Vot de suflet

Sunt reporter, am calatorit mult prin tara in ultimii 4 ani.

Mult mai mult decat orice politician, de la presedinte pana la cel mai gusat si adormit deputat. Asta e clar. Prin absolut toate judetele Romaniei. La o saptamana-doua, mereu plecam pe teren, in cautare de subiecte de reportaj. Un prilej fericit ca sa vad schimbarile petrecute in tara. Pot spune cu-adevarat ca s-a schimbat ceva. Au sosit idei noi si bani europeni, "edilii" si-au mai dezghetat putin mintile. De altfel, nici n-au mai prea avut incotro, caci si vremurile din Romania s-au schimbat. Numai naravurile lor au ramas aceleasi, daca nu si mai rau. Nicicand in ultimii 18 ani nu am vazut o campanie electorala mai galagioasa si lozincarda, mai plina de prost gust si spectacol ieftin, ca cea de acum. Tara intreaga e un iarmaroc. Un circ. Colorata de afise, bannere, tricouri, steaguri, masini din care se urla slagare patriotice, tarabe cu cadouri si bere gratis. Uluitor e insa felul in care acesti primari "se leaga" de anumite evenimente. Cum apar la lumina abia acum si fac tot felul de "actiuni" tipatoare, stridente, vizibile pentru norod. Cum spoiesc si carpesc totul fara rusine, disperati dupa voturi, pe ultima suta de metri. Cum s-au pus pe treaba doar in ultimele luni, cum jura ca de acum inainte "vor face totul", desi pana acum nu au facut nimic. Parca niciodata, pana in acest 2008, nu s-au rostit niste promisiuni atat de izbitor de mincinoase, de catre cei care "au fost si n-au facut". Pacaleli brutale, pe fata. Fara ca respectivii sa roseasca o clipita, fara sa le pese macar c-ar putea fi luati la intrebari. "Model american", zic mereu. "In ziua de azi politicul e spectacol, e show!" Asta se spune peste tot, ca un fel de scuza. Unii, din Constanta, si-au urcat candidatul pe un elefant viu, adus cu dresor si ditamai fanfara, tocmai de la Circul Praga, un urias pachiderm impopotonat in culorile partidului si folosit ca simbol electoral pentru imaginea lui de om gras. Intr-o comuna din Bistrita Nasaud, politicienii s-au oplosit fara jena pe langa o mare slujba de canonizare a unor tarani martiri, la care au participat puzderii de credinciosi, patru mitropoliti si zece episcopi. Zeci de preoti si maicute stateau ingenuncheati, sub un soare arzator, rugandu-se impreuna. Mii si mii de tarani. Toata multimea era in genunchi. Iar langa biserica, pe o scena mare, racoroasa, cu paravan, politicienii asteptau zambitori sa-si dezlege limba de lemn... Bogdan Olteanu, Aurel Rus, Ioan Oltean, Mircea Geoana... Si nenumarati "locali". C-o saptamana inainte, si doar "in cinstea evenimentului", primarul localitatii s-a apucat sa pietruiasca drumul, sa varuiasca podurile si chiar sa asfalteze cativa metri in fata bisericii, pentru "distinsii oaspeti". Imagini triste, cutremuratoare. Dar nu ma mai mir. Pastrez, totusi, o speranta, pentru ca prin locurile pe unde am umblat, am mai intalnit si "o alta specie" de politicieni. O primarita din tinutul Sibiului, stapana peste mii de ciobani, a schimbat radical fata comunei sale, dovedindu-se mai tare ca toti barbatii; un primar din Campulung Modovenesc (Bucovina), unul din cei mai timizi si retrasi barbati din cati am cunoscut, a reusit sa invie din morti orasul, aducandu-le oamenilor in case apa curata, dupa ce ani de zile, prin robinete a curs doar... mal. Inginer pasionat fanatic de inginerie, s-a apucat de primarie doar ca sa aiba unde sa-si faca meseria la o scara putin mai mare. Il cheama Gabriel Serban, are 39 de ani si a facut intr-un singur mandat mai mult decat toti primarii din ultimii zeci de ani la un loc. Pana la el, se spunea despre Campulung ca e un oras blestemat. Intunecat, fara apa, fara incalzire. Un "blestem", pana la venirea acestui "ingineras" modest, timid, incurcat, dar hotarat sa faca ceva pentru orasul in care vazuse lumina zilei. Si-a facut! Fara sa se laude, fara sa se bata cu pumnii in piept, a inlocuit intreaga retea de canalizare, ramasa inca din anii de dupa razboi. Si a bagat si o noua retea de distributie, care nu mai scoate apa din rau, ci direct din fantani, din izvoarele muntilor, incat campulungenii beau de fapt "apa plata" la robinet. Si a cumparat cu o suma enorma una din cele mai moderne statii de epurare din Europa. A tras caldura in case. A adus intr-un singur mandat "doar prin proiecte", peste 30 de milioane de euro. Nu s-a batut pentru toate astea cu pumnii in piept. N-a "iesit pe cablu", la televiziune, n-a marsaluit pe strada cu megafonul si vesnica masina urlatoare. Oamenii au mai aflat cate ceva, dar nu de la el. Au aflat doar ceea ce au vazut. Ce au simtit. Au aflat doar atat: faptele. "Fakten", spun nemtii. Nu stiu de ce, dar omul acesta pe care l-am intalnit din intamplare intr-unul din drumurile mele prin tara m-a emotionat. Poate fiindca era un om sincer. Unul din putinii "locali" sinceri din cati am intalnit. Si iarasi nu stiu de ce m-am gandit atunci, fara sa vreau, la revista noastra. Nici noi nu ne-am facut niciodata reclama. Poate fiindca nu ne-am priceput, ori poate fiindca n-a fost "in firea noastra". Si poate ca tocmai de aceea avem azi atatia "votanti", mai multi decat orice politician din tara asta. Aceste voturi, de fapt, sunt cele care conteaza. Celelalte se duc, odata cu fiecare "mandat", cu fiecare bairam electoral, cu fiecare "lovitura de imagine". Dar voturile de suflet... Pe astea nu le pierzi niciodata.