Cu o traditie de peste un secol, Premiul Goncourt are in Franta un prestigiu atat de mare, incat anuntarea, in fiecare toamna, a deciziei celor zece jurati e asteptata ca un eveniment nu doar in lumea literara. Intr-o tara in care se publica anual mii de romane, cu un punct de varf in septembrie, in ajunul primei selectii pentru marile premii (pe langa Goncourt, in noiembrie se acorda si alte premii importante: Renaudot, Medicis, Femina), aceste distinctii chiar au un impact considerabil in librarii. Goncourt-ul, de exemplu, propulseaza cartea premiata in fruntea listei de vanzari si o mentine acolo timp de cateva luni bune. Asta inseamna tiraje succesive care ajung la sute de mii de exemplare vandute in lumea francofona, solicitari de traducere, eventual de ecranizare, adica bani multi si pentru editor, si pentru autor. Din aceasta cauza competitia e acerba, in primul rand intre editurile care se lupta pentru profit. Nu spun ca cei zece jurati din Academia Goncourt ar fi coruptibili. Dar sunt ei insisi scriitori faimosi, publicati de edituri concurente - Grasset, Minuit, Albin Michel, Gallimard, Seuil - si e omeneste sa-si sustina institutia cu care colaboreaza. Urmaresc de multi ani romanele cu banderola Premiului Goncourt si nu o data am fost dezamagita. N-a fost cazul cu Le Soleil des Scorta de Laurent GaudE, premiat in 2004 - o fericita exceptie si fiindca editura la care a aparut, Actes Sud a lui Hubert Nyssen, nu face parte dintre slabiciunile juriului. E o editura cu un program axat in special pe traduceri din arii literare excentrice si care nu urmareste in primul rand succesul comercial (la inceputul anilor 90, Nyssen intentiona sa publice si o colectie de traduceri din literatura romana coordonata de Irina Mavrodin, dar dupa 2-3 titluri proiectul a fost abandonat). Laurent GaudE e un tanar scriitor francez, nascut in 1972, care s-a remarcat cu sapte piese de teatru si trei romane si cred ca, de data aceasta, valoarea literara a fost cea care a impresionat juriul. Caci Soarele neamului Scorta n-are nici macar un subiect care sa atinga orgoliul francez. E o cronica, intinsa pe cinci generatii, de la 1875 pana in 1980, a unei familii de sateni italieni din regiunea sudica Puglia. "Neamul" incepe cu un viol al talharului Luciano Mascalzone asupra unei fete batrane, Immacolata Biscotti, si continua cu Rocco Scorta Mascalzone, copilul nascut din aceasta razbunare. Ramas orfan de la nastere si crescut de pescari, ajunge la randul lui bandit, dar reuseste in cele din urma sa se impuna consatenilor din Montepuccio prin averea adunata din jafuri si donata bisericii. Casatorit cu o fata muta, el are trei copii care duc povestea mai departe: Domenico, Giuseppe si Carmela. Fratii Scorta, carora li se adauga un frate de cruce, Raffaele, au ponderea cea mai mare in roman si nimic nu reuseste sa-i desparta. Personaj principal e si satul izolat Montepuccio, traind dupa norme si credinte ancestrale, pe colinele arse de soare, sat de agricultori si pescari, cu o existenta dura. Familia Scorta intretine cu satul o relatie ciudata, un amestec de dispret, mandrie si teama, caci barbatii neamului, desi isi castiga existenta in afara legii, ocupandu-se cu contrabanda si transportarea pe mare a unor imigranti clandestini din Albania, au o noblete sufleteasca si o demnitate ce incarca paginile de emotie si aspra poezie. Scris cu fraze scurte, limpezi si ritmate alert, romanul nu avanseaza linear, din generatie in generatie, ci e construit subtil, din alternante de timpuri. Confesiunea pe care Carmela o face la batranete pastorului din satul ajuns in anii 70 statiune turistica intrerupe in mai multe randuri cronica, pentru a dezvalui la persoana I taine de familie ce intetesc tensiunea dramatica. Soarele neamului Scorta e un roman despre destinele unor oameni ce-si cauta cu inversunare implinirea, pe pamantul pietros ce-i tine impreuna, sub soarele sudic ce le fierbe in sange.
