Un clovn de geniu la Bucuresti: Jango Edwards

"Nu uitati niciodata cat de important este zambetul".

Rasfatat in toamna aceasta cu premiere, concerte, festivaluri de teatru si de film, publicul bucurestean a primit de curand o propunere cu totul si cu totul speciala, din partea Teatrului Masca: prezenta unuia dintre cei mai mari clovni ai lumii, care a sustinut doua spectacole fulminante.

Salt intr-un pahar cu apa

Cu un fes cu multi tepi pe cap, in mana cu o umbrela in varful careia se afla un bec din care curgea apa, Jango si-a inceput show-ul pe post de spectator intarziat, ce-si cauta locul printre randuri. Dupa o ora si jumatate, in care a starnit cascade de rasete si a ingrozit spectatorii mai pudici, el si-a incheiat numarul sarind in cap, aproape gol, de pe un scaun, intr-un pahar cu apa. Hilar, provocator, obscen, genial, Jango Edwards a facut mai mult decat sa ofere doua show-uri trasnite. El a adus cu sine si a raspandit in jur o adevarata filozofie a surasului, a umorului nebun, a nazbatiilor si totodata a... iubirii. La sfarsitul primului spectacol, a stat minute bune in frig, transpirat, cu o camasuta sfasiata pe el, pentru a-si imbratisa si pupa spectatorii, pentru a le multumi si a-i incuraja. De asemenea, a sustinut timp de trei zile, un workshop cu studenti si actori, iar relatia profesor-ucenic s-a transformat intr-una de prietenie. Impresia generala a spectatorilor si-a elevilor a fost ca evenimentul principal nu s-a consumat doar pe scena, in lumina reflectoarelor, ci ca in sine, prezenta lui Jango Edwards, prin tot ceea ce a facut in cele trei zile cat a stat in Romania, a insemnat un eveniment deosebit. Un clovn cu o mare putere de daruire, cu o misiune si un mesaj umanitar generos:"Visul meu este sa va pot oferi un singur lucru", a spus el publicului la sfarsitul spectacolului. "Sa fiti voi in locul meu pe scena si sa va puteti uita la fetele voastre zambitoare, sa vedeti cat de bogati sunteti. Nu uitati niciodata cat de important este zambetul. Este un dar pe care-l puteti oferi in fiecare zi. Astazi, dragi prieteni, este o zi speciala. Stiti de ce? Pentru ca fiecare zi e o zi speciala! Traiti-va viata din plin, bucurati-va de ea. Si faceti-mi o favoare: zambiti!"

Natia? Planetara!

Viata lui Jango, pe numele sau real Stanley Ted Edwards, bate orice scenariu de film fantezist. S-a nascut pe 15 aprilie 1950 in Detroit (Sua), statul Michigan. Mama sa era fiica unor emigranti rusi, iar familia tatalui provenea din Irlanda. "In copilarie, eram un lider", spune el. "Eram reprezentantul elevilor in scoala, jucam fotbal, faceam parte din clubul de ski, cantam in cor si visam ca atunci cand voi fi mare sa ma inrolez in armata. Ni se baga in cap ca romanii, cehoslovacii, rusii sunt dusmanii nostri, iar copil fiind, ajungi sa crezi rahatul asta. Ani de zile, mai tarziu, cand am ajuns in Rusia, am constientizat ca inca mai pastrez putin din mentalitatea asta. Am stat zece zile la Moscova, m-am imprietenit cu oamenii de pe strada, am lucrat cu clovni rusi si m-am gandit: "Oare cum am putut crede ca acesti oameni imi sunt dusmani, ca reprezinta o amenintare pentru mine? Sunt oamenii mei". Atunci m-am decis sa renunt la ideea ca sunt american sau orice natie, si daca ma intreaba cineva de unde sunt, sa zic ca de pe Pamant." ...Si cum a ajuns clovn? "Hai sa scurtam povestea. In anii 60, America era sub semnul razboiului din Vietnam, al miscarii hippie, al revoltei tinerilor, "free love" etc. Atunci mi-am gasit adevaratele valori ale vietii. Intr-o zi mi-a cazut in maini o carte care mi-a schimbat existenta - "Cum sa te ajuti sa-i ajuti pe oameni!". Eu am ales ca vehicul clovneria. Voiam mai intai sa fiu jurnalist, dar am descoperit ca puterea umorului este mai mare. Oamenii isi amintesc mult mai mult timp de un spectacol decat de un articol tiparit sau difuzat la radio sau Tv. Am vazut vieti schimbate pe parcursul unui show, prin umor." Drept urmare, Stanley si-a lasat balta afacerile, incepute inca in adolescenta si care il facusera milionar, si a devenit Jango, scamator si clovn pe strazile Londrei. A lucrat de-a lungul anilor ca mim, jongleur, magician, cascador, coregraf, producator, regizor. A scris scenarii, carti, muzica, a aparut in musicaluri, filme, emisiuni Tv si, mai ales, a facut din clovnerie un mod de viata. A jucat la Catedrala Notre Dame, in desertul Sahara, pe o plaja de nudisti, sau in toaleta Hotelului Majestic din Cannes, iar lista celebritatilor cu care a lucrat sau pentru care a jucat incepe cu Frederico Fellini, pe care-l considera unul dintre cei ce i-au schimbat viata, si continua cu multe alte nume, printre care se afla si cel al reputatului regizor Francis Ford Coppola, prezent printre spectatorii bucuresteni, la spectacolul de pe 12 noiembrie.

