Se asteptau poate ca, la cati bani au fost tavaliti prin asfalt, drumurile sa fie netede ca-n palma. Sau au ales Romania pentru o emisiune despre turismul periculos. Nu era greu. In ghidurile turistice Romania este trecuta pe harta tarilor europene riscante, pe care e bine sa le strabati in goana, cu mana pe portofel. Realizatorii emisiunii au fost dusi de puterea motoarelor dincolo de mahalale, in cautarea Romaniei profunde, pe care politicienii nostri o tot canta in discursuri. Si au gasit-o pe ulitele rupte ale unui sat, din care au incercat sa evadeze pe un podet fragil, circulat mai degraba de biciclisti si de turmele de capre, dar si pe Transfagarasan, considerat de cei trei britanici drept unul dintre cele mai bune drumuri din lume. Au strabatut asadar un drum care i-a dus din infern in paradisul soferilor. Emisiunea a produs cele mai neasteptate rezultate. Ministerul de externe s-a suparat, iar ambasadorul Romaniei la Londra a cerut ca emisiunea sa fie refacuta. Britanicii au ras de aceasta cerere ca de o mostra de umor englezesc. Nu e prima data cand imaginea romanilor despre ei insisi este mai buna decat a celorlalti. Periodic, ministerul de externe se hartuieste cu diverse televiziuni sau publicatii, pretinzand ca imaginile sau informatiile pe care le transmit sunt o ofensa la adresa poporului roman. A fost, pe rand, vorba despre copiii strazii, despre prostituatele de lux sau de centura, despre coruptia politica sau despre cea din sport, despre amatorismul politicienilor sau pompierismul guvernului, despre criptocomunism sau capitalismul de jungla. Toate aceste subiecte se petrec in umbra Casei poporului, piramida lui Ceausescu unde, ce ironie, se face si se desface, la doua decenii dupa executia lui, cea mai mare parte a urzelii politice din Romania.
Nu degeaba scandalul motoarelor fierbinti inghetate pe un picior de plai s-a confundat cu rumoarea mediatica internationala starnita de alegerile romanesti, iar protestul diplomatic pare a fi, mai degraba, un efect colateral al iritarii starnite de multimea de comentarii ironice sau catastrofice legate de perspectivele Romaniei dupa alegerile prezidentiale. Cu alte cuvinte, emisiunea despre puterea motoarelor si rezistenta pe care o opun soselele din Romania in calea civilizatiei venite pe patru roti si volan pe dreapta nu a fost decat un paratrasnet prin care s-au descarcat furia si neplacerea politicienilor romani care si-au recunoscut chipurile si discursurile in caricaturile celor mai prestigioase publicatii europene. Insa nemultumirea politicienilor, desi pare orbeasca si disproportionata, are o explicatie subterana. Emisiunea despre viata si, mai ales, moartea autoturismelor in Romania si comentariile europene despre politica romaneasca sunt legate de o viziune comuna. Comentatorii politici nu au facut altceva decat sa aplice asupra limbajului si comportamentului politic metodele folosite de realizatorii britanici de televiziune. A rezultat ca, desi au trecut douazeci de ani de la Revolutie, democratia romaneasca da mai mereu cu oistea-n gard. Politicienii rup mereu asfaltul cu senila tancurilor sau cu greutatea buldozerelor, manevrate fara gratie pe scena politica sau in apropierea ei. In acest peisaj social si politic devastat, cetateanul obisnuit este terorizat de gandul ca poate fi zdrobit in orice moment de masinariile politice care nu mai respecta nici o regula de circulatie. Pe traseele electorale, singurii sacrificati de politicienii care circula deseori fara permis si cu masini de furat sunt cetatenii. Pentru ca nu cetatenii, ci politicienii sunt turmentati. De putere sau de foamea de bani.