La umbra de codru des

"Alelei codru frumos,/ Din tine nu ma vad scos/ Nici calare, nici pe jos". Se spune ca muzica populara este nemuritoare. Asa o fi! Dar vara, pe arsita, se mai trage si ea la umbra in codrul verde, parpalita de sete si fierbinteli.

Bucurosi sa ajungem si noi, macar cu gandul, pe cararile racoroase, i-am rugat pe trei dintre cei mai iubiti interpreti de folclor sa ne spuna cat de fericita si verde le e vacanta.


Valeria Peter Predescu

"La mine in sat miroase a iarba cosita"

"Vacanta mea de vara e plina de glasuri vesele de copii. In urma cu cativa ani, am infiintat un grup pe care l-am botezat "Miorita", menit sa salveze ce se mai poate salva din traditia satului romanesc. Sa-i asculte pe rapsozii batrani, sa adune cantece si obiceiuri stravechi, sa invete sa deschida lada de zestre, sa cerceteze cum erau straiele bunilor nostri de odinioara, ce cusaturi, ce ornamente aveau, cum erau incheiate. Sa le poarte si ei cu cinste si cu smerenie, si sa le lase mostenire, la randul lor. O scoala din aceasta cred ca ar trebui sa urmeze si unii dintre realizatorii emisiunilor de televiziune, care ne arata numai tinere despuiate, de parca a venit lumea de apoi. Cum bine mi-a marturisit mie un batran rapsod, infricosat de-a binelea de ce-a vazut intr-o seara la televizor: "Ioi, manca-v-ar rusinea, nici n-am apucat sa zic bine rugaciunea, si voi imi aratati numai fete de-acelea dezgolite, de zici ca le mana Satana de la urma. L-am dat, doamna Valerica, inapoi la ficior, ca mie nu-mi treba sa ma uit la televizoare de celea care dau numai asemenea rusini, ca n-arata nemica de hazna".
Copiii din grupul "Miorita" vin din mai multe sate si comune ale judetului Bistrita-Nasaud, si am facut cu ei inregistrari, filmari, spectacole. De curand, am participat si la prima editie a concursului pentru solisti instrumentisti "Ion Sabadas", cel care a fost cel mai mare ceteras si vestit rapsod din comuna Telciu, locul nasterii mele. De altfel, la Telciu am si predat muzica la clasele scolii gimnaziale de acolo si, trecand peste oboseala drumului zilnic de la Bistrita, orasul in care locuiesc, si pana acolo, m-am bucurat sa fiu din nou prezenta in lumea satului meu, a carui randuiala veche de viata nu s-a stricat prea mult, ca prin alte parti. Acum miroase a iarba cosita a doua oara in Telciu, si a flori de faneata, pentru ca e vremea otavei, si oamenii sunt pe dealuri la cosit... Unii mai lucra si la padure, iar altii fac case noi, pentru ca majoritatea tinerilor au plecat in strainatate si au castigat bani buni, cu care se intorc in sat, sa-si faca casa noua si sa-si usureze un pic traiul. Asa ca e viata multa in satul meu, si ma bucur si ma incarc de energie, ori de cate ori merg acolo. Si bucuria e cu atat mai mare cu cat vad ca oamenii nu-si uita obiceiurile cele vechi si bune, cu toate noutatile care vin peste ei. Pregatim intalnirea fiilor satului, care ne dorim sa fie si una cu cantec de pe la noi, sa avem un spectacol in care sa invit si cativa colegi de-ai mei, de scena. Anul acesta eu implinesc multi ani de activitate artistica si voi sarbatori aceasta aniversare la toamna, printr-un concert mare, la Sala Radio, in Bucuresti, cu invitati speciali. Asa ca e mult de lucru inainte, chit ca vara asta arde si parjoleste ca o gura de foc. Si nici cu umbra nu prea m-am intalnit. Am fost in Germania cu cateva concerte, apoi in Austria, unde am cantat la un mare festival al comunitatii romanesti din Viena, si mai sunt drumuri de facut si prin tara. Sunt bucuroasa ca sunt solicitata, ca publicul ma doreste pe scena, si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt intr-o forma vocala foarte buna. In rest, am de lucru si pe langa casa, casa mea din Valea Ghinzii, cu livada si cu un pic de gradinuta, pe care am ingrijit-o cu tot sufletul in primavara si acum ma uit la ea si mi se rupe sufletul cand o vad parlita de arsita verii. Mai am si puiuti, gainute, mati si un cane, asa, ca la orice casa de roman gospodar. Vacanta mea va fi mai incolo, cand vor veni copiii din strainatate, ii astept cu drag, cu casa curata si cu ceva mancare mai buna, ca duc dorul pe-acolo, prin "Francia", de sarmalele si mamaliga de-acasa. Ma gandesc asa, ca in afara de cantec, pentru care am trait toata viata mea, am mai facut si eu ceva pe lumea asta: mai intai, am facut doi copii, apoi doua case, apoi doua fantani, si am pus multi pomi. Sunt o bunica fericita de doua nepoate studente, si nu stiu ce mi-as mai putea dori acum, decat sa fiu sanatoasa, si ai mei cu totii, si dumneavoastra, ca tare frumoasa revista mai scrieti acolo, redactorii de la "Formula As", cu doamna Sanziana Pop in frunte."


