Felicia Filip - "Sa nu-ti pierzi puritatea copilariei"

Voce "de frunte" a muzicii lirice, invitata pe marile scene de opera ale lumii, si-a dobandit adevarata celebritate, in concertele formatiei Iris, carora le-a conferit o stralucire inegalabila

- Saptamana trecuta v-ati dat doctoratul la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Vocea dumneavoastra minunata are nevoie de atestate universitare?

- Doctoratul a fost o responsabilitate si, totodata, un alt spectacol. Teza propriu-zisa s-a numit "Primadona - categorie de excelenta a vocii de soprana", are 250 de pagini, si la examen am avut la dispozitie 30 de minute, in care pe langa sinteza subiectului, am aratat - cu documente audio-video din spectacole live - care e paleta mea si rolurile prin care am trecut. Pe genuri. Buf, comedie, tragedie, drama, toate puse in context, pe tehnici de interpretare, vocalitate. A fost o provocare. Dar poate ca daca n-ar fi fost sistemul care sa ceara sa fii doctor in muzica, n-as fi facut-o. Eu ma tot reinventez. In afara de muzica de opera, cant singura, ba cu formatia K1, ba cu Iris. Dar, desigur, acestei profesii de cantareata ii voi pune punct odata. Si-atunci doresc sa-mi impartasesc experienta si altora. Dar daca doresc sa merg vreodata catre pedagogie, e nevoie de cariera internationala si doctorat.

- Va ducem dorul. In afara concertelor destul de rare, cu Iris si K1, unde va putem asculta?

- Din data de 26 noiembrie, voi fi in turneu in strainatate. Este al patrulea an in care facem "Callatis Euro Tour", o suita de concerte pentru diaspora, in Germania, Italia, Austria, Belgia. Dar nu stiu in ce ordine. Nu sunt eu cu agenda (rade), ci sotul meu, care imi e si impresar (n.r. regizorul Cristian Mihailescu - director al Operei din Brasov). Anul acesta turneul se va numi ECO EURO Tour, pentru ca pe langa concerte, vor avea loc dezbateri si manifestari ecologiste.Trebuie sa aratam Europei ca putem exporta si valoarea, binele, frumosul. Am inteles ca vor fi prezenti inalti oficiali ai Uniunii Europene si sunt bucuroasa ca pot face lucruri frumoase, de suflet, ca pot contribui la a arata o alta fata a Romaniei. In tara voi reveni pe 15 decembrie, cand va incepe o serie de concerte de Craciun. Spectacolul de Craciun al Operei din Brasov a devenit deja o traditie. Anul acesta a ajuns la cea de-a 10-a editie si va avea loc pe 21 decembrie, in Sala Sporturilor. Regia spectacolului ii apartine sotului meu, Cristian.

- Brasovul, superbul oras in care traiti, nu e, totusi, prea stramt pentru cariera si celebritatea dvs.?

- Orasul in care traiesc este, de fapt, lumea larga, locurile in care ajung. Peste tot unde merg fac in asa fel incat ma simt acasa. Eu si sotul meu avem profesii complementare si facem echipa buna. El e regizorul, "maestrul papusar" care trage sforile, iar eu - artistul in lumina reflectoarelor. E nostim ca eu am buletin de Brasov, dar ma desfasor profesional in Bucuresti, iar sotul meu are buletin de Bucuresti, si locul de munca la Brasov. Suntem mereu intre cele doua "acasa". Dar dincolo de aceasta paranteza, va spun cu toata seriozitatea ca in cariera mea, fie ca am cantat pe o scena cu renume de grad zero, la Paris, Londra sau Viena, fie ca am cantat pe o scena de provincie din Romania, pentru mine a fost egal. Pentru ca responsabilitatea, implicarea si, mai ales, daruirea mea sunt aceleasi. In viata de artist, competitia e cu tine insuti. Acumulezi, inveti si nu incetezi sa te daruiesti decat atunci cand in tine nu mai pulseaza viata.

- Exista in Brasov un public amator de manifestari muzicale de gen?

