Nu mai stiu cine a folosit prima oara la noi, dupa 1990, tipul acesta de volume colective pe o tema data, atragatoare si pentru cei solicitati sa colaboreze, si pentru cititori. Odata probata eficienta comerciala, s-au grabit sa il adopte tot mai multe edituri, iar in ultimii ani, cartile de acest fel, cu o confectie simpla si necostisitoare, au devenit o moda prt--porter. Reteta e aceeasi. Se alege un subiect stiut de toata lumea din proprie experienta. Coordonatorul il propune unor persoane din cercul lui de prieteni si cunostinte din lumea literara si artistica, plus catorva nume de reala notorietate, in chip de cirese pe tort. Aduna textele, eventual scrie o prefata, si cartea e gata. Fie ca sunt antologii de proze inedite scrise la comanda (cum au fost povestirile erotice de la Editura Trei sau "Povestile de dragoste la prima vedere" de la Humanitas), fie ca scriitori din diferite generatii isi evoca rudele (exista o excelenta carte despre tati, aparuta la Cluj in "Biblioteca Apostrof" si, mai tarziu, dupa modelul ei, una despre bunici, la Humanitas), fie ca sunt documentar-memorialistice despre perioada comunista (mai multe carti colective aparute la Polirom) - ele se citesc usor, pe bucatele, iar varietatea exclude plictiseala. Diferite ca stil, atitudine, experienta, foarte inegale ca valoare literara, ele atrag cititorul intr-un inevitabil joc al comparatiilor intre componentii sumarului si, cu cat tema e mai frivola, cu atat se vede mai bine cine cat poate. E distractiv, deci potential rentabil, iar faptul ca moda s-a intins de la o editura la alta in perioada de criza are stransa legatura cu situatia dificila de pe piata de carte. Pe de o parte, editorii nu-si primesc de la difuzori banii ce li se cuvin pe cartile vandute (desi retelele de librarii percep si asa un procent scandalos de mare din pret), pe de alta parte, stiti bine, puterea de cumparare a amatorilor de lectura (profesori, pensionari, studenti) a scazut drastic de tot. Si daca perseverez in a va informa ce merita, dupa parerea mea, citit dintre noile aparitii editoriale, o fac in speranta ca macar bibliotecile publice vor achizitiona aceste carti si veti sti ce sa cereti. Sau care dintre "produsele ajunse de lux" din librarii v-ar putea ferici macar de doua-trei ori pe an, la ocazii sarbatoresti.
Editura ART, venita mai tarziu, prin anii 2000, pe o piata de carte deja aglomerata, a reusit in scurt timp sa se impuna printr-un program editorial rafinat (girat de directorul Mircea Martin si redactorul sef Laura Albulescu) si prin calitatea exceptionala a hartiei, tiparului, legatoriei, a conceptiei grafice si a ilustratiilor. Intre volumele ce poarta sigla editurii sunt si adevarate bijuterii literar-tipografice. Acum, in toiul crizei, se vede ca si ART a trebuit sa recurga la artificii de rentabilizare si a adoptat si ea reteta volumelor tematice colective cu subiecte usurele, lansand sub genericul "Prima data" o serie din care au aparut trei titluri: "Prima betie", "Primii blugi" si "Prima dezamagire in dragoste". V-o recomand pe aceasta din urma, stiind ca cititorii revistei noastre apreciaza paginile cu genericul "Asul de inima" si sunt sensibili la chestiuni sentimentale.
Coordonatoarea volumului, Laura Albulescu, ea insasi tanara, a apelat nu doar la colegi de generatie, ci si la scriitori maturi si varstnici, pusi in ordine alfabetica si aparent fara nici un criteriu de valoare literara. Din acest punct de vedere, volumul ar putea fi mai interesant pentru un sociolog, psiholog sau lingvist decat pentru amatorul de literatura memorialistica. Un critic bun isi publica pagini infantil-banale din jurnalul intim de licean. Un poet si teoretician matur, considerandu-se "prea serios, prea grav si prea traditionalist" ca sa se livreze intr-o amintire personala in tema, prefera sa cugete cam anost despre raportul dintre iubire si suferinta, cu referiri livresti. Mai multi tineri adopta aceeasi poza provocatoare si acelasi ton, ca la un extemporal copiat. Si totusi, printre aceste improvizatii la minima rezistenta, ies ca uleiul la suprafata cateva texte admirabile. In primul rand, cel al doamnei Antoaneta Ralian, decana de varsta a sumarului, cu o evocare incantatoare - prin umor, autoironie si parfum - a unei ingenue tulburari amoroase, intr-un orasel de provincie de la 1934. Mi-au mai placut povestirile Adelei Greceanu si Ceciliei Stefanescu - prozatoare talentate, cu personalitati distincte, si textul lui Johnny Raducanu - mereu egal cu sine insusi in naturalete.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
