Printre gorilele din Ruanda

Pe harta Africii, Ruanda apare doar cat un varf de ac, imediat sub linia Ecuatorului, stransa parca intr-o menghina, intre uriasele sale vecine, Tanzania, Republica Democrata Congo si Uganda. Si totusi, lumea intreaga a auzit despre aceasta tarisoara naucitoare, mai ales datorita... Hollywoodului, care i-a imortalizat in filme de referinta doua realitati complet opuse. Pe de o parte, spectaculoasele gorile de munte si lupta deosebita pe care legendara Dian Fossey a dus-o pentru salvarea lor de la exterminare au cunoscut gloria mondiala in filmul "Gorillas in the Mist". Pe de alta parte, razboiul intre cele doua etnii - hutu si tutsi - si genocidul cutremurator din 1994 au facut subiectul celebrului film "Hotel Ruanda". Protagonistii ambelor pelicule - Sigourney Weaver si Don Cheadle - au fost nominalizati la Oscar pentru rolurile "ruandeze", care au fascinat si totodata socat intreg mapamondul.

In salbaticie

In urma cu patru decenii, cand Dian Fossey a venit din Statele Unite pentru a studia gorilele de munte, lumea nu stia mai nimic despre aceste primate uriase, care traiesc la inaltimi de pana la 3.700 de metri, in cele mai incalcite cotloane ale padurii. Timp de aproape douazeci de ani, pe care i-a trait in conditii de tabara, pierduta de cele mai multe ori in ceata muntilor, Fossey a reusit sa se apropie, treptat, de cateva zeci de gorile, care au acceptat-o neconditionat in mijlocul lor. Povestea femeii care traieste printre acesti giganti ai padurii a facut atunci inconjurul pamantului, datorita unui reportaj senzational, publicat in "National Geographic". Dar cu cat devenea mai faimoasa in lumea alba, cu atat Fossey incomoda mai tare in lumea neagra. Lupta ei nestavilita pentru oprirea braconajului si salvarea gorilelor de la exterminare i-a fost, in final, fatala. In urma cu 25 de ani, in a doua noapte de Craciun, Fossey a fost macelarita cu macetele in cabana ei dintre vulcani. A fost inmormantata in inima padurii, alaturi de gorila ei preferata, Digit, care fusese ucisa de catre braconieri in urma cu cativa ani.
Acolo se termina povestea si incepea legenda Dian Fossey. Treptat, centrul de studii si cercetare pe care ea il fondase intre muntii Karisimbi si Bisoke, si pe care il botezase cu numele combinat Karisoke, a inflorit si a devenit sinonim cu lupta pentru cauza gorilelor de munte. Mii de oameni de stiinta s-au perindat pe-aici si milioane de dolari au fost donate pentru conservarea mediului si a habitatului acestor animale uluitoare, dar atat de vulnerabile in fata interventiilor ucigase ale omului. Puii de gorila de munte sunt la mare cautare de catre bogatasii de peste tot din lume. Pentru a captura, insa, un singur pui, braconierii trebuie sa ucida intregul grup care il protejeaza. Or, cum populatia totala a gorilelor de munte de pe glob nu atinge 800 de exemplare, fiecare animal in sine are o valoare inestimabila. Dincolo de traficul brutal cu carne vie, exista, insa, si presiunea constanta de la marginea padurii. Intr-o tara in care saracia e lucie, fiecare metru de padure defrisata pentru agricultura conteaza pentru populatia extrem de densa (la poalele vulcanilor, 570 de oameni impart un km).

