In 1978, cand familia Muller din Medias a luat drumul Germaniei, cel mai tanar dintre baieti, Martin, student la Timisoara, era in culmea gloriei: frumos, blond, campion national la orientare turistica, imbracat numai cu "toale" trimise de matusa Hanni din Manheim, unul din cei mai buni la invatatura din Facultatea de Mecanica. Cand aparea la vreun "bairam" sau la clubul studentesc, rupea inimile fetelor. Le dansa pe toate, sa nu fie cu suparare, in invidia colegilor de camera olteni, mai toti imbracati cu blugi cumparati sau imprumutati de la el. Martin Muller era un rasfatat al soartei. Facuse armata intr-o joaca, avea nenumarati prieteni, primea pachete din Germania cu tot ce-si dorea, caci avea o matusa care il adora. Nu gasea nici un motiv intemeiat sa paraseasca Romania, daca excludem teroarea ideologica a dictaturii, pe care insa o ignora cu gratie. De aceea, la inceput s-a opus plecarii, dar cand a inteles ca trebuie sa impartaseasca aceeasi soarta cu toti cei dragi ai sai, a jurat sa revina in concedii, iar daca vreodata va fi posibil, sa se intoarca definitiv. Ruperea de Romania, la 21 de ani, a fost cea mai dureroasa pagina din viata lui. Soarta i-a rezervat insa o simetrie curioasa: dupa alti 21 de ani, Martin s-a intors definitiv in Romania! De data asta, ca investitor; dar un investitor destul de bizar, care in tot ce-a facut, si-a impletit afacerile cu sentimente. Fericit ca se afla din nou acasa, in "Vaterland", Transilvania lui stramoseasca, Martin Muller a investit circa 1,5 milioane euro, dublate de 1,5 milioane de sentimente.
"Daca firma mama din Germania a crescut de cinci ori, cea din Romania a crescut de douasprezece ori!"
- Cum au fost primii ani in Germania, domnule Muller ?
- Frumosi, dar plini de nostalgie; aveam doar 21-22 de ani. Greu m-am obisnuit fara prieteni, fara Medias, fara Timisoara. Am auzit ca un intelectual roman, Titu Popescu de la Cluj, a scris o carte despre calvarul primilor ani de viata ca emigrant in Germania. Eu, ca german, n-am trecut chiar prin atatea framantari sufletesti ca dansul, pentru ca vorbeam limba, era tara strabunilor mei, ma potriveam la fire si la obiceiuri. Si totusi: ceva ma facea sa oftez din cand in cand, acelasi "ceva" pe care-l visam uneori si pe care-l descrie d-l Titu Popescu - un copac, o strada, o casa, un vecin, un coleg de camera de la caminul studentesc, chipul unei fete, zambetul primei iubiri din liceu. Multa vreme am revenit in vacante si concedii. Imi cumparasem un Vw "gandac", ma urcam la volan si luam fericit drumul Romaniei.
- 1999 este anul revenirii dvs. la matca, mai intai timid, sub pretextul unor afaceri, apoi tot mai apasat, pana cand intoarcerea in Germania a devenit un subiect neinteresant. Cum s-a petrecut aceasta "convertire", Herr Muller?
