Aceleasi surde lupte interne, aceleasi conflicte generate de interese partinice diferite, aceeasi competitie a orgoliilor macina acum o alianta, Da, ce parea destinata a scapa, in sfarsit, Romania de "sistemul" impus de mostenitorii Pcr-ului, grupati in Psd. Efectul frecusurilor mascate de afirmarea zambitoare si constanta a antantei Pnl-Pd este deja previzibil. La viitoarele alegeri parlamentare, Pnl-ul va juca rolul "programat" in 2000 pentru Pntcd, cel de tap ispasitor. Pnl-ul are, prin premierul Calin Popescu-Tariceanu, responsabilitatea executivului, ceea ce, in mintea electoratului, inseamna raspunderea directa pentru "mersul afacerii". Desi are o cu totul alta perspectiva asupra administrarii treburilor tarii, desi are alt temperament, d-l Tariceanu incepe sa para a urma drumul care i-a facut cunoscuti drept monumente de incompetenta si indecizie pe doi din premierii "taranisti" ai "regimului Constantinescu", Victor Ciorbea si Radu Vasile. Ezitarile premierului in privinta provocarii anticipatelor, reactiile defazate fata de dezastrul inundatiilor, deschiderea spre anume grupuri de interes vor avea ca finalitate colapsul intern al partidului liberalilor si, probabil, agonia asemanatoare cu cea a Pntcd-ului - ce anunta iesirea de pe scena politica. Ne putem chiar intreba daca nu cumva aceasta este "soarta" partidelor "istorice" dupa caderea comunismului.
In Pnl au existat - si exista inca - proiecte lucide de salvare a acestui partid, aparent condamnat la o cadere inexorabila. Politicieni liberali, ce au inteles ca Pd-ul "aliat" va juca, in mandatul de acum, acelasi rol pe care si l-au asumat si in coalitia condusa de Cdr, au propus, ca solutie de iesire din situatie, transformarea Da intr-o grupare partinica unitara, prin renuntarea la doctrinele identitare, social-democratia pentru Pd si liberalismul pentru Pnl, in favoarea unei formule ideologice comune, cea populara. Ppe este, dupa cum se stie, cel mai important partid al Europei unite. Motivul real al propunerii nu era insa cel "european", foarte important de altfel, ci asumarea solidara a responsabilitatii guvernarii, cu "bunele" si "relele" ei. Se elimina astfel un "joc" ce a mentinut mereu Pd-ul in prim-planul scenei publice, partidul dirijat de presedintele Basescu iesind cu bine din toate "incercarile" prin care a trecut. Este memorabila declaratia prin care Traian Basescu a recastigat primaria Bucurestiului dupa un mandat in care nu s-au facut prea multe: "Dati-mi un Consiliu Municipal favorabil si vom rezolva totul". Pd-ul va putea spune, la viitoarele alegeri parlamentare, acelasi lucru. Treburile nu s-au rezolvat din cauza... Pnl-ului ce a avut conducerea administratiei.
Din orgoliu, sau din temerea de a pierde sefia partidului, d-l Tariceanu a respins atat ideea fuziunii cu Pd-ul, cat si solutia "anticipatelor", ce putea sa asigure o majoritate confortabila in Parlament. "Anticipatele" nu mai sunt, oricum, de actualitate dupa pierderea de popularitate a administratiei, datorata reactiei lente si haotice la inundatii. Presedintele Basescu a si anuntat ca renunta la sustinerea lor. Fuziunea a devenit, la randu-i, o fictiune dupa ce Pd-ul a fost acceptat ca observator in Ppe, iar Pnl-ul si-a afirmat cu obstinatie aderenta la Internationala Liberala, minora in spectrul politic european. D-l Basescu isi rade, de acum, in barba: Pnl-ul va deveni victima sigura a uzurii guvernarii, in timp ce Pd-ul va merge mai departe spre afirmarea sa ca partid prezidential. Pnl-ul a reactionat emotional la "capcanele" intinse de presedintele tarii privind "parlamentul unicameral" si "votul uninominal", plasandu-se in aceasta surda sicanare tot mai aproape de Psd. O "minimalizare" a declaratiilor prezidentiale si o "ofensiva" pe problemele reale ale tarii devastate de natura potrivnica ar fi avut, desigur, mai mult efect. D-l Tariceanu a ales, prea tarziu si pe chestiuni minore, sa-si manifeste fermitatea fata de "propunerile" prezidentiale. Daca antanta Pnl-Pd este in declin, aceasta situatie se datoreaza, in mare parte, reactiilor defazate ale premierului-lider de partid. D-l Tariceanu trebuia sa se manifeste constant, ferm sau permisiv, in orice imprejurare.
O veste de ultim moment valideaza impresia ca Pnl-ul aluneca inexorabil pe calea compromisului ce-i va pecetlui soarta. D-l Tariceanu a gasit modalitatea de intarire a partidului prin fuziunea cu "solutia imorala", fostul Pur, actualul Pc. "Conservatorii" se salveaza astfel in orice eventualitate, alegeri anticipate sau guvernare minoritara, impingand Pnl-ul si mai mult spre o rasturnare de aliante si o posibila restructurare a majoritatii parlamentare printr-o coalitie cu Psd-ul. Pc-ul este, de altfel, dator Psd-ului, fara de care nu ar fi intrat niciodata in Parlament. El incearca acum acelasi lucru cu Pnl-ul, care a si facut diligente pentru primirea lui in Internationala Liberala, dupa ce Ppe l-a respins. Pentru Pnl ar fi fost mult mai onorabila fuziunea cu Ppcd (Pntcd), ce i-ar fi permis accesul direct la Ppe, devansand astfel Pd-ul si obligandu-l la o foarte corecta gestionare a relatiilor cu partenerul sau, inclusiv la o posibila si probabila fuziune. Evoluand asa cum pare in acest moment, Pnl-ul risca o sciziune care l-ar transforma dintr-un mare partid al tarii intr-o anexa umila a diversilor "tovarasi de drum".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
