Nigel Kennedy

Din "Cartea Recordurilor" la Festivalul Enescu.

"Vioara mea Guarneri e ca Sophia Loren: fantastica"

Violonist de origine irlandeza, genial si nonconformist, prezent in Cartea Recordurilor cu 2 milioane de discuri vandute, a fost marele castigator al adoratiei publicului la Festivalul Enescu. Talentul nu sta in freza si in ciorapii de doua culori

"Sosetele mele reprezinta culorile
echipei de fotbal Aston Villa"

- V-am vazut la televizor in concerte internationale. Ma asteptam sa intalnesc un nonconformist. Dar va marturisesc deschis ca n-am vazut niciodata un violonist de talia dvs. tuns punk. Aveti cu dvs. un frizer?
- Nu, parul mi-l aranjez singur... Ti tot singur imi aleg si hainele!
- Chiar si sosetele, in doua culori diferite?
- Sosetele mele reprezinta culorile echipei de fotbal Aston Villa si sunt foarte mandru sa fiu fanul lor, chiar daca ei sunt in mare rahat acum!
- Fiind o fire asa de rebela, cum va adaptati printre britanici, binecunoscuti pentru morga lor?
- Cred ca in Marea Britanie se afla una dintre cele mai bune societati. Acolo nu exista rasism, nu sunt probleme sociale intre grupuri diferite de oameni.
- Ce ne puteti spune despre copilaria dvs.? Proveniti dintr-o familie de muzicieni?
- Mama mea a fost profesoara de pian, iar tata a fost prim violoncelist in Royal Philarmonic Orchestra din Londra. Insa cand m-am nascut eu, tata era deja plecat in Australia, asa ca nu l-am cunoscut. Am crescut doar cu mama. De mic, imi placea mult pianul, dar mama s-a gandit ca daca bunicul si tatal meu au fost violoncelisti exceptionali, as putea fi si eu bun la instrumentele cu corzi. Asa am ajuns sa studiez vioara.
- Acum pe ce vioara cantati?
- Pe un Guarneri del Gesu. Am cumparat-o acum doisprezece ani. A fost realizata in 1735, chiar de mainile lui Guarneri. Paganini insusi canta pe o vioara Guarneri. Natura sunetului unei viori Guarneri este foarte adanca, un son profund, este un instrument flexibil, superb! Am avut si un Stradivarius, despre care pot spune ca este o Catherine Deneuve, pe cand Guarneri e ca... Sophia Loren, mai putin ezoteric, dar fantastic! Cand scoti un Guarneri din cutie, iti spune: "Canta cu mine!", pe cand Stradivarius-ul parca spune: "Ai grija cu mine!".
- Aceasta "Sophia Loren" v-a lasat urme adanci pe gat, cicatricele nenumaratelor ore de exersat si cantat la vioara...
- Eu nu folosesc contrabarbie! Nici Enescu n-a folosit, nici Menuhin. Sunt de acord cu profesorul meu, Yehudi Menuhin, ca intre corpul tau si vioara sa nu existe acest "sistem arhitectural", acest corp strain care rapeste ceva din apropierea organica, simbioza dintre mine si instrument. Cred ca este suficient sa fii doar tu si vioara. De fiecare data, cand maniera mea de interpretare trecea putin peste limitele admise de Conservator, maestrul Menuhin ma sustinea. Ti mai sunt si alti oameni care m-au sprijinit, chiar si financiar; vreau sa-i amintesc pe Dorothy Delay - marea profesoara din New York, Yehudi si multi altii. De la toti am inteles sa fiu eu insumi, sa nu incerc sa devin altcineva. De exemplu, daca un actor vrea sa interpreteze Hamlet, nu-l poate copia pe Laurence Olivier! Asa, nici eu nu pot fi ca altcineva. Privesc, simt muzica si sunt eu insumi. Yehudi Menuhin, profesorul meu, a preluat de la Enescu intelepciunea, dragostea sa pentru Bach, lucruri ce au patruns indirect si in inima mea. Acea personalitate charismatica pe care Enescu o avea din plin mi s-a transmis, cred, si mie. Asadar, este o mare onoare pentru mine sa ma aflu aici, la Bucuresti, pentru prima data in viata, si sa concertez intr-un oras care e atat de mult asociat cu profesorul meu, Yehudi Menuhin.

"Imi place sa merg cu bicicleta, sa alerg"

- Cum e o zi obisnuita din viata dvs.?
- Ma trezesc pe la 10.30 si primul lucru pe care il fac e sa studiez doua ore la vioara, fara telefoane, fara nimic! Apoi imi place sa merg cu bicicleta. Imi place sa ies, imi place aerul curat, sa alerg, sa fac exercitii. Seara, incerc sa compun cate ceva. Nu prea am timp liber, dar cel pe care il am il petrec alaturi de fiul meu. S-a obisnuit ca studiez in fiecare zi, ma intelege. Imi face uneori o ceasca de ceai si nu lasa pe nimeni sa ma deranjeze. Daca suna cineva la usa spune: "Imi pare rau, tata e ocupat, reveniti mai tarziu!". Facem o echipa grozava amandoi... Eu si mama lui nu locuim impreuna, asa ca el isi petrece 20-21 de zile cu ea si 10 zile cu mine. Ei bine, in astea 10 zile, nu plec deloc de-acasa. El m-a convins sa merg cu bicicleta, pentru ca isi luase si el una. Mi-am zis: "La naiba! Daca el are bicicleta, ar trebui sa-mi iau si eu!". Are 9 ani... La inceput i-a placut vioara, acum ii plac tobele si chitara electrica... Am facut o intelegere cu el: daca invata sa cante la pian cu ambele maini 10 cantece, atunci ii voi cumpara tobe!

