Selectia "Formula As"

Din concurenta editurilor romanesti, n-avem decat de castigat.

Pentru a-si atrage cat mai multi cumparatori din procentul, totusi mic, de cititori, casele de editura isi diversifica mereu colectiile, perfectioneaza calitatea grafica si tipografica a "produsului", isi disputa autorii de succes si folosesc strategii de marketing ingenioase. Doar in privinta pretului cartii nu pot face mare lucru, caci, daca autorii si traducatorii pot fi platiti mizerabil, costurile hartiei, tiparului si difuzarii sunt usturatoare, si asa se ajunge, in conditiile unor tiraje mici, la sume la care ne uitam inghitind in sec. (Practica occidentala a unor editii populare, de buzunar, cu pret scazut e inexistenta inca la noi.) Dar chiar si asa, placerea si beneficiul lecturii sunt mai mari si mai putin costisitoare decat alte desfatari, iar investitia e cu foloase de durata. Editura Paralela 45, initiata la Pitesti de Calin Vlasie, s-a dezvoltat si ea frumos in timp, cu filiale la Bucuresti si Cluj, cu tot mai variate colectii si un program editorial ce privilegiaza autorii romani: cartile practice, traducerile de presupus impact comercial sustin genurile originale mai putin vandabile: poezie, proza, critica eseistica, istorie literara. Dintr-o serie noua, coordonata de istoricul Adrian Majuru sub genericul "Cartea de Bucuresti", va recomand azi doua titluri care echivaleaza cu o pasionanta calatorie ghidata prin Capitala.
Constantin Olariu, Bucurestiul monden. Radiografia unei prabusiri (1940-1970), Editura "Paralela 45" (tel. 0248/21.45.33), 280 pag. Pe Constantin (Dudu) Olariu (1927-1998) l-am cunoscut ca poet si mare specialist in literatura maghiara (ii datoram peste 40 de volume foarte bine traduse din poeti, prozatori si dramaturgi de limba maghiara, clasici si contemporani). Originar din judetul Covasna, cu liceul facut la Brasov si venit in Capitala abia pe la 20 de ani, ca student, nu il banuiam atat de pasionat de Bucuresti si istoria lui, cum il arata acest volum postum. De obicei, ardelenii, chiar si dupa multi ani petrecuti in "Regat", nu se adapteaza spiritului agitat balcanic de aici, zeflemelii, delasarii si pastreaza nostalgia ordinii, civilizatiei, calmului imperial. C. Olariu e o exceptie: iubeste cu pasiune Bucurestii, isi aduna din bibliografii variate informatii despre povestea caselor si a strazilor pe care l-au purtat pasii timp de o jumatate de secol si le adauga propriile amintiri postbelice. Documentarea si memorialistica se intretes in reconstituirea vietii bucurestenilor, odinioara si in timpul comunismului. Scrisa dupa 1989, cand se putea vorbi in sfarsit liber despre adevarata istorie urbana si mutilarile capitalei sub dictatura, ilustrata bogat, Bucurestiul monden e ca un documentar alb-negru cu secvente colorate despre figurile bizare si pitoresti ale orasului din anii 50, cu anecdote despre boema artistica din care si autorul facea parte, dar si cu dureroase marturii despre teroare, degradare, saracie, minciuni si megalomanie oficiala. Daca C. Olariu e un scriitor profesionist, indelung exersat pe text ca redactor, traducator, gazetar cultural si poet, de cu totul alta factura e cealalta "carte de Bucuresti".
Elena Precupetu, Mahalaua Birjarii Vechi in documente, imagini si confesiuni, editie ingrijita si prefatata de Adrian Majuru, Editura "Paralela 45", 112 pag. Cea care semneaza aceasta carte savuroasa - o placuta surpriza pentru curiosi si nostalgici - e o doamna in varsta, fosta profesoara la o scoala de maistri, o bucuresteanca get-beget, care s-a nascut si a trait peste 70 de ani in aceeasi casa de pe strada Episcop Radu (fosta Birjarii Vechi). Trebuie spus insa ca d-na Elena Precupetu (n. Croitoru) e-asa cum o cunoastem din pagini - o persoana incantatoare, cu darul povestirii, cu mult umor si o memorie fabuloasa. Din prefata am inteles ca, initial, textul acesta a fost un dialog inregistrat, apoi intrebarile au disparut, iar forma transcrisa a povestirilor a fost revazuta si completata de povestitoare. Dar tot isi mai pastreaza ceva spontan si da impresia ca ti se adreseaza tie anume, spunandu-ti, casa cu casa, povestea unei strazi si a locuitorilor ei de diferite nationalitati, impletita cu istoria familiei Croitoru - ascendenti, descendenti si colaterali - pe parcursul unui secol. Penduland intre prezent si trecut, cu o multime de personaje evocate prin intamplari si dialoguri puse in scena cu verva, povestitoarea e atat de simpatica si tonica, spune lucruri atat de interesante, incat o "asculti" cu nesat.