Putina istorie
Marul are o istorie indelungata. Citim despre el in Biblie, dar si in multe carti religioase, de pilda in Cartea egipteana a mortilor. Simbolismul sau este prezent in nenumarate povesti si legende. Marul a jucat un rol important in anumite ritualuri. Sa ne gandim la "marul bogatiei", care simboliza puterea si abundenta, sau la "marul iubirii", ca semn al fertilitatii. In acceptia biblica, marul semnifica atat cunoasterea, cat si pacatul.
A fost cunoscut ca pom fructifer, inca din epoca de piatra. Vestigiile din acele vremuri ne permit sa tragem concluzia ca pentru oamenii de atunci, el constituia o importanta componenta a hranei zilnice. Romanii au fost cei care l-au raspandit in Europa. Cu numai 22 de varietati cunoscute, oferta era insa extrem de redusa in Antichitate, in comparatie cu zilele noastre, cand avem la dispozitie peste 1100 de soiuri. Trebuie sa adaugam, totusi, ca din pacate, multe soiuri vechi, de calitate foarte buna, au disparut, inlaturate de concurenta unor varietati mai productive, plantate masiv in monoculturi, pentru profit comercial.
In medicina naturii, marul a ocupat dintotdeauna un loc aparte. Chiar daca cel mai adesea este considerat doar un simplu aliment, are proprietati vindecatoare de exceptie, remarcate inca din timpuri stravechi. Plinius cel Batran il recomanda ca remediu in bolile de stomac, iar ceva mai tarziu, calugarita Hildegard von Bingen recomanda marul contra migrenelor, a durerilor de ficat si de splina. Marul este un leac fara egal printre copaci si arbusti. El isi merita pe deplin denumirea de "copac al vietii", caruia omul modern ar trebui sa-i acorde mai multa atentie.
O substanta
miraculoasa: pectina
Cea mai importanta substanta activa continuta in mar e pectina. Pectina este un tip de zahar cu structura micromoleculara, care in stare pura are o multitudine de intrebuintari, de la gelatina alimentara pana la medicamente. Ca gelatina, pectina serveste la prepararea de marmelade, dulceturi si jeleuri, iar in productia de medicamente este prelucrata si oferita in farmacii sub forma de tablete.
Multi parinti folosesc indirect pectina ca remediu, atunci cand dau mere rase copiilor suferinzi de stomac sau intestine. Dupa ce au fost rase, merele trebuie lasate sa stea un timp la aer, pana se coloreaza in maroniu. Culoarea bruna apare sub actiunea oxigenului din aer si indica formarea pectinei. Merele astfel preparate ne pot ajuta intern in diaree, gastrita sau colita, iar extern, la eruptiile aparute pe piele, contra acneei si pentru cicatrizarea ranilor. In trecut, pectina se intrebuinta si la transfuzii. Administrata intern si extern, pectina mai are si proprietatea de a reda elasticitatea tesuturilor, de exemplu la cicatricele dure, inestetice. Chiar si in cazurile de circulatie deficitara, peretii rigizi si friabili ai vaselor de sange isi pot recapata supletea. Acum cativa ani, o intamplare neobisnuita a facut senzatie in Germania. Un barbat in varsta de saptezeci de ani fusese internat in spital, cu o tromboflebita grava. Pronosticul medicilor era rezervat, amputarea unui picior parea a fi inevitabila. Atunci, in disperare de cauza, sora bolnavului a apelat la un vechi leac "babesc". Ea a cautat mere fainoase moi (acestea au un continut ridicat de pectina), le-a zdrobit, facand din ele o pasta pe care a amestecat-o cu rachiu de cirese si, intinzand-o pe doua bucati de panza, a impachetat zilnic cu ea picioarele fratelui sau. Dupa cateva zile s-a observat deja o imbunatatire a circulatiei, iar dupa aproximativ patru saptamani progresele erau atat de evidente, incat s-a putut renunta la amputare.
Posibilitatile oferite de pectina inca nu se cunosc pe deplin. Farmacologii ii descopera mereu noi calitati, care o fac utila in diverse tratamente. De aceea se cuvine sa acordam mai multa atentie merelor si sugestiilor medicinei traditionale.
Marul, medicament
popular
Merele fermentate: merele care dupa un anumit timp de depozitare fermenteaza si capata culoarea bruna se pot intrebuinta zdrobite, sub forma de cataplasme, la escare si tromboflebite, ca si la degeraturi si arsuri.
