- Merge vorba prin lume ca Teatrul "Nottara", caruia ii sunteti director, intra in consolidarile de cladiri de pe Bulevardul Magheru. Ce veti face? Intrati in somaj artistic?
- Cum ce facem? Jucam in acelasi ritm, doar ca nu in salile noastre, ci in deplasare. Ne-am pregatit din timp pentru acest moment, cu un plan amanuntit. Stiti, noi, astia de la tara, nu suntem luati prin surprindere de ce ni se intampla. Parcurgem fara panica toate etapele: scoala, armata, insuratoarea, apoi copiii, nepotii si ce mai urmeaza. Una din variantele planului nostru: am incheiat cateva contracte ferme cu teatre din apropierea Bucurestilor. Sunt si acolo doritori sa vada spectacole de "succes si de tinuta", asa cum a fost apreciata recenta premiera a Teatrului "Nottara", cu Scandal la opera. O comedie gen farsa, cu situatii neasteptate si amuzante, cu replici de duh bine scrise si o regie - Petre Bokor - care exploateaza cu verva si eleganta fiecare moment.
O alta cale pe care o vom urma: am incheiat cateva contracte in afara tarii, pentru turnee in Austria, Germania, Franta. Zece contracte ferme pe stagiune, onorate de vreo patru ani incoace. Oferta noastra artistica se vede ca ii intereseaza mult pe romanii din emigratie, pentru ca suntem primiti de fiecare data cu sali pline, de oameni dornici sa fie la curent cu realizarile din tara de bastina. Cum Ministerul Culturii nu se implica deloc, am luat noi pe cont propriu initiativa si ne deplasam pe cheltuielile teatrului, din incasari. Asa am reusit, revenind in aceste tari, sa ne construim un public care ne urmeaza, pentru ca si noi ii intelegem orizontul lui de asteptare. La Koln, de exemplu, avem sali intregi de medici si oameni de stiinta, mai ales cand jucam ceva la care sunt mai sensibili. De exemplu, Castelul, dupa Kafka, o drama a singuratatii emigrantului, si mai recent,Vizitatorul (moment din biografia marelui filosof Sigmund Freud, aflat in ajunul mortii, cand savantul se intreaba in mod dramatic daca n-a gresit profund negandu-l pe Dumnezeu). In Franta, am dat de curand o premiera cu o piesa de Matei Visniec, Richard al treilea nu se mai face, dramaturg roman jucat mult in Europa. In urmatoarea perioada, ne vom bate cu birocratia locala, pentru a putea transforma o veche sala de cinema dezafectata, intr-un cochet teatru de cartier. Asa am putea atrage pe cei care nu ajung la salile din centru, ca sa intre intr-o ambianta eleganta, in vecinatatea lor. Vor intra poate mai intai din curiozitate, apoi tot mai interesati de titlul piesei, de subiectul si genul ei, si de actorii din ce in ce mai cunoscuti. Astfel incat, pana la urma, teatrul sa le intre in obisnuinta. Mai mult chiar, sa devina o necesitate sufleteasca. Totul e sa inveti sa-ti cunosti bine spectatorul, ca sa-l poti cuceri, spre binele lui si, bineinteles, al teatrului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
