- Nici succes rasunator, nici esec total. Raportul Comisiei Europene se situeaza dincolo de verdictele categorice, in zona analizei lucide a situatiei Romaniei, a performantelor guvernului si, mai ales, a consecintelor recomandarilor venite de la Bruxelles pentru evolutia interna a Romaniei si Bulgariei. Nota acordata nu este nici mai mica, nici mai mare decat o meritam. Ca in povestea cu sarea in bucate, am primit atat cat ni se cuvenea din perspectiva exigentelor si temerilor europene.
Nu poate contesta nimeni ca raportul prezentat marti, 17 mai, la Strasbourg, este cel mai bun din cele obtinute de Romania in ultimii ani. Nimeni la Bruxelles nu neaga performantele unui guvern care a preluat o situatie ingrata in domeniul integrarii. Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, cu toate imperfectiunile sale, a pornit de la zero in domeniul reformelor cerute de Ue. Acestea au fost asumate de fostul guvern care, dupa ce le-a semnat, le-a abandonat intr-un sertar, in buna traditie romaneasca ce poate fi rezumata astfel: "Spunem ca ei si facem ca noi". Atat Agentia de plati cat si aplicarea masurilor de securitate sanitar-veterinare cerute de Ue reprezinta un efort urias, care schimba radical modul in care este conceputa agricultura in Romania. El nu poate fi facut peste noapte. Mai surprinzator pare "steguletul rosu" obtinut in domeniul finantelor, unde credeam ca stam mai bine. Reticenta fata de metodele electronice de evidenta a taxelor si impozitelor, pe care ar trebui sa le vada de acum toate statele europene, pare sa fie insa mai puternica decat dorinta de integrare.
Desigur, putem analiza la infinit implinirile si ramanerile in urma ale guvernului nostru, dar nu putem nega progresele realizate. Cele patru stegulete rosii nu sunt totusi de natura sa blocheze aderarea la 1 ianuarie 2007. Prudenta europeana care a dictat abtinerea de la precizarea unei date ferme si mentinerea tensiunii pentru inca sase luni a fost generata de cu totul altceva: de intelegerea foarte corecta a psihologiei politicienilor romani. Lucrand de atata vreme cu reprezentantii clasei politice si administrative de la Bucuresti, inaltii functionari europeni stiu ca orice validare a performantelor acestora din urma de catre un for european este urmata de o clasica "lasare pe tanjeala", de o relaxare inadmisibila pentru o tara care are atat de mult de recuperat. Pentru binele nostru, europenii au hotarat sa mai lase ceva vreme atarnata deasupra capetelor noastre sabia lui Damocles, mai ales ca politicienii destupasera sampania prea devreme, increzatori intr-un raport pozitiv, cu o data ferma de aderare. Se poate specula oricat pe "tema bulgara", explicand exigenta sporita fata de noi, prin dorinta de a nu-i instraina pe vecinii de la sud, care au astazi probleme mai mari decat noi in realizarea unor reforme cruciale. Argumentul este valabil pana la un punct, dar nu a fost decisiv. Decisive in cazul nostru au fost: 1. perceptia ca am putea abandona reformele daca suntem siguri de data aderarii si 2. teama ca politicienii romani vor arunca in aer lupta anticoruptie. Din pacate, au avut destule semnale de la Bucuresti in acest sens.
- In urma cu doar un an, coruptia era o plaga nationala pe care Romania parea sa nu o poata in veci invinge pentru a intra in Ue. Acum, ea a disparut de pe lista neagra a admiterii. Un miracol? Ii datoram intrarea in Ue unei femei asezate la carma justitiei, Monica Macovei?
- Ca sa parafrazam un mare om politic britanic, niciodata nu am datorat atat de mult unui numar mic de oameni. In ceea ce priveste reforma in justitie si in domeniul luptei anti-coruptie, ii datoram, intr-adevar, foarte mult Monicai Macovei pentru tenacitatea cu care si-a urmarit proiectul, in ciuda campaniei desantate intretinute impotriva ei de cei pe care-i afectau masurile dure impuse de ea. Ii datoram destule si lui Daniel Morar si echipei sale, pentru faptul ca astazi, 14 parlamentari sunt cercetati in dosare de coruptie, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum.
V-ati fi putut imagina un ministru de stat cercetat penal pe vremea guvernului Nastase? Parlamentarilor, care au incercat permanent sa-i saboteze, le datoram insa rezervele Bruxelles-ului la adresa clasei politice romanesti.
Monica Macovei a reusit sa cucereasca Europa prin faptul ca este altfel decat ceilalti ministri romani care s-au perindat prin capitalele ei, pentru ca nu este om politic, pentru ca are un discurs onest si direct si pentru ca nu se teme. Presa occidentala o ridica in slavi, ca si ministrii statelor europene care o cunosc. Oare nu ingrijoreaza pe nimeni faptul ca europenii gandesc ca ea, si nu ca majoritatea parlamentarilor nostri? Ca evaluarile ei sunt corecte in privinta Csm, si nu ale magistratilor romani?
Desigur, nu putem afirma ca am scapat de coruptie si nici oficialii de la Bruxelles nu au aceasta iluzie. Ei constata doar ca lupta impotriva ei a inceput si ca exista oameni dispusi s-o duca mai departe. Mai mult chiar, ca au disparut presiunile politice asupra lor. Aceste presiuni s-au transformat insa intr-o campanie de sabotaj tacit al legislatiei anti-coruptie in Parlament. Sa ne amintim doar de respingerea "ordonantei Dna" si a "ordonantei integritatii" si de planurile senatorului Udmr Gyorgy Frunda, de a-l schimba din functie pe Daniel Morar. Europa le-a consemnat si ne-a pus la colt. Intrebarea este insa: dupa 1 ianuarie 2007, cine-i va mai tine sub control pe sabotorii luptei anti-coruptie?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
