Acest roman, pornit de la un scenariu de film scris in colaborare, a aparut in Germania in 1992. Foarte buna versiune romaneasca, realizata de poeta si prozatoarea Nora Iuga, a fost publicata acum 15 ani si a trecut aproape neobservata. De la anuntarea Nobelului pentru literatura 2009 - de cand Herta Muller a devenit peste noapte cel mai cunoscut scriitor in viata originar din Romania, si un subiect-bomba pentru mass-media de la noi - si-au dat cu parerea despre ea o multime de publicisti, dintre care majoritatea nu-i citisera nici una din cele trei carti de proza traduse in romaneste (plus doua de poeme-colaje, interesante ca experiment ludic pe urmele avangardei). Zarva mediatica, axata in principal pe om si nu pe opera, a uns insa mecanismele de marketing, astfel incat, la Targul de carte Gaudeamus, aceasta a doua editie a romanului "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" (dar si "Animalul inimii" si volumul de eseuri "Regele se inclina si ucide") a avut vanzari record. Daca vreti sa stiti de ce si-a meritat Herta Muller premiul si in ce consta originalitatea scriiturii ei, va recomand sa cititi romanul din 1992, in care veti regasi in esenta ceea ce am trait in ultimii ani ai dictaturii lui Ceausescu si imediat dupa caderea ei. Subiectul, mai bine zis scheletul ce sustine carnea vie a secventelor bazate pe imagini si perceptii senzoriale exacerbate, e prietenia dintre doua tinere, Adina si Clara. Prima e profesoara, a doua lucreaza intr-o fabrica de sarma de la periferia orasului abia spre sfarsitul cartii numit: Timisoara. Adina are un grup de prieteni intelectuali, tineri care canta folk subversiv, spun bancuri politice, viseaza sa fuga din tara si sunt urmariti de Securitate. De supravegherea si anchetarea lor se ocupa ofiterul Pavel Murgu, a carui iubita Clara devine, fara sa stie la inceput ca e securist si ca-i terorizeaza cea mai buna prietena si pe amicii acesteia - Paul, Abi si Liviu. In lipsa Adinei de acasa, angajatii politiei politice ii perchezitioneaza repetat apartamentul si, pentru a o psihoza, taie de fiecare data o bucata din blana de vulpe intinsa pe podea, cumparata de mult de la un vanator roscat. Intr-un interviu citat de Cosmin Dragoste in monografia consacrata Hertei Muller (inainte cu doi ani ca aceasta sa devina o celebritate), avem chiar explicatia autoarei: "Da, vulpea e vanatorul. Pentru mine e o parabola (...), o posibilitate de a prezenta pericolul, amenintarea, deci toate procesele abstracte care se petrec in spatele scenei. Personajul vede in blana de vulpe serviciul secret. Serviciul secret vede in blana vulpii personajul. Aceasta este intersectia unde lucrurile se intretaie si devin absurde. Clara o avertizeaza pe Adina ca urmeaza a fi arestata, si profesoara, impreuna cu fostul ei iubit, doctorul Paul, se ascund intr-un mic sat din sud, de langa Dunare, unde prietenul lor Liviu si-a gasit refugiul ca invatator. E mijlocul lui decembrie 1989, se declanseaza revolta de la Timisoara si, in cateva zile, dictatura e rasturnata. Securistul Pavel Murgu, acuzat ca trasese in manifestanti, reuseste sa fuga din tara cu un pasaport fals, pe numele lui Abi, pe care il omorase. Clara refuza sa accepte ca iubitul ei e un ucigas si il urmeaza la Viena. Rezumata simplist, aceasta e povestea relatiilor absurde dintre oameni transformati de dictatura comunista in vulpi-vanatori, animalizati prin frica, foame, frig si intuneric, redusi la instinct de supravietuire, in permanenta alerta si suspiciune. Leit-motivul fricii, sub conul puterii omniprezente a dictatorului care decide viata tuturor, apare in numeroase secvente cu un impact teribil. Caci Herta Muller, poeta in primul rand, "simte monstruos" si isi exprima sensibilitatea speciala intensificand limbajul prin asocieri insolite, frapante de la primele pagini, dupa cum originala e si tehnica narativa, cu procedee cinematografice, picturale, muzicale. Ritmul nervos, ca o respiratie accelerata, alternand cu momente statice, de tinere a respiratiei, comutarea de planuri temporale prin asociatii de idei, forta cu care cititorul e facut sa simta ce insemna viata sub Ceausescu sunt doar cateva din calitatile speciale ale Hertei Muller. Cititi-o si veti descoperi si altele care chiar fac din ea o scriitoare de top.
Selectia "Formula AS"
Herta Muller, "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", traducere de Nora Iuga, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Raftul Denisei", 220 pag.