Ioan Bocsa

"Socru mic, socru mic, nu-si da fata pe nimic!"

"Inainte sa vorbim de vacanta, vreau sa va arat ca o merit, prin ce-am realizat in jumatatea asta de an ce a trecut ca o clipa. Impreuna cu o echipa de cinci specialisti de la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj, lucram de sase ani la un proiect de cercetare folclorica, pe care speram sa-l finalizam anul viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu.Un alt proiect in care sunt implicat se deruleaza prin Administratia Fondului Cultural National: am participat la o licitatie si am castigat fonduri pentru proiectul nostru, legat de realizarea a doua albume cu muzica rituala traditionala veche, interpretata de ansamblul studentesc "Icoane", pe care-l conduc, si cu care am mai inregistrat pana acum doar colinde. De sase ani pregatim acest material si suntem in etapa de inregistrari si mixaje in studio. Speram ca in toamna sa fie gata de lansare. De cateva zile m-am intors din Spania, unde am avut spectacole impreuna cu Dumitru Farcas, Ionut Fulea, Mariana Deac si Orchestra "Codru de Romania". Fara lipsa de modestie, spun ca am avut concerte de neuitat, lumea s-a bucurat enorm sa ne asculte, multi romani isi lasau lacrimile sa le curga in voie pe obraji. Mi-am intalnit prieteni si cunostinte din Cluj plecate acolo la lucru, in randul carora am declansat drame sentimentale cu muzica noastra de acasa. Greu ne mai dezlipim unii de-altii si toti impreuna, de tara. Traim tot cu sufletul intors catre casa, de dor.
In plan personal, proiectele mele se leaga de repararea si consolidarea casei parintesti din Oarda, un sat fain si bogat de langa Alba-Iulia, mai ales ca in toamna se marita fata mea cea mijlocie, si vom face o nunta ca-n povesti in stil traditional. S-au inmultit prin Ardeal nuntile cu miri tineri, imbracati in straiele stramosesti. Am emotii de pe-acum, dar sunt sigur ca o sa fac fata cu brio nuntii, si, mai ales, petrecerii "monstruoase" care va urma a doua zi, la spartul ei. Cam asa arata vacanta mea. Stau mai mult la munca decat sub umbra de codru des. Dar daca as putea sa ma rup de toate aceste activitati acolo, as merge la munte, la codru des. Dar nu pentru vreme indelungata. Nu pot sta locului, fara sa fac nimic. Si, mai presus de toate, am nevoie de oameni in jur. De oameni buni."


Angelica Stoican

"Bacita la oi m-as duce!"

