Din momentul cand, in urma cu ceva ani, am citit prima oara romanul "Conjuratia imbecililor", l-am pus pe J.K. Toole pe raftul intai al preferintelor mele. Chiar daca n-as fi stiut nimic despre scurta viata a autorului acestei satire (de o forta narativa si o inventivitate seducator-coplesitoare), tot acolo l-as fi plasat, printre cei mai buni. Era unica lui carte cunoscuta si venea sa recompenseze cu un urias succes postum o nedreptate ce-l impinsese la sinucidere, la numai 32 de ani. Sigur ca tanarului scriitor genialoid admiratia tarzie nu-i mai folosea la nimic. Dar daca, si dupa decenii de la moartea lui in anonimat, cititori din toata lumea se gandesc la el, daca a ajuns in milioane de case si constiinte - e si acesta un fel de justitie a sortii. Care, pana la urma, a blamat opacitatea, lipsa de fler profesional a celor care l-au ranit intr-atat incat viata i-a devenit insuportabila. Anul acesta John Kennedy Toole ar fi implinit 70 de ani si nu putem sa nu ne gandim cat de bogata ar fi fost cariera lui literara (poate incununata cu un Nobel), daca romanul "Conjuratia imbecililor" ar fi aparut in anii 60 si i-ar fi adus atunci satisfactia recunoasterii, celebritate, bunastare. Dar (imi place sa repet), miracolul potential harazit scriitorului e ca, asa cum spunea Bulgakov, manuscrisele nu ard si valoarea lor - atunci cand e veritabila - isi face drum pana la urma. Chiar daca flacaruile de comoara joaca pe un mormant. J.K. Toole s-a nascut in 1937, la New Orleans, a facut studii universitare si a devenit profesor, dar scrisul a fost lucrul cel mai important din existenta lui singuratica, alaturi de o mama cam nevrotica. Doar scriind a putut da frau liber bogatiei ideatice, sensibilitatii, revoltei juvenile fata de prejudecati, inchistari, prostie. Cred ca stia cat de bun si original este si ii placea la nebunie sa nasca din cuvinte existente fictive care sa mearga direct la inima. Stia sa te faca sa intri in pielea unor personaje, ca intr-o haina cu masura universala. Dar editorii carora le-a trimis "Conjuratia..." n-au stiut sau n-au vrut sa vada originalitatea tulburatoare, socanta, a necunoscutului. L-au respins. Pentru tanarul sensibil, care-si pusese toate sperantele in publicare, a fost o trauma severa, de nedepasit, care l-a imbolnavit psihic. Depresia l-a facut sa-si piarda respectul de sine, i-a prejudiciat sentimentul valorii personale si lumea a incetat sa mai fie pentru el o provocare. N-a mai pus nici un pret pe viitor, a renuntat la profesorat, si-a cautat un timp alinare in alcool si medicamente. Senzatia de prabusire l-a dus la gestul fatal. S-a sinucis in primavara lui 1969. Mama lui a fost cea care a convins in cele din urma un editor sa tipareasca romanul si miracolul s-a produs: "Conjuratia imbecililor" a devenit un fenomen editorial, atingand tiraje ametitoare, mai ales dupa ce a fost premiat postum cu prestigioasa distinctie Pulitzer, in 1981. Tradus in zeci de tari, reeditat mereu (si in romaneste a avut doua editii), a facut din J.K. Toole un idol pentru mai multe generatii, desi era autorul unei singure carti. Asta pana in 1989, cand a iesit la iveala un prim roman, scris la 16 ani si nesortit de Toole publicarii. Vi-l recomand azi, nu doar pentru uimitoarea performanta a baiatului care in urma cu 54 de ani reusea, cu mijloace simple, sa compuna o drama profunda, ci si pentru impactul emotional, asemanator celui din scrierile lui Salinger. "Biblia de neon" e povestea la persoana I a lui David, din prima copilarie si pana la sfarsitul adolescentei, a familiei lui, izolate pe deal, in marginea unui mic oras provincial. Membrii acestei familii sarace respinse de obtuzii si bigotii locuitori din vale fiindca nu le seamana sunt un tata visator, pagubos si brutal, care se inroleaza si moare in Europa, in al doilea razboi, mama - care isi pierde mintile din aceasta cauza - si sora acesteia, matusa Mae, fosta cantareata de bar si femeie usoara, venita spre batranete sa se alature singurelor ei rude. Intre mama care a rupt puntile cu realitatea si s-a retras in lumea nebuniei ei si matusa libertina care sfideaza targul amortit si nu vrea sa se lase infranta de viata, David se maturizeaza prematur, presat de responsabilitate, traieste o prima iubire inocenta si imposibila, isi observa concetatenii si in finalul dramatic evadeaza din zona fada, gri, intr-un mod dramatic si neasteptat. Sunt sigura ca un asemenea roman scris de un copil n-ati mai citit. Si ca il veti iubi pe John Kennedy Toole.