Acest roman, pornit de la un scenariu de film scris in colaborare, a aparut in Germania in 1992. Foarte buna versiune romaneasca, realizata de poeta si prozatoarea Nora Iuga, a fost publicata acum 15 ani si a trecut aproape neobservata. De la anuntarea Nobelului pentru literatura 2009 - de cand Herta Muller a devenit peste noapte cel mai cunoscut scriitor in viata originar din Romania, si un subiect-bomba pentru mass-media de la noi - si-au dat cu parerea despre ea o multime de publicisti, dintre care majoritatea nu-i citisera nici una din cele trei carti de proza traduse in romaneste (plus doua de poeme-colaje, interesante ca experiment ludic pe urmele avangardei). Zarva mediatica, axata in principal pe om si nu pe opera, a uns insa mecanismele de marketing, astfel incat, la Targul de carte Gaudeamus, aceasta a doua editie a romanului "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" (dar si "Animalul inimii" si volumul de eseuri "Regele se inclina si ucide") a avut vanzari record. Daca vreti sa stiti de ce si-a meritat Herta Muller premiul si in ce consta originalitatea scriiturii ei, va recomand sa cititi romanul din 1992, in care veti regasi in esenta ceea ce am trait in ultimii ani ai dictaturii lui Ceausescu si imediat dupa caderea ei. Subiectul, mai bine zis scheletul ce sustine carnea vie a secventelor bazate pe imagini si perceptii senzoriale exacerbate, e prietenia dintre doua tinere, Adina si Clara. Prima e profesoara, a doua lucreaza intr-o fabrica de sarma de la periferia orasului abia spre sfarsitul cartii numit: Timisoara. Adina are un grup de prieteni intelectuali, tineri care canta folk subversiv, spun bancuri politice, viseaza sa fuga din tara si sunt urmariti de Securitate. De supravegherea si anchetarea lor se ocupa ofiterul Pavel Murgu, a carui iubita Clara devine, fara sa stie la inceput ca e securist si ca-i terorizeaza cea mai buna prietena si pe amicii acesteia - Paul, Abi si Liviu. In lipsa Adinei de acasa, angajatii politiei politice ii perchezitioneaza repetat apartamentul si, pentru a o psihoza, taie de fiecare data o bucata din blana de vulpe intinsa pe podea, cumparata de mult de la un vanator roscat. Intr-un interviu citat de Cosmin Dragoste in monografia consacrata Hertei Muller (inainte cu doi ani ca aceasta sa devina o celebritate), avem chiar explicatia autoarei: "Da, vulpea e vanatorul. Pentru mine e o parabola (...), o posibilitate de a prezenta pericolul, amenintarea, deci toate procesele abstracte care se petrec in spatele scenei. Personajul vede in blana de vulpe serviciul secret. Serviciul secret vede in blana vulpii personajul. Aceasta este intersectia unde lucrurile se intretaie si devin absurde. Clara o avertizeaza pe Adina ca urmeaza a fi arestata, si profesoara, impreuna cu fostul ei iubit, doctorul Paul, se ascund intr-un mic sat din sud, de langa Dunare, unde prietenul lor Liviu si-a gasit refugiul ca invatator. E mijlocul lui decembrie 1989, se declanseaza revolta de la Timisoara si, in cateva zile, dictatura e rasturnata. Securistul Pavel Murgu, acuzat ca trasese in manifestanti, reuseste sa fuga din tara cu un pasaport fals, pe numele lui Abi, pe care il omorase. Clara refuza sa accepte ca iubitul ei e un ucigas si il urmeaza la Viena. Rezumata simplist, aceasta e povestea relatiilor absurde dintre oameni transformati de dictatura comunista in vulpi-vanatori, animalizati prin frica, foame, frig si intuneric, redusi la instinct de supravietuire, in permanenta alerta si suspiciune. Leit-motivul fricii, sub conul puterii omniprezente a dictatorului care decide viata tuturor, apare in numeroase secvente cu un impact teribil. Caci Herta Muller, poeta in primul rand, "simte monstruos" si isi exprima sensibilitatea speciala intensificand limbajul prin asocieri insolite, frapante de la primele pagini, dupa cum originala e si tehnica narativa, cu procedee cinematografice, picturale, muzicale. Ritmul nervos, ca o respiratie accelerata, alternand cu momente statice, de tinere a respiratiei, comutarea de planuri temporale prin asociatii de idei, forta cu care cititorul e facut sa simta ce insemna viata sub Ceausescu sunt doar cateva din calitatile speciale ale Hertei Muller. Cititi-o si veti descoperi si altele care chiar fac din ea o scriitoare de top.
