Daca vreti sa va distrati bine, v-as sugera ca la cheltuielile pentru concediu sa adaugati si pretul acestui volum, foarte potrivit pentru o lectura pe plaja sau pe o terasa la munte. Cele 12 nuvele, deloc de duzina, sunt legate intre ele prin cuplul narator-erou, adica burghezul doctor Watson si singurul "detectiv consultant neoficial din lume", Sherlock Holmes, cel ingrozit de rutina si vesnic amator de exaltari mintale. Si mai au ceva in comun toate aceste cazuri enigmatice, limpezite de cei doi: Londra sfarsitului de secol 19, cu fin parfum "belle epoque", incantator in vremurile noastre cu mirosuri tari, violente. Il cunoasteti desigur pe Sherlock Holmes, cel mai popular personaj din toata literatura politista, el insusi un caz ciudat: fictiune care si-a devorat autorul, capatand realitate, viata proprie. Exista si azi o activa "Asociatie internationala a prietenilor lui Sherlock Holmes", care ii cultiva memoria si cunoaste totul despre el - cum se imbraca, ce tabieturi si hobby-uri avea, cum ii era mobilata locuinta si care ii erau preferintele culinare - ca despre un om cu existenta reala. Pentru holmesieni el este un astfel de om. Despre Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) se vorbeste mai putin decat despre creatura lui, scapata de sub control ca un Golem si care se plimba prin lume de aproape 120 de ani, in admiratia generatiilor succesive. Simt nevoia sa-i fac dreptate autorului, povestindu-va pe scurt si cate ceva despre el. Arthur Conan Doyle provenea dintr-o familie anglo-irlandeza cu preocupari artistice, a studiat medicina, dar n-a practicat-o decat scurt timp, fiindca si-a dat seama ca vocatia lui e cea de scriitor. A inceput prin a scrie romane istorice, influentate de Walter Scott si Dumas-tatal, apoi, in 1887, l-a "nascut" pe Sherlock Holmes in romanul Un studiu in rosu (acesta, ca si cel de al doilea roman in care apare detectivul bizar, Semnul celor patru, au fost publicate si ele in colectia "Galeria misterelor" de la Editura "Corint" si se mai gasesc in librarii). Lunganul cu pelerina in carouri si cascheta, inarmat cu o lupa si fumator de pipa, a placut enorm publicului, nesatul de alte si alte aventuri de-ale lui, drept care a mai fost in centrul a inca doua romane si cincizeci si sase de nuvele. Cand, satul de el si plictisit de elementele inerente genului politist, Conan Doyle l-a omorat pe Sherlock Holmes in cursul unui caz, presiunea cititorilor revoltati a fost atat de mare, incat s-a vazut nevoit sa-l resusciteze. Ambitiile lui de scriitor erau mai mari decat genul minor ce-l consacrase: se dorea un cronicar ale evenimentelor timpului. A participat ca medic la Razboiul Burilor si a redactat o relatare a luptelor, care a ramas ca un document de autoritate in istoria militara, iar in timpul Primului Razboi Mondial a scris o voluminoasa Istorie a campaniilor militare in Europa. In ultimul lui deceniu de viata, a fost pasionat de contestabile experimente spiritiste - lucru ciudat pentru o minte atat de logica. Dar cine mai stie toate astea? Conan Doyle a ramas in posteritate doar ca "parintele" lui Sherlock Holmes. Si al doctorului Watson, interlocutorul, ajutorul si biograful detectivului. Prezenta acestuia din urma e o remarcabila abilitate in constructia narativa a "cazurilor", o sursa de umor si un alter-ego al cititorului, in privinta nelamuririlor si a curiozitatii. Caci doctorul e un om obisnuit, un burghez cumsecade, devenit intamplator colocatar cu Sherlock Holmes in apartamentul din Baker Street. Pe parcursul celor 12 nuvele, el se casatoreste si se muta la casa lui, dar continua sa vina sa-si ajute prietenul, burlac convins, in rezolvarea enigmelor, fascinat de personalitatea acestuia si de bresele aventuroase pe care i le deschid "cazurile" in existenta asezata. Povestirile au o simpatica schema repetitiva: cei doi amici stau in fata focului din camin, la adapost de umezeala londoneza, cand isi face aparitia cate un vizitator agitat ce apeleaza la serviciile lui Holmes pentru elucidarea unor disparitii de persoane, furturi, crime etc. Mereu cu cativa pasi inaintea lui Watson (si a noastra), detectivul - care e un maestru al deghizarilor, o enciclopedie stiintifica ambulanta, un fin cunoscator al psihologiei infractionale si un barbat curajos - dezleaga in chip neasteptat misterele si demasca vinovatii, pentru ca la sfarsit sa explice pe intelesul mintii mai lente a lui Watson (si a noastra) cum a procedat. Placute si relaxante, Aventurile lui Sherlock Holmes dau dependenta.
