Interesul pentru Romania si limba romana este la moda in Scandinavia. Nu credeam insa ca imi va fi dat vreodata sa aud cativa zeci de nordici cantand cu foc "Ciobanas cu trei sute de oi" si "Aseara ti-am luat basma", chiar de Ziua Nationala a Norvegiei
17 mai 2008, Suedia, insula Marstrand. La pontonul unde acosteaza micul feribot, cateva palcuri de calatori coboara si se imprastie agale printre casele cu veranda, care stralucesc in bataia soarelui. Desi e deja seara, aici, pe coasta de vest a Suediei, nu se intrevede nici urma de lasatul intunericului. Nori cenusii ameninta insa la orizont peste stancile golase si abrupte, care scot ici-colo capul din apa involburata a marii.
Din port o iau la stanga, pe Strada Reginei, care urca abrupt inspre cladirea Primariei. E sambata seara si totul in jur este cuprins de amorteala. Doar in Sala Mare zarva e in toi. Se petrece romaneste, cu dans si cantec, cu orchestra in toata regula. Suedezi, danezi si norvegieni, alaturi de romani stabiliti in Scandinavia de ani buni, se prind in hore si sarbe, doinesc si se bucura pur si simplu ca pot vorbi romaneste.
Este week-end-ul din saptamana a 40-a a anului (asa cum se obisnuieste in Nord, sa fie numerotate evenimentele), cand la Marstrand se reunesc din toate zonele Scandinaviei cei care invata limba romana la distanta, prin Internet, sub patronajul Universitatilor din Lund si Copenhaga.Oameni de toate varstele si preocuparile, care si-au descoperit pasiunea pentru Romania si limba romana, in moduri extrem de diverse, vin aici sa isi dea examenele finale de an, sa asculte prezentari pe diverse teme legate de Romania (de la muzica, la literatura, economie sau mass-media) si sa petreaca o seara memorabila, cu cantece si dansuri populare din toate zonele tarii. Chiar daca se mai poticnesc la cititul versurilor si se mai incrunta cand dau de regionalisme, cu totii canta inainte cu foc, lasand pentru cateva ceasuri la o parte acea ponderatie (sau raceala, cum pare ea pentru unii), nordica. "Ciobanasul" cu ale sale trei sute de oi patrunde astfel pe cel mai neasteptat taram, mutandu-si turma de pe colinele noastre intre fiordurile Marii Nordului. La fel sunt cantati si "Plopii fara sot", care, printr-o grozava potriveala, si-au gasit un frate scandinav in apropiere: chiar in fata Primariei se inalta maiestuos un astfel de copac, sadit tocmai in vremea lui Eminescu, la 1866...
Printr-o alta coincidenta, in aceeasi zi este si sarbatoarea nationala a Norvegiei. In cinstea celor veniti de acolo, se aduc prajituri ornate in culorile steagului national, rosu-alb-albastru, si se canta imnul tarii. Norvegienii, urmati de toti ceilalti participanti, se ridica imediat in picioare. Nu pot sa nu observ si sa compar: noi, romanii, n-am facut la fel cand s-a cantat, in deschidere, imnul nostru. Ne-am uitat unii la altii cu coada ochiului si, parca oarecum jenati, am ramas pana la urma pironiti pe scaune. Oare de ce? Mai ales avand in vedere ca era o sarbatoare romaneasca...
"200 de tineri suedezi studiaza medicina in Romania. Asa ceva era de neconceput"
De unde pana unde, insa, acest interes al scandinavilor pentru studiul limbii romane? In urma cu cativa ani, la cursuri, de-abia daca se inscriau 3-4 studenti, tot la a doua sesiune de admitere. Acum, numarul lor a explodat: sunt in jur de 150, in fiecare semestru. Marele avantaj? Cursurile la distanta, concepute de catre d-na Coralia Ditvall, cea care conduce sectiile de limba romana la cele doua universitati."A fost o premiera in invatamantul superior din Scandinavia ceea ce am facut noi, sa oferim un curs de limba straina complet, pe cale virtuala", explica autoarea proiectului, d-na Ditvall, o compatrioata de-a noastra, stabilita in Suedia cu mai bine de 30 de ani in urma. "Este o metoda care permite fiecarui participant sa parcurga cele patru nivele de limba romana in ritmul pe care si-l alege si care ii convine cel mai bine. Examenele orale se sustin pe Internet, via camera video, iar testele scrise pot fi date nu doar la universitate, ci si la reprezentantele noastre diplomatice din toate tarile scandinave. Avantajul este ca asa am largit si sfera de interes: nu ne mai adresam strict studentilor, ci acceptam cursanti de orice varsta si profesie - muzicieni, doctori, economisti, ingineri etc. Si, bineinteles, s-a mai schimbat ceva fundamental: in Scandinavia este acum la moda Europa de Est. Se cauta din ce in ce mai mult posibilitati de colaborare, afaceri, schimburi universitare. Nu de mult am aflat ca, in momentul de fata, sunt in jur de 200 de tineri de aici care au preferat sa mearga sa studieze medicina in Romania. Asa ceva era aproape de neconceput, chiar si in deceniul trecut."