Acest roman, pornit de la un scenariu de film scris in colaborare, a aparut in Germania in 1992. Foarte buna versiune romaneasca, realizata de poeta si prozatoarea Nora Iuga, a fost publicata acum 15 ani si a trecut aproape neobservata. De la anuntarea Nobelului pentru literatura 2009 - de cand Herta Muller a devenit peste noapte cel mai cunoscut scriitor in viata originar din Romania, si un subiect-bomba pentru mass-media de la noi - si-au dat cu parerea despre ea o multime de publicisti, dintre care majoritatea nu-i citisera nici una din cele trei carti de proza traduse in romaneste (plus doua de poeme-colaje, interesante ca experiment ludic pe urmele avangardei). Zarva mediatica, axata in principal pe om si nu pe opera, a uns insa mecanismele de marketing, astfel incat, la Targul de carte Gaudeamus, aceasta a doua editie a romanului "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" (dar si "Animalul inimii" si volumul de eseuri "Regele se inclina si ucide") a avut vanzari record. Daca vreti sa stiti de ce si-a meritat Herta Muller premiul si in ce consta originalitatea scriiturii ei, va recomand sa cititi romanul din 1992, in care veti regasi in esenta ceea ce am trait in ultimii ani ai dictaturii lui Ceausescu si imediat dupa caderea ei. Subiectul, mai bine zis scheletul ce sustine carnea vie a secventelor bazate pe imagini si perceptii senzoriale exacerbate, e prietenia dintre doua tinere, Adina si Clara. Prima e profesoara, a doua lucreaza intr-o fabrica de sarma de la periferia orasului abia spre sfarsitul cartii numit: Timisoara. Adina are un grup de prieteni intelectuali, tineri care canta folk subversiv, spun bancuri politice, viseaza sa fuga din tara si sunt urmariti de Securitate. De supravegherea si anchetarea lor se ocupa ofiterul Pavel Murgu, a carui iubita Clara devine, fara sa stie la inceput ca e securist si ca-i terorizeaza cea mai buna prietena si pe amicii acesteia - Paul, Abi si Liviu. In lipsa Adinei de acasa, angajatii politiei politice ii perchezitioneaza repetat apartamentul si, pentru a o psihoza, taie de fiecare data o bucata din blana de vulpe intinsa pe podea, cumparata de mult de la un vanator roscat. Intr-un interviu citat de Cosmin Dragoste in monografia consacrata Hertei Muller (inainte cu doi ani ca aceasta sa devina o celebritate), avem chiar explicatia autoarei: "Da, vulpea e vanatorul. Pentru mine e o parabola (...), o posibilitate de a prezenta pericolul, amenintarea, deci toate procesele abstracte care se petrec in spatele scenei. Personajul vede in blana de vulpe serviciul secret. Serviciul secret vede in blana vulpii personajul. Aceasta este intersectia unde lucrurile se intretaie si devin absurde. Clara o avertizeaza pe Adina ca urmeaza a fi arestata, si profesoara, impreuna cu fostul ei iubit, doctorul Paul, se ascund intr-un mic sat din sud, de langa Dunare, unde prietenul lor Liviu si-a gasit refugiul ca invatator. E mijlocul lui decembrie 1989, se declanseaza revolta de la Timisoara si, in cateva zile, dictatura e rasturnata. Securistul Pavel Murgu, acuzat ca trasese in manifestanti, reuseste sa fuga din tara cu un pasaport fals, pe numele lui Abi, pe care il omorase. Clara refuza sa accepte ca iubitul ei e un ucigas si il urmeaza la Viena. Rezumata simplist, aceasta e povestea relatiilor absurde dintre oameni transformati de dictatura comunista in vulpi-vanatori, animalizati prin frica, foame, frig si intuneric, redusi la instinct de supravietuire, in permanenta alerta si suspiciune. Leit-motivul fricii, sub conul puterii omniprezente a dictatorului care decide viata tuturor, apare in numeroase secvente cu un impact teribil. Caci Herta Muller, poeta in primul rand, "simte monstruos" si isi exprima sensibilitatea speciala intensificand limbajul prin asocieri insolite, frapante de la primele pagini, dupa cum originala e si tehnica narativa, cu procedee cinematografice, picturale, muzicale. Ritmul nervos, ca o respiratie accelerata, alternand cu momente statice, de tinere a respiratiei, comutarea de planuri temporale prin asociatii de idei, forta cu care cititorul e facut sa simta ce insemna viata sub Ceausescu sunt doar cateva din calitatile speciale ale Hertei Muller. Cititi-o si veti descoperi si altele care chiar fac din ea o scriitoare de top.
Alte articole din acest numar
- Calugarul dintre doua lumi - Parintele GAVRIL ATHONITUL
- Puterea rugaciunii
- HOREA CRISOVAN - ILIE STEPAN
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