Selectia "Formula As"
John Kennedy Toole, "Biblia de neon", traducere de Cristian Neagoe, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40) 220 pag.
Din momentul cand, in urma cu ceva ani, am citit prima oara romanul "Conjuratia imbecililor", l-am pus pe J.K. Toole pe raftul intai al preferintelor mele. Chiar daca n-as fi stiut nimic despre scurta viata a autorului acestei satire (de o forta narativa si o inventivitate seducator-coplesitoare), tot acolo l-as fi plasat, printre cei mai buni. Era unica lui carte cunoscuta si venea sa recompenseze cu un urias succes postum o nedreptate ce-l impinsese la sinucidere, la numai 32 de ani. Sigur ca tanarului scriitor genialoid admiratia tarzie nu-i mai folosea la nimic. Dar daca, si dupa decenii de la moartea lui in anonimat, cititori din toata lumea se gandesc la el, daca a ajuns in milioane de case si constiinte - e si acesta un fel de justitie a sortii. Care, pana la urma, a blamat opacitatea, lipsa de fler profesional a celor care l-au ranit intr-atat incat viata i-a devenit insuportabila. Anul acesta John Kennedy Toole ar fi implinit 70 de ani si nu putem sa nu ne gandim cat de bogata ar fi fost cariera lui literara (poate incununata cu un Nobel), daca romanul "Conjuratia imbecililor" ar fi aparut in anii 60 si i-ar fi adus atunci satisfactia recunoasterii, celebritate, bunastare. Dar (imi place sa repet), miracolul potential harazit scriitorului e ca, asa cum spunea Bulgakov, manuscrisele nu ard si valoarea lor - atunci cand e veritabila - isi face drum pana la urma. Chiar daca flacaruile de comoara joaca pe un mormant. J.K. Toole s-a nascut in 1937, la New Orleans, a facut studii universitare si a devenit profesor, dar scrisul a fost lucrul cel mai important din existenta lui singuratica, alaturi de o mama cam nevrotica. Doar scriind a putut da frau liber bogatiei ideatice, sensibilitatii, revoltei juvenile fata de prejudecati, inchistari, prostie. Cred ca stia cat de bun si original este si ii placea la nebunie sa nasca din cuvinte existente fictive care sa mearga direct la inima. Stia sa te faca sa intri in pielea unor personaje, ca intr-o haina cu masura universala. Dar editorii carora le-a trimis "Conjuratia..." n-au stiut sau n-au vrut sa vada originalitatea tulburatoare, socanta, a necunoscutului. L-au respins. Pentru tanarul sensibil, care-si pusese toate sperantele in publicare, a fost o trauma severa, de nedepasit, care l-a imbolnavit psihic. Depresia l-a facut sa-si piarda respectul de sine, i-a prejudiciat sentimentul valorii personale si lumea a incetat sa mai fie pentru el o provocare. N-a mai pus nici un pret pe viitor, a renuntat la profesorat, si-a cautat un timp alinare in alcool si medicamente. Senzatia de prabusire l-a dus la gestul fatal. S-a sinucis in primavara lui 1969. Mama lui a fost cea care a convins in cele din urma un editor sa tipareasca romanul si miracolul s-a produs: "Conjuratia imbecililor" a devenit un fenomen editorial, atingand tiraje ametitoare, mai ales dupa ce a fost premiat postum cu prestigioasa distinctie Pulitzer, in 1981. Tradus in zeci de tari, reeditat mereu (si in romaneste a avut doua editii), a facut din J.K. Toole un idol pentru mai multe generatii, desi era autorul unei singure carti. Asta pana in 1989, cand a iesit la iveala un prim roman, scris la 16 ani si nesortit de Toole publicarii. Vi-l recomand azi, nu doar pentru uimitoarea performanta a baiatului care in urma cu 54 de ani reusea, cu mijloace simple, sa compuna o drama profunda, ci si pentru impactul emotional, asemanator celui din scrierile lui Salinger. "Biblia de neon" e povestea la persoana I a lui David, din prima copilarie si pana la sfarsitul adolescentei, a familiei lui, izolate pe deal, in marginea unui mic oras provincial. Membrii acestei familii sarace respinse de obtuzii si bigotii locuitori din vale fiindca nu le seamana sunt un tata visator, pagubos si brutal, care se inroleaza si moare in Europa, in al doilea razboi, mama - care isi pierde mintile din aceasta cauza - si sora acesteia, matusa Mae, fosta cantareata de bar si femeie usoara, venita spre batranete sa se alature singurelor ei rude. Intre mama care a rupt puntile cu realitatea si s-a retras in lumea nebuniei ei si matusa libertina care sfideaza targul amortit si nu vrea sa se lase infranta de viata, David se maturizeaza prematur, presat de responsabilitate, traieste o prima iubire inocenta si imposibila, isi observa concetatenii si in finalul dramatic evadeaza din zona fada, gri, intr-un mod dramatic si neasteptat. Sunt sigura ca un asemenea roman scris de un copil n-ati mai citit. Si ca il veti iubi pe John Kennedy Toole.