"Sa traiesti pozitiv, sa te bucuri de viata!"

"Sunt un clovn si joc oriunde, pentru oricine. Scena este cel mai putin interesant loc pe care-l aleg. Joc pe strazi, in metrou, am jucat pentru calugaritele dintr-o manastire si am jucat in culise, pentru cei de la The Rolling Stones. Am jucat pentru cancelarul Germaniei si pentru regina Olandei. Dar nu ma intereseaza numarul sau celebritatea spectatorilor, nu ma intereseaza presa, televiziunea si nici succesul. Am vazut oameni innebuniti dupa mine, care voiau sa se imbrace ca mine, sa vorbeasca, sa se poarte ca mine, imi ofereau bani, masini, droguri, voiau sa se culce cu mine. Nu ma intereseaza nici asta si nici banii. Uneori, joc pe gratis. Am primit 25.000 de dolari ca sa distrez oamenii dintr-o sufragerie si am platit de la mine 10.000 ca sa joc in Rusia. Chiar acum le-am dat bani unor studenti romani, ca sa vina la anul la scoala mea din Amsterdam. Daca nu apar, mare paguba, am pierdut cateva sute de euro, dar daca vin, asta ar putea schimba ceva in tara voastra, poate ii va atinge intr-un fel pe romani. Asta ma intereseaza pe mine: oamenii. Sa-i castig pentru o seara, sa le cooptez atentia, sa le transmit mesajul meu. Sa traiesti pozitiv, sa te bucuri de viata. Daca nu ma cunosti si prin spectacolul sau prin prezenta mea te-am schimbat intr-un fel pozitiv, eu sunt multumit."

Clovneria - sinonima cu libertatea

- Este clovneria o meserie pe cale de disparitie? Ce rost mai are ea in 2006, mai au oamenii acestui mileniu nevoie de asa ceva?
- Eu consider clovneria sinonima cu libertatea. Clovneria este o meserie, un mod de viata si o mare fratie. Nu exista limite in ceea ce priveste creativitatea, clovnii sunt cei mai mari actori din lume. Singura problema e ca, dupa ce ai ajuns acolo, nu te mai poti intoarce vreodata. Stii prea multe despre oameni, despre suferintele lor, ca sa renunti. In lumea de astazi, exista mai mult stres ca niciodata. Noi, ca oameni simpli suntem in regula, insa cei ce vor puterea ne asmut unii impotriva celorlalti, spunandu-ne ca nu putem fi crestini, palestinieni, musulmani, ca religia, filosofia celorlalti este gresita. Ni se impun tot mai multe reguli, legi, restrictii. De-a lungul anilor, am avut cel mai mult succes in tarile unde existau probleme mari. De pilda, in Franta, in timpul revoltelor sociale, in Spania, pe timpul lui Franco, in Rusia comunista. Sa nu credeti ca ati scapat, daca intrati in Ue. Democratia nu aduce intotdeauna libertate, ci suferinta. Presiunea va creste, si ca sa rezistati, aveti nevoie sa ganditi pozitiv, sa zambiti sincer. Iar clovnii va pot ajuta.
- Unde se termina scena pentru un clovn si unde incepe viata personala?
- Clovnii de pe vremuri, cei pe care i-am prins in copilarie si-n tinerete, nu predau, nu aveau studenti, ei isi transmiteau meseria de la o generatie la alta. Unul dintre clovnii de la care am invatat cele mai multe, Carlo Condioni, aparea pe scena fara fard, fara peruca si nas rosu. Dupa ce-si termina numarul, il vedeai ca merge la cabina, isi pune pe el costumul de strada si pleaca acasa. Pentru el asta insemna viata normala. Eu de cand am ajuns aici, nu m-am oprit o clipa sa joc. De-a lungul anilor, multi au spus despre mine ca sunt ca un preot. Nu sunt un preot, ci doar un om care crede in libertate.
- V-am vazut si in timpul cursurilor, si dupa spectacol, imbratisandu-va studentii, spectatorii...
- Atingerea este unul dintre cele mai subestimate comori din lume. Eu sunt angajat de mari companii, corporatii, sa creez printre angajati un spirit de echipa, pentru ca sefii si-au dat seama ca un angajat fericit inseamna o afacere buna. Ii strang pe toti la un loc, de la spalatori de vase la directori executivi, si le spun sa scrie pe-o hartie doua lucruri ce nu le plac la acea firma, fara sa o semneze. Peste tot in lume este la fel. Ii supara refuzul ferm al sefului, atunci cand ii cer o favoare, si raceala, lipsa afectiunii. Daca angajatul sau colegul tau face ceva bun, multumeste-i, pune-i mainile pe umeri, priveste-l in ochi, atinge-l, bineinteles, nu intr-un sens sexual. Mangaie-ti copilul, rudele, prietenii, iubita. E gratis. Dupa spectacol, a venit la mine o fetita de trei ani, m-a imbratisat, mi-a dat un mare pupic si un desen pe care mi l-a facut. De asemenea, un tip mai in varsta, in carje, m-a batut pe umeri, mi-a strans mana. Nu va pot spune ce au insemnat acestea pentru mine. Mai mult nu pot cere.