- Azi, publicul din Romania este un public foarte bine pregatit. Remarc tinerii. Ei sunt foarte interesati de ceea ce se intampla pe scena, fie ca vorbim de scena de opera, de teatru, scena de concert ori sala de muzeu. Generatiile de tineri profesionisti trebuie luate in seama. Ar trebui sa fie o continua predare de stafeta, sa spunem mai departe ce avem de spus. Nu putem rupe legaturile dintre generatii. Azi, fiecare se cauta, isi cauta echilibrul cum poate. Dar reperele, valorile trebuie comunicate. Daca eu am intins mana spre cel dinaintea mea, e firesc s-o intind si spre cel care urmeaza dupa mine. Artistul, prin definitie, nu are cum sa fie decat generos.El nu poate savarsi o creatie cu egoism. Fiecare isi are drumul lui, crucea lui, bucuriile, satisfactiile lui. Va fi intotdeauna loc sa munceasca toti si sa se bucure de succesul altora, fara invidie, fara egoism. Daca te intalnesti cu un om si-i zambesti, iti va raspunde la fel.

- Apropierea muntilor face ca orasul de la poalele Tampei sa fie toamna un oras de vis. Cum va simtiti sufleteste in anotimpul melancoliilor?

- Trebuie sa stiti ca pentru mine bucuria incepe cand rasar dealurile si incep sa se zareasca muntii in calatoria Bucuresti - Brasov. Iar toamna, Dumnezeule, ce frumusete e toamna! Fie ca iau trenul, fie ca merg cu masina, cu sotul meu, imi face mare placere sa mangai cu privirea coamele galbii ale dealurilor. Iar toamna aceasta, in care Dumnezeu a fost atat de bun cu noi si ne-a rasfatat cu soare si vreme blanda, m-am surprins adesea exclamand in sinea mea: "Multumesc, Doamne!". Viata se vede atat de frumos, din ungherul bogatiei sufletesti. Dumnezeu a presarat bine si frumos pentru toti, peste tot. Daca lasi frica, indoiala, neincrederea, sa te stapaneasca esti un om terminat. Daca esti echilibrat si stii ce te asteapta, atunci te bucuri de popasul pe pamant. Cu familia mea se intampla un miracol, pentru care ii multumesc tot timpul lui Dumnezeu.

- Alaturi de Sibiu si de Sighisoara, Brasovul si-a pastrat centrul medieval. Cum e sa te intalnesti, zi de zi, cu istoria?

- Acasa, la Brasov, ferestrele casei noastre privesc spre trei zari. Cea mai frumoasa priveliste da catre Tampa, un munte care mereu se pune in scena. Azi e cu capul in nori, maine isi pune caciula de ceata, in alta zi are fruntea insorita si cununa de pasarele gurese. Fiecare strada spune o poveste, casele au poezie, peste tot, ronduri cu flori asortate cu mare cochetarie. Orasul tot are o muzicalitate lina. Nimic nu te oboseste si nu te agreseaza. Oamenii sunt energici, educati, ritmul vietii e cu totul altul ca la Bucuresti. Mergeti si vedeti ca am dreptate! E o energie atat de buna! Serile, cand ajungem acasa, de obicei spre miezul noptii, deja e liniste, dar pe alee spectacolul continua. Floricele, inimioare, chipuri zambitoare, povesti intregi, totul in jur e desenat cu creta colorata. Ne amuzam fantastic.

- Se apropie sarbatorile. Ce planuri aveti?

- Eu sunt o visatoare, nu ma pricep sa fac planuri. De obicei, serile dinaintea ajunului ma prind in plin spectacol, in provincie. Dar exista un magazin care se cheama Wolf si unde, de ani de zile, in seara de 24, in drum spre casa, ne oprim sa luam ultimele nimicuri si delicatese. Ador sarbatorile! E perioada in care, mai mult ca oricand, ne bucuram ca suntem impreuna, ca suntem sanatosi. Bucuria noastra se dubleaza si incercarile se injumatatesc.Si tot ce facem are o incarcatura de iubire si de sfintire. Tinem post si ne pregatim pentru Craciun. Avem grija de brad, il impodobim, il botezam, ii cantam, si-apoi, cu nasul lipit de geam, privim fericiti cum ninge. Pentru ca oriunde suntem, de fiecare data, de Craciun ninge. Si mai e bucuria surprizei. Daca ne-ar vedea cineva cum ascundem darurile... E ca un joc, iar noi suntem copiii care descopera. Asta e secretul trecerii prin viata. Sa nu-ti pierzi acea curatenie sufleteasca, puritatea care se cheama copilarie. Sa nu-ti pierzi bucuria. Iar daca inveti lectia generozitatii, fiecare zi de la Dumnezeu e ca o zi de Craciun, pe care o astepti cu nadejde, cu speranta.

P.S. Doamnei Felicia Filip ii puteti scrie pe adresa de e-mail: veronique.haut@ numericable.fr sau pe www.facebook.com: Felicia Filip.