De piatra sa fii si sa nu compatimesti cu omul care a cumparat un Mercedes de ocazie, din Germania. Arata ca nou, desi avea 45.000 de kilometri la bord. Dupa ce a mers inca pe atatia in Romania, masina era de trei ori mai uzata. Din cauza drumurilor proaste. Si nu-si poate varsa naduful pe ministrul transporturilor, cum fac romanii. Pentru simplul fapt ca este chiar ministrul in cauza. Daca ministrul transporturilor a ajuns sa-si planga paguba, inseamna ca drumurile noastre, toate, sunt la pamant. Si ce s-ar putea spune de pagubele soferilor, amatori sau profesionisti, care nu se bucura de privilegiul de a mai avea si masina de serviciu? De fapt, niciodata nu s-au calculat pagubele materiale si financiare, in valoare de multe miliarde, pe care romanii si economia romaneasca le inregistreaza de-a surda, din cauza drumurilor proaste.
Ceea ce se stie este ca Romania a pierdut exact cursa pentru fabricarea masinilor Mercedes. Grupul Daimler a preferat Ungaria, pentru ca are o infrastructura rutiera moderna. Din cauza drumurilor proaste am ratat o investitie de 800 de milioane de euro si 2.500 de locuri de munca, desi Romania are o forta de munca mai ieftina si mai bine calificata, pentru ca nu avem drumurile si autostrazile de care avea nevoie investitorul.
In materie de infrastructura, de douazeci de ani fluieram a paguba. In primii zece ani de dupa caderea comunismului, nu s-a construit nici un kilometru de autostrada. Am asistat nepasatori la compromiterea "mostenirii", si asa in stare avansata de degradare, ca urmare a exploziei parcului auto si a cresterii transportului rutier de marfuri. Am inceput sa ne miscam, odata cu intrarea in structurile europene. Avem azi ceva mai mult de 300 de kilometri de autostrazi, 200 construiti in ultimii zece ani, dar fragmentate si fara sa contribuie la fluidizarea traficului auto, care in Romania continua sa fie un cosmar.
Investitiile in infrastructura sunt costistoare si n-avem bani. Este problema actualului ministru al transporturilor, nemultumit de bugetul alocat. Putem apela la fonduri europene nerambursabile. Numai ca asta cere din partea statului roman un efort financiar cel putin egal cu suma respectiva. Bani s-ar putea obtine prin credite de la institutii bancare europene, in conditii avantajoase, dar ne izbim de deficitul bugetar impus de FMI. Un adevarat cerc vicios.
Pe de alta parte nici nu prea putem spune cum s-au cheltuit banii alocati pana azi infrastructurii si de ce Romania are cele mai scumpe autostrazi din Europa. De ce reabilitarea unor autostrazi a avut costuri similare construirii unora noi? De ce din 2004 pana in 2007 valoarea contractului acordat unei firme straine fara licitatie a crescut cu cinci miliarde de euro, de la 2,241 la 7,2 miliarde de euro? Si, in general, de ce cu fiecare guvern venit la putere reincepe sarabanda comisioanelor, a contractelor acordate fara licitatie sau cu licitatii dedicate firmelor unor apropiati de un partid sau altul? Cine sunt cei care incheie aceste contracte paguboase pentru interesele statului si cine-i trage la raspundere pentru risipirea banului public? Cand si cand auzi ca Directia Nationala Anticoruptie se ocupa de dedesubturile unui contract tenebros, dupa care se asterne linistea si uitarea. Iar Curtea de Conturi a Romaniei, care vegheaza la legalitatea utilizarii fondurilor publice, e mai muta ca o lebada.
Romania are nevoie ca de aer de o infrastructura moderna. Cine strabate Europa cu masina sau cu trenul resimte la modul concret si dureros inapoierea in care ne complacem si fractura dintre civilizatii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
