Se spune, atunci, ca suntem nepregatiti. Nu pentru ca am fi incompetenti, superficiali, diletanti. Natura ne joaca feste. Este o criza globala. Zapezilor de la noi le corespund valuri ucigatoare in Indonezia si ruperi de nori in China. Inspirat de meteorologii de la televizor, romanul e tot mai des cu capul in stratosfera, coreland inundatiile din Bangladesh cu zapezile de mai an. Daca nu ninge dupa asteptari in vreo iarna, cum s-a intamplat iarna trecuta, atunci, clar, ne paste desertificarea. Vara problemele se tin lant. Vara aceasta a fost cald, ca in nici o alta vara, nu? Cine a mai auzit de o vara caniculara in Romania? Autoritatile s-au incurcat in coduri si catastrofe, nu mai prididesc sa se caineze. E prima data dupa decenii cand vara o ia razna. E incalzirea globala, acea parte a globalizarii de care toti se dezic. E drept ca guvernele care au fost pana acum la putere s-ar fi putut interesa ce s-a intamplat cu sistemul national de irigatii, cu sutele de mii de hectare de padure disparute prin buzunarele vreunui client, cu digurile arvunite de cateva ori si niciodata consolidate sau ridicate.
Intre aceste anotimpuri se vorbeste despre schimbari de clima, fara a se preciza ce si cum arata ele. Oricum, ne iau pe nepregatite. Nu avem resurse sa le facem fata pentru ca, se spune, nimeni nu are aceste resurse. Ar trebui sa ne inarmam cu rabdare. Desigur, clima, la nivel global, e in schimbare. Ca in ultimele miliarde de ani. Probabil ca nu au existat secole fara anomalii climatice. Pe atunci, oamenii imparteau doar cerul, nu si televiziunile care ne pica in cap de acolo. Jurnalele scrise sau vorbite tind astazi sa condenseze mizeria, catastrofele si comediile universale intr-o lista de titluri. Jurnalistii trebuie sa le exagereze pentru a avea un subiect de prima pagina. Vremea buna nu face prima pagina. Acolo trebuie adunate stirile proaste care dau viata si adrenalina unei existente altminteri vegetale. Mesajul este ca vremea imprevizibila face ca orice prognoza sa aiba un grad mai mare de improbabilitate. Iar daca un lucru poate merge rau, el va merge cu necesitate si foarte rau. Aceste mecanisme mentale sunt alibiurile nepregatirii noastre. In alte parti ale lumii civilizate, nepregatitii ar fi concediati. La noi sunt promovati. Nepregatirea a ajuns politica de stat. Cand auzi ca guvernul se pregateste de ceva, de pilda sa faca fata secetei, stii ca, pana atunci, era nepregatit. Seceta apartinea unui univers paralel, cine s-ar fi putut gandi la ea? Asa cum nu aveau nici un motiv cei care au aprobat lucrarile la drumurile publice sa se gandeasca la faptul ca asfaltul din care sunt facute nu rezista la temperaturi mai mari si, de aceea, e necesara interzicerea circulatiei masinilor de mare tonaj ziua. De ce s-ar gandi furnizorii de energie electrica la faptul ca zilele de canicula inseamna aparate de aer conditionat incinse la rosu? Nici terenurile agricole, nici drumurile si nici magistralele de distributie a curentului electric nu fac fata. Cine s-ar fi asteptat la calduri atat de mari? Poti sa faci vinovat pe cineva care incearca sa stapaneasca macar in parte capriciile vremii chiar daca improvizeaza si face gesturi stangace? Ii gasesti toate scuzele de pe lume. Macar e binevoitor si se sacrifica.
Aceasta dimensiune culturala a nepregatirii incepe sa para, tot mai mult, o conspiratie a celor care ajung la putere si care se folosesc de capriciile vremii pentru a-si motiva propria prostie. Si pentru ca nepregatirea a fost cultivata intens, nu mai mira pe nimeni ca scena politica s-a umplut de tot felul de mirati care nu dau semne sa inteleaga ce se intampla azi, dar promit ca data viitoare vor fi mai pregatiti. Pregatiti sa fie nepregatiti!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
