- Intr-o economie de piata, statul nu poate aplica masuri de reprimare pentru cresteri de preturi, dar, de regula, piata se regleaza singura in timp. Este adevarat ca unele controale au fost anuntate de Consiliul Concurentei, dar nu credem ca vor avea efecte majore. La drept vorbind, avem de a face mai degraba cu lacomia si chiar panica unor comercianti, speriati de efectul cresterii TVA, decat de specula ca in vreme de razboi, caci nu se inregistreaza o penurie de produse, ci, dimpotriva, o abundenta.
Problema preturilor din piete nu se datoreaza doar TVA, caci ne indoim ca vanzatorii de la tarabe au toti case de marcat, cat incertitudinii generate de criza economica, de unele masuri ale guvernului si de modul dubios in care functioneaza pietele, mai ales cele unde preturile nu sunt afisate la vedere, iar administratia pietei percepe mita. Totodata, unii comercianti incearca sa arunce toata povara financiara a crizei pe umerii celor care inca isi mai pot permite sa-si achizitioneze bunurile necesare. Toate la un loc genereaza cresteri de preturi nejustificate, dar inevitabile, intr-o perioada de incertitudine si confuzie. Daca nivelul preturilor atinge insa un nivel inaccesibil pentru marea majoritate a populatiei, marfa va ramane nevanduta, iar negustorii vor fi obligati s-o ieftineasca. Probabil ca nu va trece multa vreme pana cand efectul reducerii salariilor bugetarilor cu 25% si al cresterii somajului va obliga piata sa se regleze si sa coboare preturile la un nivel accesibil.
Pana la reglarea pietei, insa, sentimentul de panica si deruta va domina si va produce disconfort in plan social, consumul va scadea si, odata cu el, si incasarile la bugetul statului. Guvernul va fi obligat la un moment dat sa ia masuri de incurajare a consumului, care nu pot fi altele decat reducerea unor impozite (de pilda pe venit), pentru a mari cantitatea de bani disponibila pe piata, caci fara bani in buzunare, nimeni nu poate cumpara nimic. Deocamdata nu avem senzatia ca guvernul stie ce are de facut in aceasta directie. Vedem doar ca bajbaie disperat in cautare de bani cu care sa reduca deficitul bugetar, potrivit acordului cu FMI. Pe de alta parte, cand ai de platit sase milioane si jumatate de pensii, pe care nu le poti acoperi din incasarile la bugetul asigurarilor sociale de stat si trebuie sa le asiguri dintr-un buget de stat tot mai sarac, nu este de mirare ca devii disperat. In consecinta, sentimentul ca Romania este tara nimanui" pare mai degraba legat de senzatia pe care romanii o au tot mai acut, ca intreaga clasa politica este incapabila sa gestioneze si sa remedieze problemele economice structurale pe care aceeasi clasa politica le-a creat in ultimii 20 de ani.
- Revenim asupra unei idei care ni se pare esentiala: lipsa de comunicare a guvernului. Nu atat o comunicare de cifre, cat o comunicare emotionala si sincera, in care un purtator de cuvant sa le garanteze oamenilor speranta. Patriotismul nu e deloc desuet, cum se spune. El are inca mare putere asupra romanilor.
- Singurul mod in care un guvern isi poate demonstra patriotismul este gestionarea eficienta, competenta si onesta a treburilor tarii. Un politician corupt nu este patriot. Ca in povestea cu sarea in bucate, am putea spune ca guvernul nu este chemat sa tina discursuri emotionante si emotionale, ci trebuie doar sa-si comunice masurile coerent si precis, pentru a se bucura de increderea populatiei. Cu alte cuvinte, trebuie sa creeze senzatia ca este stapan pe situatie si ca nu are alta prioritate decat binele public. Daca publicul percepe insa ca interesele clientelei politice sunt mai importante decat cele ale natiunii si vede ca masurile de austeritate sunt aplicate doar bugetarilor si pensionarilor, in timp ce marii evazionisti si datornici isi fac in continuare de cap, atunci se produce inevitabil o fractura intre guvernanti si guvernati.
Ca sa comunici insa forta si incredere, trebuie sa ai ce sa comunici, adica un plan clar pentru iesirea din criza, intemeiat pe calcule realiste, cu o perspectiva la fel de realista si credibila pentru redresarea economica. Or, un asemenea plan se lasa asteptat de prea multa vreme. Guvernul a comunicat doar masuri de austeritate, pe care nu a stiut sa le explice prea bine, desi ele au o justificare economica si istorica. Nu va trece multa vreme si pensionarii vor constata, de pilda, ca explozia preturilor este la fel de greu de suportat cum ar fi fost reducerea pensiilor cu 15%, mai ales ca reducerea propusa de guvern era temporara, in timp ce cresterea preturilor risca sa-i afecteze pe termen lung. Prins pe picior gresit de FMI, de doua ori la rand, guvernul a intrat insa in panica si a neglijat comunicarea cu populatia. Daca ar fi abordat criza, si in special dezechilibrele bugetare ale Romaniei cu responsabilitate de la bun inceput, in loc sa piarda aproape o jumatate de an impartind posturi intre partidele din coalitie si cheltuind fara noima pe achizitii publice dubioase, atunci ar fi avut timp sa explice pe indelete de ce a ajuns sistemul de pensii nesustenabil si de ce inghite halci tot mai mari din bugetul de stat. Cetatenii inteleg mai multe decat isi imagineaza guvernantii.
Este greu insa sa convingi niste oameni cu venituri modeste, ca datoria lor patriotica este sa se sacrifice in continuare pentru reechilibrarea bugetului national, atata vreme cat guvernul nu a facut nici un efort sa-si reduca el insusi cheltuielile de functionare - de la salarii la achizitii.
In concluzie, ca sa poti promova un discurs patriotic credibil, trebuie sa fi dat tu insuti constant si consecvent dovada de patriotism, adica sa fi guvernat exclusiv in interesul tarii, punand interesele ei deasupra intereselor personale si de partid si deasupra intereselor clientelei. In plus, nu este suficient ca tu, personal, sa fii onest - caci premierul de pilda este un om onest - ci este esential sa dai dovada de competenta sau sa promovezi oameni competenti la conducere. Intr-o zi, poate ca toate aceste conditii vor fi indeplinite, si mandria nationala se va redestepta. Astazi, insa, o astfel de zi este doar un vis, nicidecum o certitudine.