Selectia "Formula AS"
Laurent Gaude, Soarele neamului Scorta, traducere de Daniela Boriceanu, Grupul Editorial Corint (tel. 021/222.19.49), 264 pag., 209.000 lei.
Cu o traditie de peste un secol, Premiul Goncourt are in Franta un prestigiu atat de mare, incat anuntarea, in fiecare toamna, a deciziei celor zece jurati e asteptata ca un eveniment nu doar in lumea literara. Intr-o tara in care se publica anual mii de romane, cu un punct de varf in septembrie, in ajunul primei selectii pentru marile premii (pe langa Goncourt, in noiembrie se acorda si alte premii importante: Renaudot, Medicis, Femina), aceste distinctii chiar au un impact considerabil in librarii. Goncourt-ul, de exemplu, propulseaza cartea premiata in fruntea listei de vanzari si o mentine acolo timp de cateva luni bune. Asta inseamna tiraje succesive care ajung la sute de mii de exemplare vandute in lumea francofona, solicitari de traducere, eventual de ecranizare, adica bani multi si pentru editor, si pentru autor. Din aceasta cauza competitia e acerba, in primul rand intre editurile care se lupta pentru profit. Nu spun ca cei zece jurati din Academia Goncourt ar fi coruptibili. Dar sunt ei insisi scriitori faimosi, publicati de edituri concurente - Grasset, Minuit, Albin Michel, Gallimard, Seuil - si e omeneste sa-si sustina institutia cu care colaboreaza. Urmaresc de multi ani romanele cu banderola Premiului Goncourt si nu o data am fost dezamagita. N-a fost cazul cu Le Soleil des Scorta de Laurent GaudE, premiat in 2004 - o fericita exceptie si fiindca editura la care a aparut, Actes Sud a lui Hubert Nyssen, nu face parte dintre slabiciunile juriului. E o editura cu un program axat in special pe traduceri din arii literare excentrice si care nu urmareste in primul rand succesul comercial (la inceputul anilor 90, Nyssen intentiona sa publice si o colectie de traduceri din literatura romana coordonata de Irina Mavrodin, dar dupa 2-3 titluri proiectul a fost abandonat). Laurent GaudE e un tanar scriitor francez, nascut in 1972, care s-a remarcat cu sapte piese de teatru si trei romane si cred ca, de data aceasta, valoarea literara a fost cea care a impresionat juriul. Caci Soarele neamului Scorta n-are nici macar un subiect care sa atinga orgoliul francez. E o cronica, intinsa pe cinci generatii, de la 1875 pana in 1980, a unei familii de sateni italieni din regiunea sudica Puglia. "Neamul" incepe cu un viol al talharului Luciano Mascalzone asupra unei fete batrane, Immacolata Biscotti, si continua cu Rocco Scorta Mascalzone, copilul nascut din aceasta razbunare. Ramas orfan de la nastere si crescut de pescari, ajunge la randul lui bandit, dar reuseste in cele din urma sa se impuna consatenilor din Montepuccio prin averea adunata din jafuri si donata bisericii. Casatorit cu o fata muta, el are trei copii care duc povestea mai departe: Domenico, Giuseppe si Carmela. Fratii Scorta, carora li se adauga un frate de cruce, Raffaele, au ponderea cea mai mare in roman si nimic nu reuseste sa-i desparta. Personaj principal e si satul izolat Montepuccio, traind dupa norme si credinte ancestrale, pe colinele arse de soare, sat de agricultori si pescari, cu o existenta dura. Familia Scorta intretine cu satul o relatie ciudata, un amestec de dispret, mandrie si teama, caci barbatii neamului, desi isi castiga existenta in afara legii, ocupandu-se cu contrabanda si transportarea pe mare a unor imigranti clandestini din Albania, au o noblete sufleteasca si o demnitate ce incarca paginile de emotie si aspra poezie. Scris cu fraze scurte, limpezi si ritmate alert, romanul nu avanseaza linear, din generatie in generatie, ci e construit subtil, din alternante de timpuri. Confesiunea pe care Carmela o face la batranete pastorului din satul ajuns in anii 70 statiune turistica intrerupe in mai multe randuri cronica, pentru a dezvalui la persoana I taine de familie ce intetesc tensiunea dramatica. Soarele neamului Scorta e un roman despre destinele unor oameni ce-si cauta cu inversunare implinirea, pe pamantul pietros ce-i tine impreuna, sub soarele sudic ce le fierbe in sange.
