Guvernantii anunta impunerea diverselor coduri de alarma (galben sau portocaliu) si paseaza responsabilitatile autoritatilor locale, iar parlamentarii - obositi de eforturile facute spre "binele tarii" (suspendarea presedintelui, marirea propriilor indemnizatii, blocarea Ani, etc.) se indreapta spre binemeritata odihna. Nici una dintre problemele ce le-au fost propuse spre rezolvare in cursul anului curent nu a fost insa rezolvata. Votul uninominal s-a incurcat undeva, la "comisie"; "legea pensiilor" a fost votata fara nici o reticenta critica (desi analistii romani si straini au demonstrat ca nu exista resurse pentru acoperirea fondurilor suplimentare solicitate de ea); proiectele privind invatamantul si sanatatea au ramas... in stadiul de proiecte; planurile pentru transporturi au ajuns in situatia manastirii zidite de mesterul Manole etc. etc. Singura "realizare majora" cu care se pot lauda parlamentarii a fost reunirea - transpartinica - a "celor 322" impotriva presedintelui. Restul e treaba guvernului, care a reusit - prin noii sai ministri - sa adune gafele in cascade.
Armistitiul impus de canicula a pus la umbra adevaratele probleme ale Romaniei. Amanarea rezolvarii lor nu face nimanui bine. Este clar, dupa inca un an de mandat parlamentar, ca actuala clasa politica nu este dispusa la nici o incercare de autoreforma. Singura ei preocupare reala este conservarea propriului statut, mentinerea privilegiilor conferite de acesta. Clasa politica romaneasca face totul pentru a confirma teza (enuntata de mai multa vreme) ca nu este decat o patura profitoare, suprapusa comunitatii pe care are pretentia ca o reprezinta. Diferentele ideologice si programatice, orientarile partinice diferite (cu "solutiile" vizate de ele) sunt numai aparente, prilejuri pentru talk-show-urile diversilor tenori ai gruparilor in cauza. Cum poate fi explicata altfel opozitia la orice anticipare a alegerilor sau prabusirea in derizoriu a propunerii votului uninominal? Nici un deputat sau senator actual nu este dispus sa cheltuiasca iarasi sume importante pentru a-si pastra pozitia pe liste ("investitia" fiind buna doar daca aduce profit timp de patru ani). Nici un "reprezentant" nu este sigur ca va castiga la "uninominal", mai ales daca nu s-a ilustrat public prin nimic de-a lungul exercitiului parlamentar. Sa fii "alesul poporului" este o sursa de bunastare si glorie, la care nici unul din actualii politicieni n-ar renunta. Ce dovada mai clara poate avea electoratul, decat reactia discordanta a celor interesati la propunerea d-lui C. Gusa, liderul Pin, ca parlamentarii care au atins pragul legal al varstei sa fie pensionati? Sau la ideea, enuntata de d-l E. Boc, conducatorul Pd-ului, de limitare obligatorie a numarului de mandate parlamentare?
Batalia clasei politice cu d-l Basescu, care a monopolizat atentia mediilor in anul parlamentar incheiat, a avut aceeasi cauza. "Marinarul" a realizat ca Romania nu se va transforma in mod real, fara o reformare profunda, provocata, a clasei politice. "Sistemul ticalosit" al opozitiilor aparente, al falselor alternante "democratice" la putere este rezultatul solidaritatii interne a clasei politice, al pactului protejarii reciproce a intereselor personale si de grup dintre membrii ei. Multi cetateni, cu optiuni politice mai mult sau mai putin precizate, au fost, cel putin contrariati sa observe ca Pnl-ul, partid proclamat de dreapta, si guvernul sau, se mentin la putere cu sprijinul "dusmanilor de moarte" din stanga, Psd-ul si Prm-ul. Iar electorii liberali, deci de dreapta, au fost, cel putin, derutati sa constate ca partidul pe care l-au votat si guvernul acestuia impun legi populiste, cu viza social-democrata, precum "legea pensiilor", din programul Psd-ului, care guverneaza astfel fara sa fie la putere. Cand s-a aflat efectiv la conducerea administratiei, Psd-ul nu a promovat niciodata astfel de proiecte cu consecinte economice viitoare dezastruoase, oricat de tentat ar fi fost sa demonstreze propagandistic ca este realmente un partid de stanga. Impunand unei economii in crestere, datorita unor conjuncturi independente de deciziile diverselor administratii, un asemenea sacrificiu (corect si normal in alte imprejurari), Psd-ul a jucat, de altfel, la doua capete. Pe de o parte, i-a compromis pe liberali - obligandu-i pe fata la o alta politica decat cea decurgand din doctrina si programele proprii si, pe de alta parte, a amanetat viitorul urmatoarei legislaturi, care - daca nu va fi dominata de el - va trebui sa plateasca oalele sparte pentru decontarea cheltuielilor solicitate de aceasta masura. Daca Psd-ul va reusi sa impuna guvernului Pnl si repartizarea preferentiala de fonduri pentru administratiile locale dominate de el, deruta electoratului liberal, de dreapta, va fi completa si definitiva.
Pe fondul armistitiului impus de canicula, guvernul Pnl isi face ultimele calcule. Supravietuirea lui depinde de "mila" interesata a Psd-ului. D-l Tariceanu isi va duce mandatul la capat, doar daca va face toate concesiile cerute de Psd. Aceasta optiune va face ca, la viitoarele alegeri, Pnl-ul sa devina un partid "mic, dar vioi", in siajul "socialistilor". Ceea ce inseamna pierderea evidenta a pozitiei de dreapta, a doctrinei si programului emanat de ea. Daca Pnl-ul nu se va supune cerintelor Psd, guvernul va cadea, producand - dupa obligatoria renuntare la avantajele detinerii administratiei - o masiva migratie a membrilor spre Pld, cu speranta revenirii la putere ca urmare a aliantei acestuia cu Pd-ul. Partea "liberala" a clasei politice se va mentine astfel, asigurandu-i continuitatea.
Armistitiul canicular si dezbaterile contradictorii in jurul legilor populist-propagandistice impuse de Psd guvernului Pnl-ist au ascuns adevarata problema a Romaniei: reformarea reala a clasei politice. D-l Basescu, presedintele tarii, o doreste, electoratul o asteapta, dar cata vreme detine efectiv toate parghiile puterii, clasa politica o va bloca. Relaxarea "de vacanta" de acum nu este decat pauza care pregateste urmatorul act al adevaratei inclestari.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