Merele proaspete: cand intestinul s-a lenevit, precum si in insuficienta hepatica sau renala, de asemenea in obezitate si diabet, merele proaspete constituie un adjuvant eficace.
Coaja de mere: din cojile uscate se poate prepara un ceai calmant, care alunga febra si aduce somnul. Spre deosebire de multe alte ceaiuri calmante, el are si un gust foarte bun.
Merele coapte: sunt un adjuvant pretios in tratamentul gutei si al afectiunilor reumatismale. Si raguseala se vindeca mai repede, daca mancam mere coapte.
Reteta din batrani contra anemiei: infigeti seara zece cuie de otel intr-un mar. Dimineata scoateti-le si mancati marul pe stomacul gol.
Sucul de mere: un alt remediu, foarte pretuit odinioara, este tonic general si detoxifiant. Asemenea multor altor remedii ce au rezistat probei timpului, este si el pe cale de a fi uitat. Poate fi de un real ajutor in bolile de piele, guta si reumatism.
necesar: magia
Metodele populare de vindecare cu mere au apelat, adesea, si la magie, o componenta obligatorie a medicinei taranesti din trecut. De pilda, cine voia sa scape de negi sau bataturi trebuia sa le frece cu un mar taiat in doua, descantat inainte. Bolnavii de tuberculoza erau indemnati sa se jeluiasca unui mar, rostind cuvintele: "Marule, la tine plang,/ Ca de oftica ma stang./ Indata o pasarea/ Peste tine de-o zbura,/ Sa-mi ia si boala cu ea."
Exista si regula nescrisa ca, daca intr-o toamna recolta de mere a fost buna, in anul urmator se vor naste multi baieti. Lucrurile stau invers in cazul perelor, unde abundenta recoltei anunta nasterile de fete in celalalt an.
Atunci cand recoltam merele, ultimul fruct trebuie lasat in pom. Astfel ii multumim copacului si, in acelasi timp, il rugam sa ne daruiasca si anul viitor o recolta bogata. Si oare n-ar fi bine sa avem aceeasi atitudine fata de toate plantele, alimentele si remediile, fata de tot ce e viu? De ce sa socotim de la sine inteles faptul ca marul ne ofera fructe, ca putem culege pastaile de fasole de pe vrej, sau ca ne putem calma nervii cu sunatoare? Arborele, floarea, animalul, chiar si piatra sunt constiente de prezenta noastra si traiesc impreuna cu noi. Nu e un efort prea mare sa ne aratam recunostinta.
Utilizarea in terapia
Bach (cu flori)
Silvoterapie: pomul
mar, ca medicament
Marul, arbore calm si bland, ne transmite un sentiment de tinerete si voiosie, aratandu-ne calea pe care trebuie sa mergem catre implinirea sperantelor. Nu intamplator, oamenii depresivi si incrancenati evita marul. Si tocmai lor li se adreseaza el in primul rand.
Pe plan organic, pomul mar ne poate fi util, ori de cate ori avem de combatut rigidizarea tesuturilor, formarea de tumori si edeme ale pielii.
Despre terapia cu ajutorul copacilor s-a scris pe larg in "Formula As". Ca sa nu trebuiasca sa cautati in colectie, va reamintim cateva reguli elementare:
1. Duceti-va intr-o livada cu mere si alegeti-va un pom anume, care va atrage atentia in mod special.
2. Concentrati-va atentia asupra lui si rugati-l, in gand, sa va ajute sa redeveniti sanatosi.
3. Asezati-va la radacina lui sau luati-i trunchiul in brate, incercand sa simtiti energia benefica pe care o transmite. De indata ce o simtiti, multumiti-i pentru sprijinul acordat.
4. Repetati cat mai des exercitiul.
In numerele viitoare ale revistei vom reveni cu noi informatii si amanunte asupra vindecarii cu ajutorul copacilor.
Frumusete
Florile de mar se pot pune la macerat in ulei, timp de 5-6 saptamani, intr-o sticla inchisa sau un borcan acoperit. Obtinem astfel un extract uleios, din care ne putem apoi prepara emulsii pentru baie. Daca le punem in alcool si dupa aceea diluam tinctura pana la concentratia de 5%, rezulta o foarte buna solutie demachianta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