Cu o traditie de peste un secol, Premiul Goncourt are in Franta un prestigiu atat de mare, incat anuntarea, in fiecare toamna, a deciziei celor zece jurati e asteptata ca un eveniment nu doar in lumea literara. Intr-o tara in care se publica anual mii de romane, cu un punct de varf in septembrie, in ajunul primei selectii pentru marile premii (pe langa Goncourt, in noiembrie se acorda si alte premii importante: Renaudot, Medicis, Femina), aceste distinctii chiar au un impact considerabil in librarii. Goncourt-ul, de exemplu, propulseaza cartea premiata in fruntea listei de vanzari si o mentine acolo timp de cateva luni bune. Asta inseamna tiraje succesive care ajung la sute de mii de exemplare vandute in lumea francofona, solicitari de traducere, eventual de ecranizare, adica bani multi si pentru editor, si pentru autor. Din aceasta cauza competitia e acerba, in primul rand intre editurile care se lupta pentru profit. Nu spun ca cei zece jurati din Academia Goncourt ar fi coruptibili. Dar sunt ei insisi scriitori faimosi, publicati de edituri concurente - Grasset, Minuit, Albin Michel, Gallimard, Seuil - si e omeneste sa-si sustina institutia cu care colaboreaza. Urmaresc de multi ani romanele cu banderola Premiului Goncourt si nu o data am fost dezamagita. N-a fost cazul cu Le Soleil des Scorta de Laurent GaudE, premiat in 2004 - o fericita exceptie si fiindca editura la care a aparut, Actes Sud a lui Hubert Nyssen, nu face parte dintre slabiciunile juriului. E o editura cu un program axat in special pe traduceri din arii literare excentrice si care nu urmareste in primul rand succesul comercial (la inceputul anilor 90, Nyssen intentiona sa publice si o colectie de traduceri din literatura romana coordonata de Irina Mavrodin, dar dupa 2-3 titluri proiectul a fost abandonat). Laurent GaudE e un tanar scriitor francez, nascut in 1972, care s-a remarcat cu sapte piese de teatru si trei romane si cred ca, de data aceasta, valoarea literara a fost cea care a impresionat juriul. Caci Soarele neamului Scorta n-are nici macar un subiect care sa atinga orgoliul francez. E o cronica, intinsa pe cinci generatii, de la 1875 pana in 1980, a unei familii de sateni italieni din regiunea sudica Puglia. "Neamul" incepe cu un viol al talharului Luciano Mascalzone asupra unei fete batrane, Immacolata Biscotti, si continua cu Rocco Scorta Mascalzone, copilul nascut din aceasta razbunare. Ramas orfan de la nastere si crescut de pescari, ajunge la randul lui bandit, dar reuseste in cele din urma sa se impuna consatenilor din Montepuccio prin averea adunata din jafuri si donata bisericii. Casatorit cu o fata muta, el are trei copii care duc povestea mai departe: Domenico, Giuseppe si Carmela. Fratii Scorta, carora li se adauga un frate de cruce, Raffaele, au ponderea cea mai mare in roman si nimic nu reuseste sa-i desparta. Personaj principal e si satul izolat Montepuccio, traind dupa norme si credinte ancestrale, pe colinele arse de soare, sat de agricultori si pescari, cu o existenta dura. Familia Scorta intretine cu satul o relatie ciudata, un amestec de dispret, mandrie si teama, caci barbatii neamului, desi isi castiga existenta in afara legii, ocupandu-se cu contrabanda si transportarea pe mare a unor imigranti clandestini din Albania, au o noblete sufleteasca si o demnitate ce incarca paginile de emotie si aspra poezie. Scris cu fraze scurte, limpezi si ritmate alert, romanul nu avanseaza linear, din generatie in generatie, ci e construit subtil, din alternante de timpuri. Confesiunea pe care Carmela o face la batranete pastorului din satul ajuns in anii 70 statiune turistica intrerupe in mai multe randuri cronica, pentru a dezvalui la persoana I taine de familie ce intetesc tensiunea dramatica. Soarele neamului Scorta e un roman despre destinele unor oameni ce-si cauta cu inversunare implinirea, pe pamantul pietros ce-i tine impreuna, sub soarele sudic ce le fierbe in sange.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
