Sociologii au cautat sa le surprinda prin conceptul de "personalitate de baza". Experienta dobandita s-a pastrat in memoria colectiva sub forma unor "proverbe si zicatori", ce tuteleaza reactiile la evenimentele in curs. "Fa-te frate cu dracu, pana treci puntea" sau "Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie", zice romanul, fara a tine cont de faptul ca "solutia" nu e valabila in toate imprejurarile. Raul romanesc, surprins atat de clar de Caragiale, devine si mai evident atunci cand este vorba de "impartirea bucatelor". Tot romanul zice: "Cine imparte parte-si face!". Dupa revenirea la democratie, imparteala se face odata la patru ani. Aspirantii la manevrarea "borcanului cu miere" promit de toate, iar majoritatea celor multi uita "seceta" de peste ani, pentru pomenile de ultim moment, cu care sunt sustinute promisiunile de mai bine. Promisiuni ce nu se mai implinesc niciodata de catre aspirantii ajunsi sa primeasca "painea si cutitul".
Pentru observatorul detasat al evenimentelor preelectorale de la noi, cam asta se intampla. Un guvern minoritar (PNL-ist), sustinut de cel mai puternic partid de opozitie (PSD-ul), incearca sa convinga electoratul ca in cei patru ani ai administratiei sale a facut minuni. Economia a decolat, inregistrand cresteri anuale record, sistemul legislativ s-a stabilizat, coruptia si favorizarea grupurilor clientelare de interes s-au redus drastic s.a.m.d. Numai ca, acelasi electorat nu simte, pe viu, toate astea, si incepe sa murmure. Vorbele, declaratiile triumfaliste nu mai ajung si, cu clientela asigurata, detinatorii "painii si cutitului" trebuie sa faca, totusi, ceva. PSD-ul a stiut mereu ca vestita crestere economica este fragila si nesanatoasa, pentru ca se bazeaza pe banii trimisi acasa de milioanele de romani ce muncesc in strainatate si pe fondurile acordate de UE, dar a vrut sa demonstreze ca - fie si din opozitie - isi tine promisiunile social-democrate. Este drept ca grija pentru cei multi si sarmani nu afecta astfel banii "partidului" (care era, oricum, in opozitie!), ci pe cei ai statului, adica ai platitorilor de taxe si impozite, deci cei multi de care am vorbit. Ca sa ramana "in fruntea bucatelor", guvernul (PNL-ist) a trebuit sa accepte propunerile net opuse propriului program administrativ ce prevedea - in primul rand - stimularea acumularii de capital si a spiritului intreprinzator. In "programul PNL", protectia sociala si calitatea vietii urmau sa devina realmente valabile numai dupa o crestere economica sanatoasa, datorata unei productii cu productivitate ridicata, orientata in special spre piata externa.
Aplicarea propunerilor PSD de majorare a pensiilor si salariilor, necesare de altfel, a pus guvernul (si partidul ce-l sprijina) intr-o situatie delicata. Pe de o parte, PSD-ul (in opozitie) si-a facut o publicitate electorala gratuita si, pe de alta parte, a aruncat in derizoriu programul administrativ pentru care PNL-ul s-a zbatut atat sa ramana la guvernare. Guvernul a trebuit sa opteze fie pentru continuarea aplicarii unui program (social-democrat) strain doctrinei partidului ce-l duce in spate (PNL-ul), fie sa se retraga. Marirea veniturilor unor categorii socio-profesionale are, in orice tara democratica, un "efect-domino", toate celelalte categorii cerand mariri similare. D-l Tariceanu si oamenii lui au cazut in capcana PSD-ista, pentru ca s-au pomenit obligati - din dorinta de a ramane la putere - sa "umble" la fondurile acumulate, destinate dezvoltarii si, concomitent, sa incerce sa o sustina in continuare, desi sacul s-a golit cu repeziciune. Surprins de propaganda PSD-ista, guvernul liberal a vrut sa demonstreze ca "darnicia" a facut-o din proprie vointa, numai ca "demonstratia" a venit prea tarziu si in contextul aparitiei unui "dusman" cu totul neasteptat: criza financiara mondiala. Guvernul a inceput sa dea din colt in colt, iar "luna de miere" PNL-PSD s-a sfarsit. PSD-ul (ce parea ca va accepta si dupa alegeri o guvernare condusa de Tariceanu), acuza deja o administratie ce lasa viitorului executiv o casierie fara bani. Parlamentarii PNL au votat intr-o veselie nerusinata (alaturi de majoritatea absoluta a celorlalti "reprezentanti") cresterea uriasa a salariilor si pensiilor proprii, iar presedintii, directorii si membrii diverselor agentii guvernamentale si-au ridicat, cu acordul tacit al premierului, veniturile la inaltimi ametitoare, salarii inimaginabile chiar si in tarile foarte bogate. Dezvaluirea - de catre media independenta - a afacerii "automobilelor pentru politie" a aratat ca si in alte institutii ale statului guvernantii incearca, pe ultima turnanta, sa-si puna deoparte fonduri pentru viitor. In mod cert, aceste medii vor dezvalui si alte asemenea afaceri. Incheierea unui mandat executiv ii face pe guvernantii amenintati cu plasarea in opozitie sa se comporte de parca ar veni sfarsitul lumii. Maririle salariale pentru cei multi - spune acum premierul - vor bloca economia atinsa de criza si vor risipi efectele cresterii. Dar daca afacerile oneroase ale oamenilor sai nu erau dezvaluite, totul ar fi curs in liniste, spre o noua guvernare de acelasi tip, chiar daca unii actori ar fi fost schimbati.
Nefericirea alegatorului roman este insa aceea ca nu prea are ce alege. Uninominalul a impins partidele la propunerea unor candidati pestriti, cu notorietate in diverse domenii, cele mai multe fara legatura cu politica. Chiar daca ar vrea, in situatia data, el n-ar avea pe cine sa amendeze. Politicienii "vor trece puntea" si apoi isi vor vedea de treburi. Numai ca, pe aceasta cale, raul romanesc va fi potentat in continuare si, de-a lungul a inca un mandat, vom constata ca "sistemul ticalosit" functioneaza si ca "pestele - imputit de la cap", miroase groaznic.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