Pe urmele lui Dian Fossey

Entuziasmul, curiozitatea si pofta de aventura mi-au fost nestavilite cand mi s-a oferit ocazia de a lucra in Ruanda tocmai in sanul organizatiei Dian Fossey, si tocmai la Karisoke. Dupa o calatorie de peste 60 de ore, in care am pierdut toate legaturile pe cinci aeroporturi diferite si am fost prinsa in mijlocul unei greve inopinate intr-o tara (Burundi) unde fusesem trimisa "din greseala", am aterizat, in sfarsit, in capitala Kigali. Dupa alte doua ore pe un drum plin de serpentine, am ajuns in vest, in regiunea muntoasa, delimitata de cei cinci vulcani de mare altitudine, intre care domneste maiestuoasa padure tropicala.
Aici, astazi, traiesc in jur de 300 de gorile de munte (restul gasindu-se in Congo si Uganda), majoritatea obisnuite cu prezenta umana. Ele sunt bunul cel mai de pret al Ruandei - iar pretul e chiar piperat. Pentru a le vedea, timp de maxim o ora, un turist plateste 500 de dolari (!), iar programarile se fac cu aproximativ o jumatate de an in avans. Ma pot considera, astfel, extrem de norocoasa: sunt una dintre foarte putinele persoane albe care au acces gratis, nelimitat, in salbaticie, la aceste animale cu totul impresionante.Dupa trei saptamani de asteptare in carantina, pentru a elimina orice risc de transmitere a vreunui posibil virus luat de pe zborurile internationale, am primit, in sfarsit, permisul de a intra in faimosul Parc National al Vulcanilor. De cateva ori pe saptamana, insotita de cercetasi, flancata de paza militara si ajutata de carausi, urc printre satele agatate pe versantele muntilor, printre ogoarele cultivate pana la liziera padurii, iar apoi, timp de cateva ceasuri, ma strecor in cele mai dese hatisuri, in lumea gorilelor.
In prima zi, aproape am inghetat de spaima cand Bwenge, masculul dominant al grupului in care de-abia intrasem, m-a fixat cu privirea, de la doar 2-3 metri. Cercetasul l-a linistit, insa, imediat, vocalizand pe "limba lui": eram in regula, veneam ca prietena. Bwenge m-a urmarit insa toata ziua, cateodata trecand razant pe langa mine, pentru a se convinge singur ca nu aduceam nici un pericol din lumea de dinafara. Femelele erau si ele in garda, in timp ce puii, mult mai sturlubatici si pusi pe joaca, veneau curiosi langa mine.
Uluita, fascinata si desigur crispata, in acea prima zi n-am fost in stare sa scot nici macar un cuvant. Abia saptamani mai tarziu, cand am capatat oarecare experienta si am inceput sa disting gorilele dupa semnele de pe bot si dupa comportament, am indraznit sa le si vorbesc. Repertoriul de baza cuprinde doua tipuri de vocalizare, pentru "da" si pentru "nu" - pentru acceptare si pentru respingere. Doar o singura data pana acum, un mascul urias, dintre cei a caror blana devine din neagra argintie, odata cu inaintarea in varsta, m-a anuntat, pe un ton foarte sigur, ca nu ma vrea in preajma. Restul m-au acceptat fara probleme - datorita, desigur, cercetasilor, care ma poarta in mare siguranta pe cararile padurii, la care am visat de cand ma stiu.

Cel mai cumplit genocid african

Povestea fascinanta a Dianei Fossey si a gorilelor de munte a facut din Ruanda o tara celebra in anii '80, dar imaginea ei avea sa se schimbe radical, la putin timp dupa aceea. Tensiunile dintre cele doua etnii - hutu si tutsi - au atins cote fierbinti si au degenerat complet in macelul din 1994. In doar trei luni, 800.000 de ruandezi din randul tutsilor minoritari si-au pierdut viata, taiati in bucati cu macetele. Ruanda si-a aplicat singura eticheta de tara violenta, primitiva, in care vecinii si prietenii sunt in stare sa se cioparteasca intre ei, fara nici un fel de sentiment de culpa.
Cu siguranta, pentru multi europeni si americani, Ruanda poarta si astazi stigma celui mai cumplit genocid african din toate timpurile, dar realitatea din anul de gratie 2010 este complet diferita. Surprinzator, dar admirabil totodata, Ruanda a devenit in foarte scurt timp cea mai asezata si mai ordonata tara a continentului negru, recunoscuta astfel in toate statisticile internationale.
Paul Kagame, actualul presedinte, reconfirmat in functie saptamana trecuta, este cel care a ridicat din cenusa aceasta tara, aplicand o politica extrem de progresista: STOP rivalitatilor etnice! Fost sef al trupelor armate tutsi din exil, Kagame este un adevarat erou national. A jucat un rol decisiv in stoparea genocidului, pentru ca, mai apoi, sa nu purceada la razbunare contra ruandezilor hutu. A instituit, in schimb, un sistem de justitie foarte bine pus la punct: tribunale centralizate, pe de o parte, curti comunitare - gachacha - pe de alta parte. Timp de 15 ani, toti ruandezii de rand si-au spus pasurile in fata sefilor locali, in procese ad-hoc.
Desi pe alocuri criticat pentru piedicile pe care le pune adversarilor politici, la scara internationala, Kagame este unul dintre cei mai respectati lideri africani, iar viziunea lui pentru viitorul Ruandei este aplaudata la scena deschisa. Deja infrastructura este remarcabila, mita si coruptia reduse, haosul specific Africii mult limitat. In ultimii ani, presedintele a demarat si o politica extrem de riguroasa de protectie a mediului, recunoscand, fara echivoc, adevarata valoare a parcurilor nationale, si faptul ca Ruanda, o tara atat de mica si lipsita de resurse naturale, are un cuvant de spus lumii din afara tocmai prin frumusetea peisajului si prin conservarea biodiversitatii.
*
In prima zi pe care am petrecut-o pe teren, la poalele vulcanilor, l-am intalnit pe presedintele Paul Kagame, brat la brat cu faimosul actor Don Cheadle. Participau la Kwita Izina - ceremonia anuala in care puii gorilelor de munte isi primesc numele, alese de dinainte, chiar de catre cercetasii de la Karisoke. Acolo, langa un luptator de gherila, devenit erou national, si un actor care a facut Ruanda celebra la Hollywood, veniti aici pentru a aduce un omagiu acestor animale senzationale, incepea propria mea poveste ruandeza...

Fotografiile autoarei
Ruhengeri, Ruanda