Pentru mine si familia mea au existat de-a lungul timpului mai multi mijlocitori in fata lui Dumnezeu. Intai a fost un mare duhovnic, care ne-a schimbat total viata, ne-a rasturnat valorile, ne-a facut sa privim adanc in interiorul nostru si sa plangem cu lacrimi amare greselile facute din inconstienta. Parintele Lavrentie de la Frasinei ne-a schimbat cu totul existenta. A fost pentru noi, si pentru multi altii, un inger pazitor, care a tinut raul la distanta cu rugaciunile si slujbele sale puternice, cu invataturile sale si, mai ales, cu dragostea pe care ne-a daruit-o neconditionat, tuturor celor din preajma sa. In ceea ce ne priveste, am reusit cu sprijinul lui sa avem al doilea copil, o fetita sanatoasa, chiar daca medical parea imposibil. Insa, de cand Parintele s-a mutat la ceruri, am avut cativa ani de mari incercari, ce au culminat cu imbolnavirea grava a celuilalt copil al nostru.
Bunul Dumnezeu lucreaza si prin oameni: ne indruma pasii catre duhovnicii de care avem nevoie (doctorii sufletelor), care medicii priceputi (am cunoscut multi), sau catre persoane care iti ofera exact informatiile de care ai nevoie in clipele de restriste ale vietii. Prin toti acestia primim sprijin, la momentul si in locul potrivit. Trebuie doar sa fim atenti (treji)!
Dar Sfintii sunt o categorie aparte! Cei mai multi dintre ei au dus o viata de jertfa, in numele lui Hristos. Au suferit jigniri, torturi, au murit aparandu-si credinta. Cuvintele mele nu sunt vrednice sa-i laude. Nici macar nu pot banui maretia lor... Iar pentru toata straduinta, Dumnezeu i-a inzestrat cu haruri si puteri deosebite.
Despre minunile infaptuite de Sfantul Nectarie din Eghina am aflat din relatarile unei preotese care a primit mare ajutor in incercarile prin care a trecut. Ceea ce m-a facut sa-l chem si eu in ajutor a fost in primul rand imbolnavirea tatalui meu. Teama ca am putea sa-l pierdem m-a facut sa-l insotesc pe la doctori, consultatii, analize, cu Acatistul Sf. Nectarie in geanta, sa-i ating hainele de moastele Sfantului din biserica si sa-i citesc rugaciunile, ori de cate ori gaseam un ragaz. In cele din urma, am primit raspunsul asteptat: tatal meu nu era in pericol iminent, a urmat un tratament recomandat de un doctor foarte bun si a inceput sa se intremeze.
Dupa o jumatate de an, am inceput sa am vise si semnale de avertisment, cu privire la starea de sanatate a copilului meu cel mare. Intr-o noapte, mi-a aparut in vis icoana cu chipul Sf. Nectarie, asa cum o stiam din biserica. Doar atat! Dar am simtit ca va fi din nou nevoie de ajutorul lui si ca acesta va fi alaturi de noi, si de data aceasta. La vremea aceea, nu stiam inca diagnosticul baiatului. Dar el s-a dovedit foarte grav, si a fost nevoie rapid de o interventie chirurgicala. Lupta a fost mai grea de aceasta data. A fost necesar atat profesionalismul medicilor, cat si rugaciunile a doi calugari duhovnici si a doi preoti de mir, cu mare har. Sunt convinsa ca toate aceste solutii ni le-au dezvaluit Sfintii. Copilul meu este bine acum, multumita lui Dumnezeu.
RODICA GIURGIU - Bucuresti
"Boala care ne-a schimbat viata"
Mama a fost diagnosticata cu cancer mamar in aprilie si operata in august 2001. Dumnezeu, insa, in marea Lui dragoste, a vrut sa-i mai dea timp pentru mantuire, a vrut sa-i arate de ce i-a dat aceasta suferinta: sa-si inteleaga viata. Prima reactie a omului care afla ca are cancer este: "Doamne, de ce eu, de ce sa mi se intample mie asta, de ce nu ma iubesti?". De aici si pana la constientizarea iubirii este un drum lung, pe care tot Dumnezeu prin Sfintii Sai ni-l arata. Ne conduce pe acest drum cu pasi mici, sa nu ne sminteasca, noi doar rabdare trebuie sa avem. Si iata cum am parcurs eu si mama mea acest drum.
Mama a fost crescuta la tara, de parinti deosebit de credinciosi, dar ajungand in Bucuresti, in vremurile comuniste, nu a mai mers duminica la biserica (mergea doar la sarbatorile mari), nu mai tinea posturile, decat din cand in cand, miercurea si vinerea, se ruga mai putin (dar se ruga). Si atunci, Dumnezeu i-a trimis acest avertisment, sa o trezeasca, sa o indrepte pe calea cea buna, spre mantuirea sufletului.
Primul pas spre constientizarea iubirii lui Dumnezeu a fost intalnirea cu un duhovnic. Am aflat prin cunostinte ca in Bucuresti, la Manastirea "Radu Voda", sunt calugari cu multa dragoste fata de Dumnezeu. Acolo l-am cunoscut pe ieromonahul Filotei, si din acel moment viata noastra s-a schimbat. A primit-o ca fiica duhovniceasca pe mama, cu multa dragoste si cu multa rabdare, a indrumat-o pe calea sperantei de mantuire.
