"VECHEA EUROPA" relansata de americani

* Stramosii nostri, recunoscuti drept primii creatori de cultura din Europa *

La sfarsitul lunii aprilie, in New York, la "Institutul pentru studiul lumii antice" din cadrul Muzeului Universitatii din Manhattan, si-a inchis portile o expozitie socanta, chiar si pentru sofisticata lume culturala a "Marelui Mar", cum este numit orasul american. Este vorba de expozitia dedicata civilizatiei stravechi de pe teritoriile Romaniei si Bulgariei, civilizatie datata cu mult inainte de Mesopotamia si Grecia antica (aproximativ cu 5000 de ani i. Chr.). Ecourile n-au intarziat sa apara. Celebrul ziar "The New York Times" a publicat, in sectiunea "Science", un articol despre aceasta expozitie, semnat de John Noble Wilford si intitulat "A Lost European Culture, Pulled From Obscurity" (O cultura europeana pierduta, scoasa din obscuritate).

Creatorii de pe malul Dunarii

"Inaintea gloriei care a fost Grecia si Roma", scrie John Noble Wilford, "inainte chiar de primele orase ale Mesopotamiei sau de templele de-a lungul Nilului, au trait, in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor, oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta. Timp de 1.500 de ani, incepand mai devreme de anul 5.000 i.Chr., ei au lucrat pamantul si au construit orase, unele cu 2.000 de locuinte.Au fost mesteri priceputi in arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. In mormintele lor s-a gasit o varietate impresionanta de ornamente pentru impodobit capul si bijuterii pentru gat si, intr-un cimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artefacte din intreaga lume. Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor..."
Despre expozitie au scris si alte mari personalitati din domeniul antropologiei, arheologiei si istoriei antice, printre care doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expozitiei. Impresionat de "Ganditorul de la Hamangia" si de siluetele de lut ale superbelor vestale aduse de la Muzeul de Arheologie din Piatra Neamt, d-l Anthony a spus: "Vechea Europa a fost printre cele mai sofisticate si tehnologic avansate locuri din lume si a dezvoltat multe dintre semnele politice, tehnologice si ideologice ale civilizatiei"... La recenzia facuta expozitiei, Roger S. Bagnall, specialist in arheologie egipteana si director al "Institutului pentru studiul lumii antice", admirand ceramicile colorate, a remarcat ca, in acel timp, "egiptenii cu siguranta nu faceau vase ca acestea".

Ganditorul de la Hamangia si hora de la Cucuteni

In Catalogul expozitiei, publicat de "Princeton University Press", primul compendiu de cercetare in engleza despre descoperirile Vechii Europe, se spune: "Pe un vast teritoriu care acum apartine Romaniei si Bulgariei, oamenii s-au stabilit in sate cu una sau mai multe case adunate inauntrul gardurilor. Casele, unele cu doua etaje, erau incadrate in lemn, cu pereti in tencuiala de argila si podea din pamant intarit... Cateva orase ale oamenilor din Cucuteni, o cultura robusta din nordul vechii Europe, s-au intins pe o suprafata mai mare de 800 de acri (circa 400 de hectare), ceea ce arheologii considera un spatiu mai mare decat al oricarei alte asezari umane cunoscute in acel timp. Excavatii viitoare au rolul de a descoperi dovezi definitive ale palatelor, templelor sau ale cladirilor civice mari... Unul dintre cele mai cunoscute artefacte este figura in argila arsa a unui om care sade, cu umerii aplecati si mainile la fata, ca intr-o contemplare. Numit Ganditorul, aceasta piesa si o figurina feminina au fost gasite intr-un cimitir al culturii Hamangia, in Romania. Un set de 21 de figurine feminine mici, asezate in cerc, a fost gasit intr-un sit apartinand perioadei pre-Cucuteni din nord-estul acestei tari. Arheologii si istoricii sunt perplecsi in fata unei culturi "pierdute" din sud-estul Europei, cultura care a avut o viata adevarata, inainte ca un singur cuvant sa fi fost scris si o singura roata miscata"...


Fotografii si alte detalii privind expozitia gasiti pe site-ul: http://www.nytimes.com/ 2009/12/01/science/01arch.html