Multe zone turistice romanesti n-au fost ursite la nastere asa dupa cum meritau. Impinse dupa usa, la fel ca Cenusareasa, asteapta sa vina Printul si sa le scoata la bal. Din pacate, vremea printilor a cam trecut si timpul nu mai are rabdare. Asa ca in vreme ce Maramuresul, Bucovina si Transilvania si-au rupt condurii, de mult ce sunt scoase in vazul lumii, alte zone geografice, cel putin la fel de frumoase, asteapta dupa usa, in cenusa, sa le descopere cineva. Intre ele, la loc de frunte se afla Gorjul, vatra lui Brancusi si Arghezi, ograda Mariei Lataretu si a Mariei Tanase, strajuita de culmile vesnic albastre ale Parangului si Muntilor Capatanei, rascolita de apele spumoase si vijelioase ale Oltetului si Gilortului, populata cu sate si biserici stravechi, cu mosneni niciodata "atarnati" si cu ciobani scoboratori din Ardeal. Un nord de Oltenie la fel de frumos si de vechi ca si raiul, dar absent din marile circuite turistice romanesti.
Dar orice rau poate sa se transforme in bine, iar cei de pe urma vor fi cei dintai... In mod bizar, uitarea i-a pastrat Gorjului muntenesc frumusetea nestinsa. Satele sunt pline, inca, de case mai vechi decat veacul, bisericile aniverseaza jumatati de mileniu, manastirile concureaza, prin culorile revarsate pe ele, celebrele lor surate din nord. Uneori, uitarea pastreaza. In comparatie cu industria kitsch-ului care face ravagii in Maramures, in satele de pe malul Gilortului n-au aparut inca "palatele" taranesti invelite in faianta pestrita, stropite cu fluturi de vipla si pazite cu porti de fier. La Polovragi, la Novaci, la Baia de Fier, una din doua case mai are cerdacul impodobit cu cioplituri maiestrite din lemn, punte de barne si fantana impodobita cu flori si cu sfinti. Uitarea salveaza. Poate asa se explica de ce natura Gorjului este ca la inceputuri, cum de linistea locului nu e pusa pe fuga de galagie si manelisti, de ce sunt oamenii asa de ospitalieri si deschisi, in vreme ce in orase, mana ingheata pe punga. Lipsa turismului si a investitiilor postdecembriste i-au lasat Gorjului frumusetea si nobletea vechimii, si tocmai de aceea, Gorjul merita sa fie descoperit.
Obiective turistice
Manastirea Polovragi. Veche de 500 de ani (si-a celebrat recent varsta), este o replica mai modesta, dar la fel de frumoasa a Manastirii Horezu. In afara slujbelor care razbat pana sus, in padure, a straturilor cu flori rezistente la brume si a maicutelor invesmantate in negru, forfotind pe la treburile obstesti, manastirea vrajeste prin asezare. In fata ei, o poiana se lumineaza ca un miraj. Abia in acest loc de popas iti dai seama cat de inalte si egale in monumentalitatea lor sunt cele doua varfuri de munte ce urca piezis catre cer, lasand sa se strecoare intre ele Oltetul si Cheile lui abrupte. Ceata lui noiembrie taie de la jumatate padurea de castani comestibili, lasandu-le varfurile sa pluteasca in cer, ca niste catarge pe o mare spumoasa. Ceata se catara apoi mai sus, pe versanti, invelind in taina crestele cenusii, pe care se spune ca odihneste vesnic Zamolxe.
Cheile Oltetului. Aproape fiecare vizitator, dupa ce se inchina la sfanta manastire si isi pleaca fruntea in fata icoanelor, ridica ochii spre munte si patrunde in Cheile Oltetului. Salbaticia nu a fost inca alungata de "proiecte de modernizare"; linistea, sparta doar de valtoarea raului strivit intre stanci, domneste suverana. Privind, de la nivelul drumului, jos, la albia ca o sfoara a apei, te cuprinde ameteala. Sunt 50 de metri de muscatura in stanca, atat cat poate manca apa in 7 milioane de ani. Daca inaintezi printre chei, pe margini de prapastii, printre braiele golase de piatra, vei simti si mai acut vibratia locului. O bura intunecata iti mangaie fata - impletire magica de lumina si intuneric. Soaptele frunzelor cazute, unduirea nuielelor de alun, cioturile de fagui arse de trasnet... Tinda pesterii lui Zamolxe iti da de stire ca aici incepe scorbura cea mare, ce traverseaza doi munti, pana in Transilvania, si gazduieste mormantul zeului dac, alaturi de comori nepretuite. Cati au incercat sa le afle! Toti si-au gasit sfarsitul, nestiuti si neplansi.
Mergem mai departe, urmand firul drumului de piatra. Peretii maiestuosi ai muntelui dau inapoi, se micsoreaza cu fiecare pas. In aerul caldicel, miroase puternic a rasina. Brazi vanjosi isi fac loc printre steiuri, semn ca muntele se imblanzeste, iar spatiul se deschide spre lumina.
