Intr-adevar, nici ca se putea sarbatori mai bine acest "an Mozart", celebrat in toata lumea cu fast si stralucire, decat cu includerea in repertoriul Operei din Capitala Romaniei, a acestei bijuterii, Nunta lui Figaro.
Autor - printre altele - al unor opere care continua sa incante, sa fascineze milioane si milioane de melomani (Cosi fan tutte, Flautul fermecat, Don Giovanni), precum si al unui cutremurator Requiem, Mozart a fost atras, inca din tinerete, de opera scriitorului francez Pierre Augustin Caron de Beaumarchais (1732-1799), Nunta lui Figaro, sfichiuitoare comedie de moravuri, plina de amoruri tradate, de replici sclipitoare si de tot felul de intorsaturi, pe cat de neasteptate, pe atat de pline de haz... Asa incat il roaga pe prietenul si colaboratorul sau, Lorenzo da Ponte, sa-i scrie un libret inspirat din aceasta piesa. Zis si facut! Preluand din mainile lui Mozart capodopera lui Beaumarchais, Lorenzo da Ponte traduce piesa in italiana, elimina unele pasaje care tineau mai degraba de realitatea politica franceza a momentului si, dupa doar 6 saptamani de munca asidua, ii ofera lui Mozart libretul cerut. Si-astfel, in scurta vreme, se naste una dintre cele mai cantate, cele mai iubite opere mozartiene, pe care, iata, cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Romaniei, melomanii din Bucuresti (obisnuitii operei, artisti, critici, corp diplomatic, studenti, ba chiar si cativa copii devotati marii muzici) au aplaudat-o si au ovationat-o cu legitim entuziasm. Noua productie a Operei Nationale din Bucuresti ne propune o "Nunta" plina de tinerete, de voiosie, de parca Mozart insusi ar fi colaborat cu tanarul regizor al spectacolului, Alexander Radulescu (Germania). Actiunea "curge" intr-un ritm alert, personajele se misca foarte firesc - nici urma de teatralitatea uneori voita din unele spectacole de opera! -, au umor, au ironie, ba chiar si autoironie. Totul "suna" de parca situatiile de pe scena s-ar petrece chiar in zilele noastre. (Se pare ca aceasta a si fost intentia regiei!) Cat priveste acel "suna", ei bine, de sunat suna superb, intreg spectacolul, pentru ca vocile foarte tinerilor si frumosilor interpreti sunt una si una, de cea mai pura claritate. Si ele apartin unei distributii... internationale. Asa incat am putut aplauda rand pe rand, si cu mare entuziasm, personajele acestei... "Nunti": un conte de Almaviva (Florin Simionca), o contesa (Simonida Lutescu), o Suzanna (Laura Tatulescu, de la Opera de Stat din Viena), un Figaro (Ionut Pascu), un Cherubino (Vikena Kamenika, Albania), o Marcellina (Andreana Nikolova, Bulgaria), un Don Basilio (Gergely Nemeti de la Opera din Timisoara), un Don Bartolo (Iurie Maimescu, Moldova), un Antonio (Vasile Chisiu) si o Barbarina (Eriona Gyzeli, Albania), cu stralucire cantand, sub conducerea muzicala a lui David Crescenzi (Italia), divina partitura mozartiana. Desigur, nu poate fi uitata contributia maestrului de cor - Stelian Olaru - in aceasta exceptionala realizare. Si nici decorul ingenios si elegant, ca si costumele splendide, in pasteluri fine, din materiale scumpe, realizate de scenografa Adriana Urmuzescu.
Proiect international, asadar (sustinut si de firme straine - C.E.E. Musiktheater si American Express), acest superb spectacol, inchinat sarbatoririi celor 250 de ani de la nasterea lui Wolfgang Amadeus Mozart, reprezinta un succes, nu numai al artistilor amintiti, ci si al acelui manager de exceptie, care se dovedeste a fi tanarul director general al Operei Nationale din Bucuresti, scenograful de mare talent Catalin Arbore. Felicitari tuturor!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
