Jocul aparentelor

Dupa multi analisti, la recentele alegeri locale, PSD-ul a demonstrat o remarcabila capacitate de redresare.

In locul unui esec, anuntat de infrangerea severa la referendumul pentru suspendarea presedintelui si prezis de mai multe institute de sondare a opiniei publice, partidul condus de d-l Geoana a realizat un scor cumulat de aproape 30% si a castigat cele mai multe primarii, impreuna cu un numar respectabil de consilii judetene. Scorul este sensibil apropiat de cel din noiembrie 2004, cand PSD-ul s-a prezentat drept cel mai important partid al tarii, solicitand guvernarea. Rezultatul actual ii indreptateste speranta ca, dupa alegerile generale din toamna, va putea - singur sau cu anume aliati - sa preia administratia, pe care presedintele Basescu i-a refuzat-o data trecuta. Unii PSD-isti s-au apucat chiar sa incropeasca guverne-fantoma (conduse, evident, de M. Geoana) si cei mai optimisti prevad si castigarea prezidentialelor (anticipate, printr-o noua suspendare a d-lui Basescu, sau la termen, in 2009). Pentru rolul candidatului victorios s-a autopropus d-l A. Nastase, fostul prim-ministru si lider al partidului, sigur de acum ca sprijinul transpartinic din Parlament il va scapa de... puscarie (unde ar trebui sa ajunga marii corupti).
Presupunerea ca PSD-ul va castiga alegerile din toamna lui 2008 este, totusi, pripita. O paralela cu situatia din anul 2000, cand social-democratii s-au reintors triumfatori la guvernare, nu se justifica. In 2000, erorile si contradictiile coalitiei conduse de CDR au facilitat iluzia ca partidul ghidat de I. Iliescu s-a modernizat, aliniindu-se social-democratiei europene, si ca liderii sai, cu buzunarele pline dupa guvernarile dintre 1990 si 1996, vor renunta la coruptie, ca principala metoda de asigurare a functionarii sistemului social. In plus, PSD-ul s-a regasit in fata unei drepte divizate, dupa renuntarea la candidatura prezidentiala a "infrantului E. Constantinescu. In 2008, PSD-ul a exclus orice tentativa de europenizare, sustinuta de asa-numitul grup de la Cluj, revenind - prin asumarea statutului de marioneta de catre M. Geoana, beneficiarul ultimei incercari de reformare interna - sub conducerea de onoare a batranului edec comunist I. Iliescu si a baronilor ridicati in functii si imbogatiti prin cumetriile practicate sub cele trei mandate prezidentiale ale sale. Pentru analistii rationali, scorul obtinut de PSD in aceste conditii este aproape inexplicabil.
Victoria PSD-ului nu este insa, nici pe departe, atat de clara si sigura. Partidul ghidat de Iliescu a manevrat, este drept, foarte bine in anii de opozitie de dupa 2004. PSD-ul a stimulat discret conflictul latent din alianta DA si a asigurat supravietuirea guvernului liberal dupa retragerea PD-ului de la guvernare. Amenintati continuu cu rasturnarea, liberalii d-lui Tariceanu au acceptat cu usurinta o serie de initiative legislative populiste (cresterea salariilor si a pensiilor, scaderea ratei dobanzii si garantarea venitului minim etc.) intr-un moment in care era evident ca procesul de crestere duce economia Romaniei spre supraincalzire. Initiativele, specific socialiste, au fost popularizate ca manifestari ale grijii PSD-iste pentru saracii (foarte multi) ai tarii, desi ele au fost finalizate de guvernul liberal care a lovit astfel in firava clasa medie, in curs de formare, pe care, teoretic, ar trebui sa se sprijine. PNL-ul a obtinut un scor bun la locale pentru ca detine inca parghiile administratiei (cu resursele asigurate de ea pentru "clienti), iar consecintele ingrozitoare ale masurilor populiste luate (cresterea galopanta a preturilor, scaderea reala a puterii de cumparare, inflatia si cresterea ratei dobanzilor) abia urmeaza sa apara. PSD-ul a castigat o victorie cu armele altora, putand sa afirme ca, intrucat nu e la guvernare, nu raspunde de rezultatele finale ale acesteia. Populismul propunerilor sale a prins la categoriile sociale defavorizate si dezinformate, efectele urmand sa afecteze partidul liberal si nu oligarhia liberala, care va cauta, in mod natural, transpartinic, o alianta cu cea PSD-ista. De altfel, un PNL la remorca PSD-ului intr-o viitoare guvernare pare deja a se schita.
Victoria PSD-ului la alegerile locale a permis o spectaculoasa revenire a lui I. Iliescu si a grupului sau de baroni. Tradat de M. Geoana (pe care il propulsase ca presedinte al partidului), grupul de la Cluj, al reformatorilor din PSD, a fost decapitat sub pretextul rezultatelor slabe in raport cu restul. I. Iliescu nu are nevoie de reforma in organizatia sa, ci de aparente. PSD-ul nu a mai "prins defel la ardeleni, mai informati si mai intreprinzatori decat altii, dar nici la bucuresteni, unde scorul candidatului sau a fost dezastruos fata de pretentii. Filiala bucuresteana nu a fost insa afectata. Nici seful ei, M. Vanghelie, nici candidatul sacrificat (onorabil, de altfel, si apropiat de reformatori) nu au fost sanctionati. D-l Iliescu si fidelii sai au vrut in mod clar sa plateasca (fie si eliminandu-i) celor care au incercat sa-i smulga sursa puterii, partidul sau, creatia sa. Dupa clujeni va urma si nevinovatul (ca sa nu folosim porecla data de acelasi Iliescu) M. Geoana, iar ceilalti vor trebui sa inteleaga si sa se supuna. Abia cand va controla in totalitate partidul, d-l Iliescu va putea sa-si realizeze obiectivele de a ramane in Istorie ca omul care a facut Romania contemporana.
Batranul strateg comunist stie insa ca jocul s-ar putea sa nu-i iasa. Victoria PSD la locale ar putea fi iluzorie tinand cont de faptul ca PD-L-ul a obtinut, singur impotriva tuturor, un scor cumulat de peste 30%, ceea ce nu s-a intamplat pana acum cu nici unul dintre partidele de dreapta. Scorul este aproximativ egal, dar un "clocot al reformistilor din PSD i-ar putea afecta unitatea, mai ales ca baronii, alesi in fruntea bucatelor la judete si parlamentarii - solidari cu liderii penali - nu mai pot renunta la obiceiurile inradacinate, de rapt si coruptie. Iar ca urmare a perceperii efectelor dure ale initiativelor populiste impuse guvernului actual, s-ar putea ca nici sprijinul post-electoral al PNL-ului sa nu mai fie suficient si sigur. Intr-o asemenea eventualitate, d-l Iliescu mai are un as in maneca: o miscare a independentilor, condusa de S. Oprescu, noul primar al Capitalei, care are, desigur, un mentor si un consilier cu partid. Nu va spun numele.