Cine spune ca nu se citeste in Romania?

* In Braila se intampla o adevarata "minune". Un regal cultural, pe care cu greu il accepti cu adevarat. Intr-o vreme cand setea de valori este amenintata de preocupari efemere iar cititului i se canta prohodul, pe holurile bibliotecii "Panait Istrati" circula, zilnic, zeci de amatori de lectura. Ati citit bine! Zeci de cititori! O institutie pe care o credeam demodata, ba chiar ingropata, cunoaste, acolo, in frumosul oras de pe Dunare, o existenta efervescenta, datorata unor oameni care isi egaleaza profesionismul prin entuziasm. Vi-i prezentam in paginile de fata, exprimandu-ne bucuria de a-i fi cunoscut *

CLAUDIU BRAILEANU,
seful serviciului Relatii Publice din cadrul Bibliotecii Judetene "Panait Istrati" Braila, absolvent al Facultatii de Litere, cu doua masterate in domeniul cultural, din care unul luat la Paris, cu o bursa a guvernului francez

"Dupa o vreme de acalmie a interesului cultural, trendul este acum pozitiv"


- Va marturisesc, cu mana pe inima, ca impreuna cu ceilalti colegi de la revista "Formula AS" am ramas uimiti de afluenta de cititori pe care i-am intalnit in salile bibliotecii "Panait Istrati" din Braila. Se mai citeste, totusi? Cei ce zvonesc moartea cartii sunt dezinformati? Cine mai vine la biblioteca acum, intr-o criza nu atat economica, ci mai ales spirituala?

- Trebuie sa facem o distinctie intre cei care vin de nevoie si cei care vin de placere la biblioteca. Pentru cei care vin de nevoie, lucrurile sunt clare: elevi si studenti. De cealalta parte, a celor care vin de placere, se afla mai ales "seniorii", varstnicii, care au citit o viata si au nevoie sa-si continue pasiunea. Dar, cu surpriza placuta, descoperim ca si tinerii citesc si altceva decat ceea ce li se impune la scoala.

- Exista preferinte vizibile pentru anumite zone ale literaturii?

- Daca la modul global, solicitarile se indreapta spre beletristica, observam, totusi, o aplecare din ce in ce mai vizibila spre cartea psihologica, filosofie si, nu in ultimul rand, zona de cultura generala.

- Se stie ca adolescentii sunt dependenti, mai cu seama, de internet. Cum ii atrageti in mrejele lecturii de carte?

- Pe copiii si adolescentii pasionati mai mult de mediul virtual ne-am gandit sa-i atragem la biblioteca prin ceea ce le place atat de mult: prin calculator. Avem catalog de carti pe internet, pot sa-si faca de acasa cautarea, sa gaseasca documentul pe care si-l doresc si apoi sa vina la biblioteca, pentru a imprumuta cartile. Mai avem o biblioteca digitala, cu lucrari din bibliografia scolara (evident, respectand drepturile de autor si legislatia in vigoare in ceea ce priveste drepturile de autor si drepturile conexe).

- Desi nu reprezinta pentru dvs. o obligatie, dezvoltati si activitati culturale conexe, care se bucura de mult interes.

- Intr-adevar, avem o trupa de teatru pentru seniori, un proiect de care sunt mandru si bucuros. Cand am plecat la drum, am observat ca pentru persoanele varstnice, in afara de cartile pe care le detinem in biblioteca, nu avem si alte activitati specifice. Pentru copii si adolescenti avem o gramada de actiuni, dar pentru cei din campul muncii si zona de varsta a doua nu stateam tocmai bine. Asa s-a nascut "Clubul Seniorilor". Am vorbit cu cateva persoane care au o aplecare in zona aceasta si am pornit la drum. La prima sedinta, au venit sase amatori. Asta se intampla in noiembrie 2009. Incet, incet, au aflat despre ce este vorba si altii si ne-am adunat mai multi. In martie 2010, am inceput repetitiile la o piesa de teatru. Inceputul a fost greu, pentru ca in acest club sunt oameni de formatie mai degraba stiintifica, fiecare au profesat o viata intreaga ca directori, medici, judecatori, profesori, si aveau anumite retineri. Dar cand s-a vazut ce emotii teribile si ce trairi au persoanele implicate, au venit mai multi, astfel incat astazi mi-e greu sa pun in scena piese cu cate doua-trei personaje, pentru ca toata lumea vrea sa joace. Asa am ajuns la varianta de a juca mai multe piese intr-un spectacol (piese de 15-20 minute), asa-numitul teatru-lectura, o forma de teatru intalnita si la profesionisti. Le-a placut atat de mult ideea si s-au lasat atat de antrenati in proiect, incat am plecat si in turnee la Piatra Neamt, Sibiu si Brasov.

