Razboiul branzei scoate ciobanii in strada
Sub lozinca mentinerii igienei si a necesitatii inscrierii produselor alimentare traditionale in "standarde euro-conforme", Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), altminteri o institutie infiintata cu bune intentii, dar devenita o sperietoare nationala prin actiunea paranoida a functionarilor sai, ataca la baioneta, chiar in aceste zile, traditia romaneasca a ciobaniei. Desi UE incurajeaza conservarea identitatilor zonale, traditiile locale si regionale ale fiecarei tari membre, la Bucuresti avem parte de institutii mai catolice decat Papa, ce actioneaza ca un stat in stat si distorsioneaza directivele europene, in numele asa-zisei griji pentru sanatatea publica. Desi se justifica prin reglementarile UE, distorsionate insa cu un scop anume, politicile ANSVSA par croite pentru apararea intereselor importatorilor si distrugerea sectorului zootehnic romanesc. Dupa vanzarea pe nimic a aurului, petrolului, gazelor si cimentului, politicienii ii lasa pe romani sa fie chiriasi in propria tara. Daca vor reusi, dupa acelasi calapod, sa distruga traditiile si ciobania, nu numai ca muntii vor ramane goi si salbatici, dar o intreaga civilizatie isi va da ultima suflare pe nasalia intereselor straine si a tradarii cauzei romanesti de catre yesmen-ii nostri cu manecute. In fata acestei perspective catastrofale, ciobanii si alti crescatori de animale au ajuns la capatul rabdarii. Au inteles ca nimeni nu le poate apara cauza mai bine decat ei insisi. Desi zilele trecute ar fi dorit sa se adune cu miile la Bucuresti, sindicatele i-au acceptat doar pe cei mai bine organizati, in jur de 350, suficienti insa pentru a da un semnal viguros autoritatilor veterinare si guvernantilor. Tehnicianul veterinar Marcel Andrei din Sura Mare, Sibiu, presedintele Sindicatului National al Crescatorilor de Ovine si Caprine, se numara printre cei mai dinamici luptatori pentru cauza pastrarii traditiei in oierit.
"Daca unii preoti se tem de cifra 666, noi, crescatorii de animale, ne temem de 111..."
- Multi romani isi leaga sperantele de dumneavoastra, ca veti salva ciobania din calea unui tsunami provocat de veterinari. Ce va mana in lupta, domnule Andrei?
- Dragostea de animale. Am crescut la tara, la Sura Mare, langa Sibiu, si de cand eram de-o schioapa, am avut oi, capre si vaci in curte. Cand tata, ca sa ma pedepseasca pentru ca petreceam prea mult timp langa ele, mi-a vandut cele 18 oite, am refuzat sa mai merg la scoala, pana nu mi-a luat altele. Practic, pot spune ca cea mai mare parte din timpul vietii mele l-am petrecut langa oi si capre. Nu este intamplator, deci, ca m-am decis sa apar aceasta cauza cu toata puterea.
- Va numarati printre crescatorii de elita ai Sibiului. Cate turme si cate cirezi aveti?
- Am aproape doua turme, adica 800 de oi si, in plus, o cireada de 150 de vaci cu lapte. Toate rase autohtone, respectiv turcana si baltata romaneasca. Fiecare animal are nume, dupa traditie, nu este o cifra abstracta. Le strig dupa cum le cheama, imi cunosc vocea dintr-o mie, pentru ca sunt in fiecare zi intre ele, alaturi de ingrijitori, urmand vorba din batrani care spune ca numai ochiul stapanului ingrasa oaia sau vita. Umblu cu buzunarele pline de zahar, le mangai pe fiecare de cate ori pot, si chiar daca ma intorc la miezul noptii dintr-o calatorie, nu se intampla sa nu ma duc la grajduri, sa vad cum se simt. Secretul sanatatii animalelor sta in liniste, in lipsa de stres, in vorba buna a ingrijitorului. Pastorii mei stiu ca, decat sa loveasca o vaca sau o oaie, mai bine sa-mi dea mie o palma. Pe langa vaci si oi, am si 20 de capre, am ponei, cai, pauni, rate, si tot ce populeaza prin traditie curtea unui gospodar fruntas. Singura problema e lipsa ciobanilor. Nu mai gasesti om care sa lucreze la animale, indiferent ce leafa i-ai da. La aceste probleme de sistem, se adauga acum si Ordinul 111 al ANSVSA, ordin care pare comandat de cineva, cu un scop anume. Asa cum unii preoti am vazut ca se tem de cifra 666, noi, crescatorii de animale din Romania, ne temem de acest 111...