Din momentul cand, in urma cu ceva ani, am citit prima oara romanul "Conjuratia imbecililor", l-am pus pe J.K. Toole pe raftul intai al preferintelor mele. Chiar daca n-as fi stiut nimic despre scurta viata a autorului acestei satire (de o forta narativa si o inventivitate seducator-coplesitoare), tot acolo l-as fi plasat, printre cei mai buni. Era unica lui carte cunoscuta si venea sa recompenseze cu un urias succes postum o nedreptate ce-l impinsese la sinucidere, la numai 32 de ani. Sigur ca tanarului scriitor genialoid admiratia tarzie nu-i mai folosea la nimic. Dar daca, si dupa decenii de la moartea lui in anonimat, cititori din toata lumea se gandesc la el, daca a ajuns in milioane de case si constiinte - e si acesta un fel de justitie a sortii. Care, pana la urma, a blamat opacitatea, lipsa de fler profesional a celor care l-au ranit intr-atat incat viata i-a devenit insuportabila. Anul acesta John Kennedy Toole ar fi implinit 70 de ani si nu putem sa nu ne gandim cat de bogata ar fi fost cariera lui literara (poate incununata cu un Nobel), daca romanul "Conjuratia imbecililor" ar fi aparut in anii 60 si i-ar fi adus atunci satisfactia recunoasterii, celebritate, bunastare. Dar (imi place sa repet), miracolul potential harazit scriitorului e ca, asa cum spunea Bulgakov, manuscrisele nu ard si valoarea lor - atunci cand e veritabila - isi face drum pana la urma. Chiar daca flacaruile de comoara joaca pe un mormant. J.K. Toole s-a nascut in 1937, la New Orleans, a facut studii universitare si a devenit profesor, dar scrisul a fost lucrul cel mai important din existenta lui singuratica, alaturi de o mama cam nevrotica. Doar scriind a putut da frau liber bogatiei ideatice, sensibilitatii, revoltei juvenile fata de prejudecati, inchistari, prostie. Cred ca stia cat de bun si original este si ii placea la nebunie sa nasca din cuvinte existente fictive care sa mearga direct la inima. Stia sa te faca sa intri in pielea unor personaje, ca intr-o haina cu masura universala. Dar editorii carora le-a trimis "Conjuratia..." n-au stiut sau n-au vrut sa vada originalitatea tulburatoare, socanta, a necunoscutului. L-au respins. Pentru tanarul sensibil, care-si pusese toate sperantele in publicare, a fost o trauma severa, de nedepasit, care l-a imbolnavit psihic. Depresia l-a facut sa-si piarda respectul de sine, i-a prejudiciat sentimentul valorii personale si lumea a incetat sa mai fie pentru el o provocare. N-a mai pus nici un pret pe viitor, a renuntat la profesorat, si-a cautat un timp alinare in alcool si medicamente. Senzatia de prabusire l-a dus la gestul fatal. S-a sinucis in primavara lui 1969. Mama lui a fost cea care a convins in cele din urma un editor sa tipareasca romanul si miracolul s-a produs: "Conjuratia imbecililor" a devenit un fenomen editorial, atingand tiraje ametitoare, mai ales dupa ce a fost premiat postum cu prestigioasa distinctie Pulitzer, in 1981. Tradus in zeci de tari, reeditat mereu (si in romaneste a avut doua editii), a facut din J.K. Toole un idol pentru mai multe generatii, desi era autorul unei singure carti. Asta pana in 1989, cand a iesit la iveala un prim roman, scris la 16 ani si nesortit de Toole publicarii. Vi-l recomand azi, nu doar pentru uimitoarea performanta a baiatului care in urma cu 54 de ani reusea, cu mijloace simple, sa compuna o drama profunda, ci si pentru impactul emotional, asemanator celui din scrierile lui Salinger. "Biblia de neon" e povestea la persoana I a lui David, din prima copilarie si pana la sfarsitul adolescentei, a familiei lui, izolate pe deal, in marginea unui mic oras provincial. Membrii acestei familii sarace respinse de obtuzii si bigotii locuitori din vale fiindca nu le seamana sunt un tata visator, pagubos si brutal, care se inroleaza si moare in Europa, in al doilea razboi, mama - care isi pierde mintile din aceasta cauza - si sora acesteia, matusa Mae, fosta cantareata de bar si femeie usoara, venita spre batranete sa se alature singurelor ei rude. Intre mama care a rupt puntile cu realitatea si s-a retras in lumea nebuniei ei si matusa libertina care sfideaza targul amortit si nu vrea sa se lase infranta de viata, David se maturizeaza prematur, presat de responsabilitate, traieste o prima iubire inocenta si imposibila, isi observa concetatenii si in finalul dramatic evadeaza din zona fada, gri, intr-un mod dramatic si neasteptat. Sunt sigura ca un asemenea roman scris de un copil n-ati mai citit. Si ca il veti iubi pe John Kennedy Toole.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