Aici, cu multi ani in urma, Alexandru Vlahuta a vazut "goana naprasnica a Oltetului, rasunand ca un tropot de cai". Ceata se misca, intra prin sita padurii de brad, se incovoaie ca un zmeu pe langa o cabana parasita, luandu-si zborul spre varfuri, acolo unde se rotesc vulturii, iar lespezile cetatii dacice asteapta primele ninsori.
Manastirea Crasna. Dar nici o calatorie in Gorjul de lemn si de piatra al lui Brancusi nu se poate sfarsi fara un popas langa Dumnezeu. Pe El l-a cautat si artistul de la Hobita, lansand stafeta Coloanei Infinite spre cer. Daca va e dor, cu adevarat, de o clipa de regasire spirituala, de un loc in care rugaciunile se implinesc pe masura ce le rostiti, daca va e dor de un duhovnic adevarat, care sa va curete sufletul de naluci si de zguri - duceti-va la Manastirea Crasna si cautati-l pe parintele Policarp. E suficient sa treceti pe sub boltile strambe si joase de piatra ca sa-l aflati, sub cea mai frumoasa catapeteasma din tara, pe... Dumnezeu.
Unde sa stati
Ranca - plasata la o altitudine de peste 1200 de metri, este o statiune aflata pe o creasta de munte, pe drumul de trecere care duce in Ardeal. Drumul oilor, pe care au coborat ciobanii Sibiului, in urma cu sute de ani. Desi in ultimul timp s-au construit o gramada de vile luxoase, dar fara gust, exista si pensiuni linistite, de trei margarete, din ferestrele carora se deschid privelisti de vis. (La Ranca exista si o partie performanta de schi.) Intre ele, va recomandam Pensiunea Mina (tel. 0729/00.61.90), care se distinge prin confort si pozitie, fiind ascunsa intre brazi.
"Cheile Oltetului - inaltata chiar in Poiana Manastirii din Polovragi, aceasta pensiune de trei margarete intruneste toate conditiile turismului occidental. Dotata cu tot ce presupune tariful de 900.000 lei pe noapte (nu va aventurati fara rezervare, nu veti gasi locuri!), agro-pensiunea lui Stancu Udrescu (un valcean cu inima furata de Gorj) pune in practica o filosofie simpla, rezumata astfel: liniste, curatenie, mancare buna, bauturi si dulciuri de casa, aer curat de sub munte, separeuri de protocol, servirea cu zambetul pe buze. Patronul insusi este un om al zambetului sincer, prin care-ti transmite ca esti la tine acasa, ca pentru tine stau de veghe bucatarul si ospatarii, ghidul si, la cerere, lautarii cei "putrezi" - ultimii lautari ai Gorjului Mariei Tanase si al Mariei Lataretu. Impatimit iubitor al naturii, al schiului si al drumetiilor pe creste, Udrescu vede in aceasta pensiune un mod personal de exprimare, o cale de a iesi in lume si o modalitate eficienta de a fi util societatii. "Am ramas aici pentru totdeauna", spune. "Dintr-un hobby, turismul rural a devenit un mod de viata pentru mine. Iubesc Gorjul si cred ca acest judet merita sa fie cunoscut prin ce are mai de valoare. Vad pensiunea ca pe o fereastra deschisa spre tainele Parangului si Capatanii. Sus, pe creasta, doarme Zamolxe. Cetatea dacica te asteapta s-o descoperi. Pestera ascunde monstri de piatra si comori legate cu juramant. Cheile Oltetului sunt unice, salbatice, strabatute de o apa ce taie piatra ca un ferastrau, de milioane de ani. Manastirile Polovragi, Tismana si Crasna sunt dintre cele mai vechi din tara. Ce-ti mai trebuie ca sa fii fericit? Mie, nimic."
Pensiunea "Mirel". Tot in Poiana Manastirii a rasarit o alta constructie, de doua margarete: pensiunea "Mirel", ridicata de Mirel Papurica, ghidul Pesterii Polovragi. Cu un tarif de 700.000 lei camera, inclusiv micul dejun (oua, lapte, carne din propria ograda), "Mirel" nu intra in concurenta cu vecinii. Cei dornici sa locuiasca intr-o gospodarie de munte bogata si bine intretinuta, dar in confort urban, aici vor gasi locul perfect. Pana la urma, alegerea intre cele doua pensiuni este o chestiune de gust. Daca doriti acomodare la Papurica, intrebati-l de tuica de prune altoite, invechita in butoi de dud negru. Rugati-l sa va povesteasca istoriile locului, cereti-i sa va conduca sus, la cetate, unde se spune ca a fost capistea (capitala) dacilor, ori in tainita pesterii lui Zamolxe. Cereti sa va aduca vin din pivnita, placinte si tocan de oaie din cuhnie, mamaliga din ceaunul de tuci, fiarta la foc de paltin. (Mai multe detalii la telefon: 0253/ 47.63.75) Daca ati ales sa trageti la Udrescu si veniti obositi de pe drum, cereti la iuteala afinata din afine culese in platoul Cetatii Dacice sau cornata din coarne adunate in Parang. Dulciurile culmineaza cu o placinta numita "Casuta Piticului", o capodopera mostenita probabil din bucataria boierului gorjan Dinca Schileru. (Rezervari la 0253/47.62.23 sau 0727/50.26.00, ori aflati mai multe de la www.cheile-oltetului.ro)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
