanghelie e onest. Are o parere proasta despre colegii de partid mai scoliti ca el, si o si spune, "niste lepre". Stie ca unii il cred prost, nu-i contrazice, dar nuanteaza, "nu cred ca sunt chiar eu cel mai prost, sunt singurul...". Excedat, are orgoliile lui: "Nu ma intereseaza faptul ca la scoala copiii ii spun lui fiu-meu ca "taica-tu e un prost", intr-un final o sa spuna ca are un tata care a lasat ceva in urma". Nu e vorba de ce va lasa in urma primarul, sectorul lui e la fel de amarat ca intregul Bucuresti, ci de ce a acumulat Vanghelie cel strangator. Nu stie sa-l conjuge pe "a fi", dar s-a aratat indemanatic in a-l pune in practica pe "a avea". Are o avere frumusica, nu toata la vedere, suficienta sa schimbe masini de lux la fel de des ca ciorapii. Cum a facut-o nu e greu de banuit. A fost amestecat in privatizari cu cantec, a cheltuit in prostie bani publici pe vanghelioane si pe economate falimentare, insa justitia, legata la ochi, nu l-a dovedit. Acum Vanghelie vrea mai mult decat poate. Vrea la primaria Bucurestiului. Vrea "rebrenduire", "reschimbare de look". Dupa vizita in SUA, cu intalniri "foarte excelente", Vanghelie a pus la cale o paranghelie prilejuita de implinirea varstei de 43 de ani. Un ospat cu vinuri alese, purcei de lapte, pastrama de gasca si ce mai mananca alegatorii social-democrati la vremuri de criza. Si cu un ales platou de oaspeti, colegi de partid, in frunte cu batrana puslama comunista, Ion Iliescu. In pestrita adunatura s-au aflat si persoane cu un trecut stimabil, poetul Mircea Dinescu, jurnalistii Stelian Tanase si Emil Hurezeanu, academicianul Eugen Simion. Atrasi de icrele lui Vanghelie? Din interes jurnalistic? Ispiti de ludic? Cine stie? S-ar parea ca gunoaiele iesite la iveala in vremuri tulburi, cand sunt pe cale sa devina ingrasamant organic, atrag mustele la ospat. La mai mare, nea Vanghelie! Esti speranta noastra. Ultima. Ai fi meritat din partea oaspetilor cantarea "Vanghelie te iubim...". Si ce mai urma.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