Selectia "Formula AS"
Arthur Conan Doyle, Aventurile lui Sherlock Holmes, traducere de Irina Bojin, Editura "Leda" (Grupul editorial Corint), tel. 021/222.19.49, 396 pag, 219.000 lei.
Daca vreti sa va distrati bine, v-as sugera ca la cheltuielile pentru concediu sa adaugati si pretul acestui volum, foarte potrivit pentru o lectura pe plaja sau pe o terasa la munte. Cele 12 nuvele, deloc de duzina, sunt legate intre ele prin cuplul narator-erou, adica burghezul doctor Watson si singurul "detectiv consultant neoficial din lume", Sherlock Holmes, cel ingrozit de rutina si vesnic amator de exaltari mintale. Si mai au ceva in comun toate aceste cazuri enigmatice, limpezite de cei doi: Londra sfarsitului de secol 19, cu fin parfum "belle epoque", incantator in vremurile noastre cu mirosuri tari, violente. Il cunoasteti desigur pe Sherlock Holmes, cel mai popular personaj din toata literatura politista, el insusi un caz ciudat: fictiune care si-a devorat autorul, capatand realitate, viata proprie. Exista si azi o activa "Asociatie internationala a prietenilor lui Sherlock Holmes", care ii cultiva memoria si cunoaste totul despre el - cum se imbraca, ce tabieturi si hobby-uri avea, cum ii era mobilata locuinta si care ii erau preferintele culinare - ca despre un om cu existenta reala. Pentru holmesieni el este un astfel de om. Despre Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) se vorbeste mai putin decat despre creatura lui, scapata de sub control ca un Golem si care se plimba prin lume de aproape 120 de ani, in admiratia generatiilor succesive. Simt nevoia sa-i fac dreptate autorului, povestindu-va pe scurt si cate ceva despre el. Arthur Conan Doyle provenea dintr-o familie anglo-irlandeza cu preocupari artistice, a studiat medicina, dar n-a practicat-o decat scurt timp, fiindca si-a dat seama ca vocatia lui e cea de scriitor. A inceput prin a scrie romane istorice, influentate de Walter Scott si Dumas-tatal, apoi, in 1887, l-a "nascut" pe Sherlock Holmes in romanul Un studiu in rosu (acesta, ca si cel de al doilea roman in care apare detectivul bizar, Semnul celor patru, au fost publicate si ele in colectia "Galeria misterelor" de la Editura "Corint" si se mai gasesc in librarii). Lunganul cu pelerina in carouri si cascheta, inarmat cu o lupa si fumator de pipa, a placut enorm publicului, nesatul de alte si alte aventuri de-ale lui, drept care a mai fost in centrul a inca doua romane si cincizeci si sase de nuvele. Cand, satul de el si plictisit de elementele inerente genului politist, Conan Doyle l-a omorat pe Sherlock Holmes in cursul unui caz, presiunea cititorilor revoltati a fost atat de mare, incat s-a vazut nevoit sa-l resusciteze. Ambitiile lui de scriitor erau mai mari decat genul minor ce-l consacrase: se dorea un cronicar ale evenimentelor timpului. A participat ca medic la Razboiul Burilor si a redactat o relatare a luptelor, care a ramas ca un document de autoritate in istoria militara, iar in timpul Primului Razboi Mondial a scris o voluminoasa Istorie a campaniilor militare in Europa. In ultimul lui deceniu de viata, a fost pasionat de contestabile experimente spiritiste - lucru ciudat pentru o minte atat de logica. Dar cine mai stie toate astea? Conan Doyle a ramas in posteritate doar ca "parintele" lui Sherlock Holmes. Si al doctorului Watson, interlocutorul, ajutorul si biograful detectivului. Prezenta acestuia din urma e o remarcabila abilitate in constructia narativa a "cazurilor", o sursa de umor si un alter-ego al cititorului, in privinta nelamuririlor si a curiozitatii. Caci doctorul e un om obisnuit, un burghez cumsecade, devenit intamplator colocatar cu Sherlock Holmes in apartamentul din Baker Street. Pe parcursul celor 12 nuvele, el se casatoreste si se muta la casa lui, dar continua sa vina sa-si ajute prietenul, burlac convins, in rezolvarea enigmelor, fascinat de personalitatea acestuia si de bresele aventuroase pe care i le deschid "cazurile" in existenta asezata. Povestirile au o simpatica schema repetitiva: cei doi amici stau in fata focului din camin, la adapost de umezeala londoneza, cand isi face aparitia cate un vizitator agitat ce apeleaza la serviciile lui Holmes pentru elucidarea unor disparitii de persoane, furturi, crime etc. Mereu cu cativa pasi inaintea lui Watson (si a noastra), detectivul - care e un maestru al deghizarilor, o enciclopedie stiintifica ambulanta, un fin cunoscator al psihologiei infractionale si un barbat curajos - dezleaga in chip neasteptat misterele si demasca vinovatii, pentru ca la sfarsit sa explice pe intelesul mintii mai lente a lui Watson (si a noastra) cum a procedat. Placute si relaxante, Aventurile lui Sherlock Holmes dau dependenta.
