Intalniri la varf si la coada

Vizita lui Obama in Rusia este interpretata cu oarece grija in presa occidentala, care se teme ca interesele Europei vor trece pe planul al doilea, prin colaborarea la varf a rusilor cu americanii. La randul ei, opinia publica americana il acuza pe Obama ca este mult prea obedient cu ursul rusesc. Cum comentati?

- Mai intai ar trebui sa definim acele interese ale Europei pe care le-ar putea pune in pericol un dezghet in relatiile americano-ruse. Sa fie vorba de relatia de supunere a Germaniei fata de Rusia, de dragul gazelor naturale livrate de Gazprom? Sau de ambitiile Frantei de a se defini ca unicul partener de discutie credibil al Moscovei, rol ce nu-i reuseste decat daca intre Moscova si Washington, canalele de comunicare sunt blocate? S-o recunoastem, nu exista un set de interese ale Europei, caci Uniunea Europeana nu a reusit niciodata sa aiba o politica externa unitara. Statele care ar putea cu adevarat sa aiba ceva de pierdut de pe urma relansarii relatiilor dintre Moscova si Washington sunt eventual Polonia, care a fost insa deja sacrificata de Germania, in tratativele pentru conducta Nord Stream, Georgia, Ucraina si chiar Romania. Dar vest-europenii, in frunte cu Angela Merkel, au refuzat deja sa deschida negocieri de aderare la NATO cu Georgia si Ucraina, nu numai din cauza nivelului slab de pregatire al celor doua tari, ci si in urma presiunilor Rusiei. In ceea ce priveste Romania, ea nu este in mod evident o prioritate pentru Administratia Obama, poate si pentru ca simpatia presedintiei si a guvernului de la Bucuresti pentru contracandidatul republican al actualului presedinte a fost mult prea evidenta. Este cert ca Romania a avut o pozitie privilegiata in timpul Administratiei Bush, care a sfidat Rusia, generandu-i ostilitatea, si a practicat o politica de deschidere fata de tarile est-europene. Politica externa americana nu se construieste insa in functie de interesele est-europenilor, iar acestia din urma trebuie sa fie destul de inteligenti pentru a valorifica oportunitatile de afirmare - cum au fost cele oferite de George W. Bush - fara a miza totul pe o singura carte, cum pare sa fi facut Romania. Politica externa americana se construieste in functie de interesele globale ale SUA, iar in acest moment, aceste interese dicteaza o reconstructie a relatiilor cu Rusia, pentru a putea face fata ofensivei gruparilor teroriste, pericolului proliferarii nucleare, atat de elocvent ilustrat de experimentele atomice ale Coreei de Nord de pilda, si pentru a reduce nivelul armamentului nuclear. Tarile europene nu vor avea nimic de pierdut daca Moscova si Washington-ul se vor intelege pe aceste teme, si nici militarii romani din Afghanistan nu vor fi dezavantajati daca Rusia va incuraja statele din Asia Centrala sa fie din nou cooperante cu Statele Unite si cu aliatii lor care lupta impotriva talibanilor. Ca sa nu mai vorbim de Iran, care se contureaza ca o amenintare pentru pacea mondiala si pe care-l pot contracara doar doua mari puteri ca Rusia si America. In sfarsit, criticile formulate de opozitia Republicana din SUA sunt firesti dupa ce Administratia Bush a distrus relatia privilegiata pe care o avea cu Kremlinul, in urma deschiderii practicate de Vladimir Putin dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie. Barack Obama nu a cedat insa nimic si nici nu s-a sfiit sa reafirme in discursurile si declaratiile sale de la Moscova atasamentul Americii fata de libertatile civice, mai ales fata de libertatea de exprimare, si opozitia sa fata de coruptie. Presedintele SUA nu este un naiv sentimental, ci un personaj pragmatic, inconjurat de experti in problemele Rusiei: el nici nu-si face iluzii, nici nu cedeaza in fata unei tari slabite militar si economic cum este Rusia, ci doar incearca un proiect politic al carui succes va fi in avantajul securitatii internationale - si, desigur, al propriei imagini!
O stire scurta, intr-un colt de pagina de ziar, ne informeaza ca notele maxime la bacalaureatul de anul acesta au fost obtinute de doi elevi de la liceele Radu Negrea si Doamna Stanca din... Fagaras. Zece absolut! Oare departarea de Bucuresti, focarul coruptiei multilateral dezvoltate, favorizeaza normalitatea invatamantului din provincie? In ultima vreme, si olimpiadele sunt tot mai des castigate de elevi din orase modeste fata de capitala. Saracia nu pare sa le taie copiilor cheful de-a invata...
- Poate ca tinerii saraci simt mai acut nevoia de a-si depasi conditia cu ajutorul studiilor decat cei cu posibilitati, care sunt deja blazati la 14 ani. Exista si au existat intotdeauna licee bune in orasele de provincie, dar aceasta nu inseamna ca putem absolutiza valoarea rezultatelor obtinute la bacalaureat. In plus, se stie de ani de zile ca si comisiile care corecteaza in provincie sunt mai putin exigente si ca aceeasi nota reflecta niveluri de cunostinte diferite, in functie de localitatea in care este acordata. Prea adesea am vazut reportaje despre profesorii supraveghetori care-i ajutau pe elevi la rezolvarea problemelor de examen ca sa putem avea incredere in rezultatele examenelor care se dau la noi. Invatamantul romanesc este lipsit de performante de la scoala elementara pana la studiile post-universitare, iar coruptia din sistem a atins faza de metastaza - ceea ce inseamna ca ea nu este specifica Bucurestiului. Am vrea noi ca doar Capitala sa fie un loc al pierzaniei, iar restul tarii sa fie mai curat si mai corect, dar din pacate lucrurile nu stau asa. Drept dovada, rezultatele elevilor romani la testele internationale sunt dezastruoase: la testul PISA, din 2006 de pilda, cand a avut loc evaluarea pe stiinte, Romania s-a situat pe ultimul loc in UE, cu un scor de 428 fata de scorul mediu de 500 de puncte la nivelul UE. Mai mult, jumatate din elevii romani nu au depasit nivelul 1 al scalei PISA, care merge pana la 6. La fel de demoralizante sunt si rezultatele obtinute la celelalte teste internationale (PIRLS si TIMSS), astfel incat nu putem vorbi despre un invatamant performant. Mai degraba, putem spune ca tinerii silitori din Bucuresti si din restul tarii sunt de-a dreptul tradati de cei care ar trebui sa le ofere sansa dezvoltarii intelectuale, singura care-i poate face competitivi pe plan international.