- Care este, la ora actuala, tabloul general al cresterii animalelor in Romania?
- Unul sumbru. Se salbaticesc muntii, se infesteaza de buruieni si arbusti cu ghimpi, pentru ca nu mai sunt oi sa-i pasca. Ciobania, asa cum o stiam din mosi-stramosi, este pe cale de disparitie. Odata cu ciobanul, dispare sufletul muntelui, se prabuseste o lume a traditiei, ramanem infinit mai saraci. Eu pentru ciobani ma bat, pentru pastorii cu 200-400 de oi, pentru gospodarii care au tinut in carca, generatie dupa generatie, specificul mioritic. O sa ajungem sa importam suta la suta din alimente, si n-ar fi de mirare, de vreme ce, la ora actuala, Romania importa deja 70% din carnea comercializata si 80% din legume si fructe. Primariile contribuie din plin la distrugerea septelului, deoarece refuza sa semneze contracte cu pastorii, pe suprafetele inchiriate. Refuza, pentru ca ar pierde subventiile guvernamentale si europene pentru pasuni, desi acesti bani li se cuvin celor care pasc vitele, nu primariilor. Legea e confuza, si asa ajunge sa primeasca stipendii nemeritate primaria, in locul celor care utilizeaza practic pasunile.
"Tinerii ne ocolesc, se fac ciobani in Italia"
- Lactatele reprezinta una dintre ultimele redute necucerite inca de importatori. Ce credeti ca se urmareste prin Ordinul 111?
- Asaltul final asupra sectorului zootehnic. Altminteri, cum sa ne explicam politica de preturi si subventii practicata in aceasta tara? Cum sa razbesc eu cu 18.000 de lei vechi pe kilogramul de lana, cand tunsul unei oi ma costa 30.000? Cum supravietuiesc eu cu 7-9.000 de lei litrul de lapte (daca este "euro-conform", nu orice lapte!), cand la hipermarket se vinde cu 48.000? Cum supravietuiesc? Nu supravietuiesc! Numai in 2008, in judetul Sibiu, au disparut peste 8000 de vaci cu lapte, iar efectivele scad in continuare. De ce? Pentru ca nu este o munca rentabila. Tinerii ne ocolesc, se fac ciobani in Italia, unde sunt platiti cumsecade si exista o politica inteleapta in domeniu. Doar noi, astia mai in varsta, ne incumetam sa facem ceea ce facem. Unii dintre noi tinem animalele de rusine, ca ne vorbeste satul ca nu mai suntem in stare de nimic. Nu indraznim sa ne facem benzinari, ca altii.
- Imaginea veterinarilor, mai ales a celor grupati sub sigla ANSVSA, este jalnica. Cum va explicati ca s-a ajuns aici?
- Inca de la sfarsitul anilor '90, aceasta institutie si-a inaugurat cronica neagra in viata satului romanesc. Primele fabricute de branza, mini-abatoare, carmangerii, brutarii si alte unitati rurale de mica productie, deschise cu sprijin financiar Sapard, au fost inchise ca "neconforme" cu standardele europene, desi fusesera bune cu doar un an-doi in urma. Acum, daca vrei sa sacrifici o bovina, trebuie sa vii de la 80-90 km la abatorul din Sibiu, singurul in functiune, si sa scoti din buzunar, pentru prestatie, circa 3 milioane de lei vechi. Daca adaugi motorina si inchirierea camionului, te lasi pagubas. Nu renteaza. Oare a fost intamplatoare aceasta campanie antitaraneasca a agentiei veterinare?
- Credeti ca aceste distrugeri sunt "dirijate" din strainatate?