"In muzica, disciplina e importanta,
dar ea nu trebuie sa dicteze inimii"

- Pe langa concertul de muzica clasica, la Festivalul Enescu ati sustinut si un program de jazz. Jazz-ul va da posibilitatea de manifestare mai ampla decat muzica clasica?
- Daca m-as fi limitat doar la muzica clasica, m-as fi simtit tare izolat, pentru ca scolile superioare de muzica, Conservatoarele sunt atat de mult preocupate de aspectele tehnice incat rateaza exact esentialul simtirii, al inimii. Disciplina este foarte importanta, dar nu trebuie sa dicteze inimii. Inima foloseste disciplina pentru a comunica intr-o maniera coerenta cu exteriorul. Daca disciplina preia controlul nu e deloc bine!
Am urmarit sa gasesc cumva o constiinta comuna intre formatia mea si jazz. Nu cant niciodata ce am auzit azi sau ieri, pentru ca nu e destul timp ca ideea respectiva sa se contopeasca cu mine, sa o asimilez. Asadar, intotdeauna sunt influente mai vechi, deloc recente, care acum sunt parte din mine. E mai degraba un proces organic, nu atat de constientizat. Cred ca muzicienii adevarati asculta si lucruri foarte diferite, din toate genurile muzicale. Ti mai cred ca fara Led Zeppelin nu ar exista acum mare parte din muzica, nu am fi auzit de Living Color sau Metallica. Arhitectura, structura unei piese de Zeppelin, de exemplu, mi se pare la fel de clara, complexa si concreta, ca orice alta forma muzicala din clasicism sa zicem. Prejudecata este, cred eu, inamicul muzicii de calitate; trebuie sa stii sa reactionezi pe moment si sa invingi aceste prejudecati. Jazzul, muzica buna nu pot fi ascunse, chiar daca sunt oameni care incearca sa-ti inabuse simturile tale de muzician adevarat. Muzica mea preferata este, cred, undeva prin anii 60 - 70, cand totul era experimental si oamenii descopereau inca, nu se conformau numai la show-uri bine organizate dupa formule. Imi place muzica live.
- Muzica live interpretata perfect! I-ati "terminat" pe instrumentistii din Orchestra Radio, cu repetitiile de ore si ore...
- Intotdeauna repet mult, cu fiecare orchestra cu care concertez. Ideea principala in muzica este, cred eu, sa petrecem timp impreuna, sa ne cunoastem intre noi. Toti cei din aceasta orchestra (n.m. - Orchestra Nationala Radio) sunt foarte capabili si foarte talentati! Imi place sa impartasesc nu numai niste informatii pur tehnice, ci si sa traim muzica impreuna, iar abia atunci iese un lucru grozav - o interpretare matura din punct de vedere emotional...

"Am intrat in Guinness Book,
dar nu mi-a dat nimeni o bere Guinness"

- In final, maestre, vreau sa ne referim si la faptul ca sunteti singurul interpret de muzica clasica al carui nume apare in Cartea Recordurilor. S-au vandut peste 2 milioane de exemplare ale albumului cu Anotimpurile de Vivaldi...
- Faptul ca am intrat in Guinness Book a fost tare dezamagitor, pentru ca nimeni nu mi-a dat nici o bere Guinness. Mi-au spus doar: "Bravo! Buna treaba!". Ador energia muzicii lui Vivaldi, care nu este un compozitor atat de grozav precum Bach, dar dispune de energie in toate cele 500 de concerte pe care le-a compus. Cantand aceste concerte ai ocazia extraordinara sa cunosti orchestra mult mai bine. Se realizeaza o interactiune nu numai intre muzicieni, dar si intre muzicieni si public, care are menirea sa uneasca oamenii, sa traiasca aceleasi sentimente, iar Vivaldi dispune de energie si contraste in a obtine toate aceste lucruri. Albumul scos cu lucrarile lui Vivaldi a avut un succes enorm si s-a vandut in numar foarte mare. Asta i-a determinat pe unii oameni din jurul meu sa spuna ca ar trebui sa continui pe aceasta directie. Imi place sa cant Vivaldi, cant aceste lucrari de aproximativ 15 ani, dar nu vreau sa cant numai Vivaldi! Cei care m-au indemnat sa o fac au incercat sa ma indeparteze de la menirea mea de a fi un muzician complet, si atunci am crezut ca cel mai bun lucru e sa plec pur si simplu un timp. Cand cant ceva, fac asta ca vreau eu, nu abordand diverse formule comerciale dictate de indivizi interesati! Sunt un om liber!

Andra Fratila
Fotografii: C. Ionescu (2)