- Destul de simplu. Eu nu sunt un "Herr Muller" pensionar, bolnav si neputincios, sechestrat de copiii sai la Munchen sau Koln, in functie de interesele si slujbele lor banoase. Eu sunt un... morar (Muller, in germana - n.red.) inca in plina putere, sunt mobil, am idei, am forta si imaginatie. Eu stiu ca nu m-am mutat din Ue in lumea a treia, ci din Ue tot in... Ue. Pentru mine, Romania este deja un membru important al Ue. Dar dincolo de toate, este tara mea natala. Unde te simti mai in siguranta, decat in tara unde-ti ai radacinile? Povestea mea ca afacerist este interesanta: am venit sa investesc intr-o moara a varului meu, Klaus, pe care o cumparase la Arpasu de Jos. Venind de doua ori pe an, sa vad ce se intampla cu moara si cu banii mei, mi-am dat seama ca in Romania poti face mult mai mult decat o moara moderna. Spre exemplu, poti sa realizezi soft - programe de calculator. Am declansat imediat o "vanatoare de creiere": oameni priceputi, tineri si dornici sa intre in competitie cu restul lumii. Am dat un anunt pentru a ocupa primele cinci locuri de munca create de mine in Romania, in functia de analisti-programatori. S-au prezentat cincizeci de candidati unu si unu, flexibili si deschisi, din care mi-a fost imposibil sa ma opresc la cinci. Datorita calitatii lor profesionale exceptionale, am fost obligat sa angajez zece, iar la scurt timp, dublu, triplu si asa mai departe. Asa am... clonat firma "Sobis Solutions" din Germania, instaland-o chiar in centrul Sibiului, cu filiale in cateva orase mari. In scurt timp, i-am depasit pe partenerii din Germania, prin ingeniozitatea produselor angajatilor mei. Daca, in acest timp, firma mama din Germania a crescut de cinci ori, cea din Romania a crescut de douasprezece ori! De la 10, am ajuns astazi la 120 de angajati.
- Ce destinatie au programele dvs. de calculator? Occidentul sau Romania?
- Daca la inceput exportam suta la suta din productia de soft, astazi am ajuns sa trimitem in Germania doar 10% din volumul muncii noastre, restul ramane pentru piata interna, in principal pentru administratia locala. In numai cativa ani, Romania a devenit o mare piata pentru o marfa ca a noastra. Asta inseamna dezvoltare, schimbari radicale, edificarea pe nesimtite a unei noi societati. Traind aici, poate nu ne dam seama de fenomenele care au loc in viata noastra, dar privind din afara, saltul este enorm. Astfel, marea majoritate a primariilor rurale din Romania au ajuns, in numai trei ani, sa apeleze la solutii informatice de ultima ora, create de tinerii angajati de la Sobis si de la alte firme similare. Prin aceasta "ardere a etapelor", specifica dezvoltarii romanesti in general, este pusa o piedica naturala in calea exodului creierelor.
"Aici, la poalele Muntilor Fagaras, este frumos sa traiesti.
Satele sunt bogate, codrul inca n-a sfarsit sub secure, si e frate si cu sasul, nu numai cu romanul"
- Pe langa investitiile dvs. in programe de calculator, aveti o pastravarie si o pensiune de patru stele, pe cursul raului Arpasel, care deconspira o alta pasiune a dvs.: afacerile in mediul rural. Aveti pamant, aproape o mie de oi si capre, bivoli, grajduri, casa la tara. Cum se impaca softul cu... noua dvs. postura de fermier in Fagaras?
- Cum veti intampina cu caprele si oile dvs. valul de initiative agrare ce vor invada Romania dupa aderarea la Ue? Veti putea sa va opuneti politicii agrare comune (Pac)?
- Eu am ajuns aici inaintea acestui "val" si inainte de a se vorbi de Pac. Am avut norocul sa cunosc satele din platoul Fagarasilor, m-am implicat direct in crearea de mici structuri de productie, i-am invatat pe oameni ca numai asocierea va putea sa-i protejeze de "tsunami"-ul care va veni peste ei, dupa 1 ianuarie 2007. Cu un hectar de pamant arabil, impartit in trei-patru parcele, nu se va mai putea trai. Dar prin unirea a doua-trei astfel de mici gospodarii intr-o asociatie, puterea va creste, viata taraneasca se va perpetua, cu obiceiurile si traditiile ei.
"Sa aratam Bruxelles-ului ca e mai sanatos
si mai profitabil ceea ce avem noi"
- Poate, vazandu-va ca ramaneti alaturi de ei, taranii zonei vor prinde curaj...