Daca vreti sa va distrati bine, v-as sugera ca la cheltuielile pentru concediu sa adaugati si pretul acestui volum, foarte potrivit pentru o lectura pe plaja sau pe o terasa la munte. Cele 12 nuvele, deloc de duzina, sunt legate intre ele prin cuplul narator-erou, adica burghezul doctor Watson si singurul "detectiv consultant neoficial din lume", Sherlock Holmes, cel ingrozit de rutina si vesnic amator de exaltari mintale. Si mai au ceva in comun toate aceste cazuri enigmatice, limpezite de cei doi: Londra sfarsitului de secol 19, cu fin parfum "belle epoque", incantator in vremurile noastre cu mirosuri tari, violente. Il cunoasteti desigur pe Sherlock Holmes, cel mai popular personaj din toata literatura politista, el insusi un caz ciudat: fictiune care si-a devorat autorul, capatand realitate, viata proprie. Exista si azi o activa "Asociatie internationala a prietenilor lui Sherlock Holmes", care ii cultiva memoria si cunoaste totul despre el - cum se imbraca, ce tabieturi si hobby-uri avea, cum ii era mobilata locuinta si care ii erau preferintele culinare - ca despre un om cu existenta reala. Pentru holmesieni el este un astfel de om. Despre Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) se vorbeste mai putin decat despre creatura lui, scapata de sub control ca un Golem si care se plimba prin lume de aproape 120 de ani, in admiratia generatiilor succesive. Simt nevoia sa-i fac dreptate autorului, povestindu-va pe scurt si cate ceva despre el. Arthur Conan Doyle provenea dintr-o familie anglo-irlandeza cu preocupari artistice, a studiat medicina, dar n-a practicat-o decat scurt timp, fiindca si-a dat seama ca vocatia lui e cea de scriitor. A inceput prin a scrie romane istorice, influentate de Walter Scott si Dumas-tatal, apoi, in 1887, l-a "nascut" pe Sherlock Holmes in romanul Un studiu in rosu (acesta, ca si cel de al doilea roman in care apare detectivul bizar, Semnul celor patru, au fost publicate si ele in colectia "Galeria misterelor" de la Editura "Corint" si se mai gasesc in librarii). Lunganul cu pelerina in carouri si cascheta, inarmat cu o lupa si fumator de pipa, a placut enorm publicului, nesatul de alte si alte aventuri de-ale lui, drept care a mai fost in centrul a inca doua romane si cincizeci si sase de nuvele. Cand, satul de el si plictisit de elementele inerente genului politist, Conan Doyle l-a omorat pe Sherlock Holmes in cursul unui caz, presiunea cititorilor revoltati a fost atat de mare, incat s-a vazut nevoit sa-l resusciteze. Ambitiile lui de scriitor erau mai mari decat genul minor ce-l consacrase: se dorea un cronicar ale evenimentelor timpului. A participat ca medic la Razboiul Burilor si a redactat o relatare a luptelor, care a ramas ca un document de autoritate in istoria militara, iar in timpul Primului Razboi Mondial a scris o voluminoasa Istorie a campaniilor militare in Europa. In ultimul lui deceniu de viata, a fost pasionat de contestabile experimente spiritiste - lucru ciudat pentru o minte atat de logica. Dar cine mai stie toate astea? Conan Doyle a ramas in posteritate doar ca "parintele" lui Sherlock Holmes. Si al doctorului Watson, interlocutorul, ajutorul si biograful detectivului. Prezenta acestuia din urma e o remarcabila abilitate in constructia narativa a "cazurilor", o sursa de umor si un alter-ego al cititorului, in privinta nelamuririlor si a curiozitatii. Caci doctorul e un om obisnuit, un burghez cumsecade, devenit intamplator colocatar cu Sherlock Holmes in apartamentul din Baker Street. Pe parcursul celor 12 nuvele, el se casatoreste si se muta la casa lui, dar continua sa vina sa-si ajute prietenul, burlac convins, in rezolvarea enigmelor, fascinat de personalitatea acestuia si de bresele aventuroase pe care i le deschid "cazurile" in existenta asezata. Povestirile au o simpatica schema repetitiva: cei doi amici stau in fata focului din camin, la adapost de umezeala londoneza, cand isi face aparitia cate un vizitator agitat ce apeleaza la serviciile lui Holmes pentru elucidarea unor disparitii de persoane, furturi, crime etc. Mereu cu cativa pasi inaintea lui Watson (si a noastra), detectivul - care e un maestru al deghizarilor, o enciclopedie stiintifica ambulanta, un fin cunoscator al psihologiei infractionale si un barbat curajos - dezleaga in chip neasteptat misterele si demasca vinovatii, pentru ca la sfarsit sa explice pe intelesul mintii mai lente a lui Watson (si a noastra) cum a procedat. Placute si relaxante, Aventurile lui Sherlock Holmes dau dependenta.