Sa numim, insa, invitatii de marca ai reuniunii de la Marstrand, cu totii cercetatori de renume ai Scandinaviei: Arne Halvorsen, profesor la Institutul de Limbi Moderne din Trondheim si autorul primului dictionar roman-norvegian, care a vorbit despre dificultatile de a traduce noile cuvinte din lexicul romanesc (de exemplu "manele"), Ingeman Sohrman, profesor de limbi romanice la Universitatea din Goteborg (de la care am aflat ca exista in Romania urme ale runelor gotice) si Erling Strudsholm, profesor la Universitatea din Copenhaga, care a vorbit despre interesul crescut al danezilor de a studia romana si despre cum pot obtine burse de studiu in Nord studentii si cercetatorii romani. Intr-o alta sectiune a conferintei, dedicata traducerilor literare din romana (si acestea in continua crestere), Bjorn Apelkvist, lectorul de limba suedeza de la Bucuresti, a relatat istoria traducerii Jurnalului de la Paltinis, care va fi lansat in Suedia in acest an.
Iata, insa, la cald, si impresiile catorva dintre cei care au petrecut un week-end de pomina in oaza de spiritualitate romaneasca de la Marstrand.
Stale Volleng - inginer, Larvik, Norvegia-, a carui pasiune este melodia "Aseara ti-am luat basma", chiar daca nu intelege, inca, toate versurile.
"M-am indragostit de felul de a fi al romanilor"
Marie Blomkvist - profesoara de engleza si franceza, Kungsbacka, Suedia -, cea care este intr-atat de pasionata de muzica noastra, incat a pus bazele unui mic ansamblu, Calabalac, cu repertoriu exclusiv romanesc.
"Am fost de-a dreptul captivata de muzica populara romaneasca"
"Aventura mea de dragoste cu tara dvs. a inceput in 1968, cand am citit intr-o revista un anunt al unui tanar roman, care dorea sa corespondeze cu persoane din strainatate. A primit peste 800 de raspunsuri, printre care si pe al meu. Ne-am imprietenit, si un an mai tarziu, am calatorit in Romania ca sa il cunosc. Acolo am fost de-a dreptul captivata de muzica populara, si am revenit de multe alte ori, ca sa cumpar discuri si sa adun un repertoriu. Imi era insa necaz ca nu intelegeam si versurile, si tot speram sa gasesc o posibilitate sa studiez limba romana in Suedia. Am gasit-o abia recent, dupa atatia ani, cu acest curs minunat. Pot sa spun, fara nici un regret, ca a meritat asteptarea de aproape patru decenii..."
Tina Lundberg - interpret, Parlamentul european, Bruxelles
"Dragoste la prima vedere"
"Pentru mine, intalnirea cu limba romana a fost chiar dragoste la prima vedere. Ma aflam la Bucuresti, intr-o delegatie, si de la prima iesire pe strada am fost cucerita de muzicalitatea limbii dvs. Am vrut sa rezist tentatiei de a ma apuca sa o invat, temandu-ma sa nu amestec prea multe limbi latine (n.r. - d-na Lundberg traduce in suedeza din italiana, franceza si spaniola), dar mi-a fost imposibil. Cum m-am intors la Bruxelles, mi-am cumparat un curs de romana si m-am apucat sa invat singura. Mai apoi, am luat ore in particular si, in vara anului trecut, am mers la Cluj, la un curs de vara. Am inceput sa citesc din literatura romana si am descoperit cu mare emotie scrierile filozofilor contemporani. Sper ca intr-o buna zi sa pot folosi limba dvs. si in profesia mea. Deocamdata, sunt incantata ori de cate ori o pot vorbi informal, la Bruxelles, unde, in ultima vreme, intalnesc destul de multi romani."
Andreas Rudena (violonist, Malmo, Suedia)
"Cantecele romanesti antreneaza publicul intr-un mod special"
"Am descoperit muzica populara romaneasca la varsta de 19 ani, cand profesorul meu de vioara mi-a dat sa ascult CD-uri cu inregistrari din Balcani. Am fost fascinat de ritmul acestor cantece, si am tinut mortis sa merg in Romania sa le ascult pe viu. Prima data am fost la Cluj si in satele din jur, unde am trait niste emotii deosebite, auzindu-i pe muzicienii de la tara cantand la petreceri si nunti. Am petrecut apoi 6 luni la Conservatorul din Bucuresti, iar in timpul liber, am mers adeseori sa ascult muzica de restaurant si muzica tiganeasca, pentru a ma familiariza cu toate genurile. Aici, in Suedia, impreuna cu diferite ansambluri, sustinem pana la 50 de concerte de muzica folclorica pe an, in care introducem adesea cantece romanesti, care sunt foarte bine primite si antreneaza publicul intr-un mod special."