"In vara asta voi merge la stana, bacita, asa cum faceam in adolescenta mea. Voi sta o saptamana incheiata acolo si voi tine si eu rostul si randuiala, asa ca acum o suta, sau o mie de ani. Inca de cand urca oile la munte, in luna mai, trebuie reparate conacele (colibele ciobanilor) si gardurile tarcurilor. De asta se ocupa baciul al mare si cu ciobanii.Bacitele urca periodic la stana, in functie de cum vine randul. Fiecare familie are stanile ei, impartite pe poiene: stana Stoicanilor (pe Plostinioare si Madved), stana Bazavanilor (pe Rausesti), a Duncestilor (la Poiana Iliei), si asa mai departe. La stana se tin si oile, si sterpele, si vacile, si caii, ciobanii pleaca cu ele dimineata pe pasune, iar bacitele raman de incheaga laptele, scurg casul, separa urda, matura stana si conacelele. Tanicile, oalele, caldarile, strachinile trebuie sa fie toate curate si aghesmuite, panzele de scurs spalate si randuite - si astea sunt tot in sarcina bacitei. Apoi aprinde focul in vatra si face mancare ciobanilor din proviziile pe care tot ea le-a carat in desagi mari, pe cai, mergand prin munte, cale de mai bine de patru ceasuri, malai, faina, fasole, cartofi, ceapa, oua, slanina si altele, ca de balmos si mamaliga sunt satui pana-n gat. Si mai iau in desagi si cate o cutioara cu unsoare din untura de urs sau bursuc, cu radacina de spanz si alte plante de leac, facuta de mesteroaiele descantatoare ale satului, pentru a unge cu ea pulpa animalelor cand sunt muscate de sarpe sau de nevastuica, dar si o sticluta cu agheasma si cu busuioc luat de la icoana Maicii Domnului, care sunt "ale mai vindecatoare", cum zice mama, ca sa alunge duhurile rele si masterile care iau mana vitelor. Cand bacita se intoarce din bacie, cara pe cai, in berbenite (ciubere din lemn de brad) branza care-i revine, dupa ce isi ia partea baciul al mare si apoi baciul al doilea.Pe toata vara, cam de trei ori vine randul unei bacite sa urce in munte. In vara aceasta, avem turmele la Odaiesti, la poalele muntelui catre Giurgiani, drum greu, de urcus, asa ca numai calare mergem acolo, si eu, si fetele mele Niculina si Adriana. In satele mehedintene, toate femeile calaresc, e un lucru cat se poate de firesc. Imaginile lor, imbracate in port, calarind ca niste amazoane, cu naframele fluturand in vant, au dat ocolul pamantului, promovate, in primul rand, de genericul unei emisiuni foarte populare, "Tezaur folcloric", si preluate de multe reviste internationale. De Sfanta Marie Mare, pe 15 august, a fost nedeie la Prejna, satul meu natal. Am fost acolo, ca in fiecare an, impreuna cu toti fiii satului si-am petrecut impreuna cu lautarii nostri batrani, asa cum petreceau si batranii nostri, carora le aprindem totdeauna o lumanare la locurile de veci.
Si fiindca vacanta-i pe duca si toamna bate la usa, vreau sa va mai povestesc despre un proiect special, legat de lautarii cei batrani, cu care vreau sa pun la cale, pentru toamna, un concert de muzica traditionala arhaica, si la care trag nadejde ca voi gasi in revista "Formula As", sustinatoare a traditiei si a autenticului, un partener. Vreau sa fac asta pentru ca ma ingrijoreaza ce se intampla astazi pe scenele de muzica populara, unde vin cantareti cu piese despre bani, dusmani si amante,prezentandu-se in fata publicului in costume populare stilizate, de-un prost gust infiorator. Acelasi lucru se intampla si la televiziuni, unde se afiseaza in emisiunile de folclor o "prostitutie" culturala cum n-am mai vazut de cand sunt si cum n-am crezut ca voi vedea vreodata. Aceste lucruri ucid sufletele copiilor si le smintesc de tot pe cele ale adultilor, astfel incat nu mai stie nimeni ce e cu adevarat important si valoros pentru noi, ca romani."