- Sunt aici, stiu ce inseamna Uniunea Europeana, voi fi un ghid pentru toti. Primul lucru concret pe care-l voi realiza in aceasta vara din forte proprii este o fabricuta de branzeturi si mezeluri taranesti, unde voi putea valorifica atat laptele si animalele mele, cat si pe ale taranilor din Arpasu si din satele vecine. Nu-mi e teama de politica intensiva europeana, care are tendinta de a distruge soiurile de cereale si rasele de animale locale. Voi ramane un rebel, pentru ca voi cultiva si voi creste numai soiuri si rase locale. Slava Domnului, Romania are o mare bogatie genetica in acest domeniu, si ar fi o tragedie sa se piarda. Sa aratam Bruxelles-ului ca e mai sanatos si mai profitabil ceea ce avem noi: capre carpatine, oi tigai, porci bazna, bivoli sibieni, pastravi curcubeu. Noi reinviem traditia porcarului satului, a vacarului, a oierului, a pescarului etc. Nu mergem pe sistemul McDonalds sau Pizza Hut, ca nu ne place, pur si simplu.
"Sa vina strainii, sa ne roage sa le dam si lor, iar noi sa le spunem: va dam, dar numai daca mai ramane ceva de la masa noastra..."
- Va ganditi sa exportati astfel de produse bio? Aveti viitorul in fata...
- O fi bun si exportul, dar eu vreau sa am tot ce-i mai bun si sanatos pentru ai mei, nu pentru straini. Nu mai export nici programe de calculator, dar nici cas, smantana si cartofi rosii, obtinuti fara aditivi chimici. Sa vina strainii sa ne roage sa le dam si lor, iar noi sa le spunem: va dam, dar numai daca mai ramane ceva de la masa noastra...
- Pareti un fel de carmaci al zonei, de care oamenii vor avea nevoie in curand. Care e prima dvs. observatie in legatura cu taranii fagaraseni ?
- Nu sunt uniti. Se tem sa se asocieze. Romanii sunt foarte individualisti. Isi croiesc viata de unul singur. Unii sunt invidiosi pe cei ce reusesc. Nu prea vor sa stie ce le rezerva viitorul, nu fac planuri, nu inteleg ca civilizatia rurala este in pericol daca nu ne pregatim s-o protejam. Speranta mea este ca vor intelege, pana la urma, ca activitatea lor agricola ramane una de nisa, pe care nici o companie multinationala din lume nu va putea s-o anihileze. Pe de alta parte, functionarii din primarii si din agentiile europene dau dovada de exces de zel, obligandu-ma pe mine, spre exemplu, sa construiesc o fabrica de lapte de 1 milion de euro, desi una de 150.000, ca in Germania, ar fi foarte buna. La fel in cazul morilor, al brutariilor sau abatoarelor satesti, atitudinea functionarilor este exagerata. Ei interpreteaza directivele Ue cu prea multa slugarnicie, cu lipsa de imaginatie si de flexibilitate. Domnilor, nu e dracul chiar asa de negru, uitati-va la Germania sau la Franta, si nu mai luati decizii atat de absurde !
- In acest context, ce sanse dati satului romanesc de a supravietui in malaxorul Uniunii Europene ?
- Satul romanesc nu va disparea niciodata! Ar pierde Romania, ar pierde Europa. Traiul nostru actual izvoraste cu tot ce are esential din matricea satului. Se va schimba, desigur, modul de productie, si poate vor fi gasite structuri noi de sustinere a dezvoltarii rurale. O pierdere se va inregistra oricum, dar nu se va ajunge niciodata la 5% din populatie ocupata in agricultura. Produsele taranesti vor avea mereu cautare, iar turismul este cel ce va intretine focul nestins in satele romanesti. Fara tarani, insasi natura va pieri in Romania.
D-lui Martin Muller ii puteti scrie la e-mail: hans-martin.mueller@sobis.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