- Cum v-ati gasit sponsorii?

- Pentru trupa de teatru am reusit sa obtinem o finantare de la IREX Romania, prin programul Biblionet, un program national. Am izbutit, astfel, sa obtinem toate accesoriile necesare pentru trupa de teatru: avem scena, avem instalatie de sunet, lumini. Toate acestea nu le-am fi putut obtine prin fonduri proprii, mai ales ca suntem blocati pe zona de investitii la nivel national. Dar mai avem un proiect cu care ne mandrim: suntem la a patra editie a Festivalului poetilor din Balcani", care se bucura de mare interes national si international.

- Deci, nu va plictisiti in Braila...

- Dupa o vreme de acalmie, o zona plata din punct de vedere cultural, cand interesul a fost captat de televiziune si internet, acum observam ca a inceput un trend ascendent (cam de prin septembrie 2009), de care am profitat pentru a muta polul de atentie al bibliotecii, de la locul de unde se iau si se aduc carti, la un loc de socializare, un spatiu intim, cald, apropiat, in care oamenii se pot intalni. In aceasta idee am facut si clubul seniorilor, astfel incat ei sa vina din drag aici, sa-si alunge singuratatea, sa simta bucuria de a se intalni in biblioteca. Daca pana la deschiderea acestor cluburi, munca noastra era focalizata pe carti si audio-video, acum o buna parte din energia zilnica este focalizata catre cei care intra in biblioteca. Si pana acum, rezultatele sunt incurajatoare.

DRAGOS NEAGU,
directorul Bibliotecii Judetene "Panait Istrati" din Braila

"Se citeste la tara! Nici vorba de moartea interesului pentru carte"

- Sunteti un pasionat al informaticii. Face casa buna internetul cu cartea tiparita?

- Institutia bibliotecii este multimilenara, de la biblioteca din Alexandria si pana la modernele biblioteci de astazi, care imbina atat informatia virtuala, cat si cea pe suport traditional. Ce ar fi insemnat daca biblioteca ramanea la nivel de manuscrise? Probabil ca existau cateva sute sau mii in momentul de fata. Tot timpul biblioteca a incercat sa se racordeze la ceea ce se cheama "suportul" pe care intervine informatia, asta insemnand metodele vechi, de multiplicare, urmate de revolutia tipografiilor, de tirajele de masa. In clipa de fata, traim momentul internetului, care este un suport de informatie in masa, alaturi de suportul traditional, bineinteles, pentru ca nu putem vorbi despre disparitia tipariturii, a cartii, a revistei, a ziarului in mod traditional.

- In zilele cat am stat in Braila, in afara orelor pe care le petreceti in biblioteca, am observat ca sunteti si un pasionat "navetist" catre bibliotecile din satele judetului. Se mai citeste la tara?

- In Romania, cel putin in ultimii doi ani de zile, prin integrarea programului Biblionet, de infiintare a unei retele de biblioteci cu calculatoare cu acces public, am reusit sa atragem catre biblioteca scolara si biblioteca comunala cat mai multi utilizatori. Practic, s-au inregistrat cresteri de pana la cinci ori, ca numar de utilizatori, intr-o biblioteca comunala, atat elevi, cat si adulti care isi cauta informatia. Prin urmare, se citeste la tara. Nici vorba de moartea interesului cultural! Astfel incep sa se amestece doua lucruri: pe de o parte, serviciul cultural, pe care il pune biblioteca prin carte la dispozitia utilizatorilor, dar si un aspect social, de indrumare intr-o lume a serviciilor de informare. Astfel se ajunge la o redimensionare a bibliotecii in cadrul comunitatii.

- Puteti da un exemplu concret?

- Am pus in practica un proiect pentru nevazatori, care a debutat de la ideea de a crea ceva pentru aceste persoane cu handicap major, in zona de informare. Am imbinat partea de biblioteca digitala cu o modalitate de transpunere a literei spre sunet, aceasta insemnand o integrare in cadrul echipamentului electronic a unei voci digitale si a unui cititor de ecran. Investitia este foarte mica, vis-a-vis de eficienta sociala, deoarece nu creez un tip special de suport, ci doar o adaptare tehnologica. Practic, a fost o investitie mica: doar doua calculatoare, dar care inseamna enorm, ca sursa de informatie, pentru cele aproximativ o mie de persoane nevazatoare din Braila.

- O mare bucurie si pe plan sufletesc, nu-i asa?

- De fapt, asta este rasplata.