- Nu... Din Romania. Noi parca am fi un popor blestemat sa ne doboram unii pe altii. Chiar si elaborarea Ordinului 111, prin care ANSVSA impune taranului roman sa-si eticheteze si impacheteze produsele si sa poarte halate, bonete si manusi pentru a putea vinde branza la piata, s-a facut fara consultarea producatorilor. Ei ne impun sa impachetam fiecare bucata de branza in vid, dar ignora traditia. Multi clienti doresc sa guste, altii cumpara numai 250 de grame, de pofta, or bucatile de branza cantaresc 1,5-2 kg, ca numai asa se pot pastra. Ce sa facem? Sa le impachetam in vid cu suta de grame? Dar daca nu se vand, aceste bucatele nu rezista, se sfarama si le dam la porci. Si atunci, cine pierde? Doua mii de ani, ciobanii nostri asa au vandut branza si ne-au hranit pe toti, si acum ne trezim ca vin acesti domni si ne strica randuiala din batrani. Nu este asta un ordin anti-romanesc, sub masca exigentelor Uniunii Europene?
"Zootehnia din Romania se afla in moarte clinica"
- Este Ordinul 111 impus ad literam de UE?
- Nu este. UE nu ne impune nimic. Franta, Grecia, Italia permit producatorilor sa-si vanda branza, painea si laptele la piata, in conformitate cu traditia. Ca doar n-o sa vina italianul cu uriasele roti de cascaval sau svaiter ambalate. Iti ambaleaza bucata pe care-o cumperi, cum a fost si la noi pana acum. Vorbind de igiena, noi suntem mai curati decat grecii, de exemplu. Suntem mai avansati la acest capitol. Ordinul 111 nu respecta nici macar Regulamentul 178 al Comisiei Europene, care spune ca operatori pe piata pot fi deopotriva persoane juridice si persoane fizice. Or, Ordinul ne obliga sa mergem la Registrul Comertului, sa ne inregistram ca persoane fizice autorizate - ceea ce este o indepartare tipic romaneasca de la amintitul Regulament. Este excesul de zel al veterinarilor nostri in defavoarea propriilor concetateni, deoarece o deplasare la Registrul Comertului presupune timp, bani, nervi si birocratie sufocanta.
- Poate ca domnii veterinari urmaresc sa-si mentina locurile de munca, de ce nu admiteti si aceasta ipoteza?
- E posibil, dar adevarul este ca nu mai are nimeni grija de sanatatea animalelor in tara asta. Majoritatea medicilor veterinari s-au transformat in inspectori. Seringile nu li s-au lipit de maini, in schimb li s-au lipit stampilele. Facultatii de medicina veterinara ar trebui sa nu i se mai spuna Facultatea de medicina, sa i se spuna "Facultatea de inspectori". Ca medicina nu se mai face.
- Ce veti face in continuare, pentru atingerea scopului sindicatului dvs.?
- Daca in termen de o saptamana-zece zile, Ordinul 111 nu va fi abrogat, vom organiza un miting si mai mare, cu mii de persoane, in fata guvernului. Am dat ANSVSA in judecata si vom merge pana la Strasbourg. Nu mai cedam, nu mai putem accepta bataia de joc. Avem alaturi de noi si o parte dintre asociatiile consumatorilor.
- Mai aveti sperante in privinta redresarii zootehniei romanesti?
- Prea putine. Zootehnia din Romania se afla in moarte clinica. Fara un program coerent si pe termen de cel putin 20 de ani, de refacere a structurilor traditionale, nu se mai poate salva nimic. Deocamdata, piata taraneasca asigura 40-45% din vanzarea de lactate, situatie inca fericita, ce nu va mai dura mult. Nu e pe placul multinationalelor, a marilor hipermarketuri. Si cum ar fi, cand laptele taranilor e "viu", neomogen, hranitor, plin de minerale si vitamine, de grasimi recunoscute de organism ca benefice, in timp ce laptele standardizat de corporatii este obligatoriu pasteurizat si omogenizat? Cu ani in urma, occidentalii veneau in Romania si gustau branza direct din putina taranului, pe marginea drumului sau la stana. Erau satui de plastic. Si noi ce facem acum? Ambalam totul in plastic? Cu alte cuvinte, luam de-a gata ceea ce altii s-au convins deja ca e o aberatie?
Pe Marcel Andrei il puteti suna la tel: 0745/05.20.26 sau 0746/24.08.44
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