Al doilea pas a fost o alta dovada de iubire a lui Dumnezeu, care ne-a trimis un Sfant sa ne ocroteasca: pe Sfantul Nectarie de la Eghina. Particele din moastele lui au fost aduse la Manastirea "Radu Voda", exact in acea perioada, adica in 2002. Dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Si ne-am rugat mult la moastele Sfantului, sub indrumarea parintelui Filotei. De atunci, am capatat o mare evlavie pentru acest minunat Sfant, care ne ocroteste cu multa dragoste.
Apoi, Ieromonahul Filotei a plecat de la Manastirea "Radu Voda" si a inceput construirea unui schit in judetul Arges, schitul Bradetu, cu hramul Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul si Sfantul Ioan Botezatorul. Mergem la schit regulat, la hramuri sau ori de cate ori simtim nevoia.
De atunci, mama a mai avut doua operatii: una de hernie, acum trei ani, si alta, acum doi ani, de cancer la colon. La 71 de ani, nu era usor sa treaca printr-o operatie care putea dura intre 5 si 7 ore. Dar a rezistat. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu si, as adauga eu, si sper sa nu se supere pe mine ca spun asta, pentru rugaciunile Ieromonahului Filotei. Operatia a fost facuta la cateva zile dupa ziua Sfantului Dimitrie Basarabov. De ziua lui, parintele Filotei a venit la spital. A fost pentru mama o mare mangaiere si incurajare. Au stat de vorba, i-a citit o rugaciune si apoi a plecat, dar mi-a spus ca in ziua operatiei sa-l sun cand intra in sala. L-am sunat si a stat la rugaciune, pana cand l-am sunat din nou, sa-i spun ca operatia s-a terminat si ca mama e bine: 7 ore!
LUIZA STERIAN - Bucuresti
"Credeti si insistati in rugaciune"
M-am hotarat cu greu sa va scriu, de teama ca nu cumva cuvintele mele sa fie prea sarace pentru a putea exprima ceea ce simt. Sunt o pensionara cu posibilitati materiale limitate, dar care datorita dvs. poate sa calatoreasca prin tara si prin alte continente, sa-si cunoasca mai bine stramosii cu trecutul si obiceiurile lor, bisericile, manastirile si pe cei care vietuiesc in ele, bucuriile si necazurile celor din jurul nostru. Tot datorita dvs. am putut afla despre Sf. Nectarie, despre minunile savarsite de acesta. O astfel de minune am trait si eu si as vrea s-o impartasesc cititorilor revistei.
La inceputul lunii martie a acestui an, in urma unui control medical, mi s-a propus sa fac un examen Eco Doppler. Rezultatul a fost trist: stenoza carotidiana de 60%, astfel ca am fost indrumata la chirurgie vasculara in Cluj. Am trecut prin momente foarte grele, dar m-am rugat cu toata staruinta Sfantului Nectarie, care a vindecat atatia bolnavi, sa ma vindece si pe mine, iar pe Bunul Dumnezeu l-am rugat sa-i dea har si putere ca sa se implineasca si rugaciunea mea. Minunea n-a incetat sa apara. La un nou examen, la Cluj, dupa doua saptamani, totul era normal. Ii sfatuiesc pe toti care sunt in suferinta: credeti si insistati in rugaciune, Domnul vine in ajutorul vostru alaturi de Sfintii Lui.
IORDATE LIVICA - Simeria, jud. Hunedoara
24.09.2009, 14:59Gabriela Popa
Multumesc din adancul sufletului Bunului Dumnezeu pentru ca are mila de faptura umana si raspunde la toate rugaciunile noastre, mai devreme sau mai tarziu.Nascuta intr-o lume atee si lipsita de orice educatie religioasa,indoctrinata de evolutionism, ma mir si ma minunez de nespusa minune ca Domnul mi s-a revelat prin aducerea mea ACASA, in marea si minunata familie vazuta si nevazuta a drept maritorilor crestini. M-a primit in bratele sale de Tata pentru dragostea si jertfa Fiului Sau si prin mijlocirea de mama a Sf. Fecioare Maria.Imi era atat de greu( ba chiar imposibil) sa cred in ajutorul Maicutei Sfinte si a Sfintilor si atunci a trebuit sa ca Domnul sa ingaduie sa "vad" si sa "pipai"' realitatea nevazuta coborata pana la nivelul necredintei mele.Intrand in Sf. Manastiea Nicula am ingenunchiat in sf. Biserica, zdrobita de tot trecutul meu, de toate nefericirile si durerile mele,nestiind ce sa cred si ce sa fac, incotro s-o apuc pentru a-mi gasi "locul meu in trupul(mistic) al Domnului" adica Biserica Lui cea vie.Am privit in ochii Maicii Sfinte si am zis plangand:"Te rog sa ma ierti , Maicuta, ca nu ma inchin icoanei tale, desi te pretuiesc muult, dar nu as vrea sa supar cumva pe Tatal Ceresc si pe Fiul Sau".Minunea convertirii mele s-a produs in mai putin de un an, toate neclaritatile si necredintele si indoielile mele fiind spulberate si lumina si puterea Invierii Domnului m-au ajutat sa inteleg si sa "vad" foarte clar tot adevarul,primind Sf.botezul ortodox in dimineata Invierii.De atunci viata mea este o continua minune si mirare si bucurie negraita de tot ceea ce mi se reveleaza .
Da!! Puterea rugaciunii este reala !