Potrivit ultimelor statistici contabilizate de Fundatia Amorces din Franta, consumul de produse alimentare ecologice creste in fiecare an in Uniunea Europeana cu circa 25%. Europa a ajuns sa creada cu tarie in agricultura ecologica. La presiunile organizatiilor neguvernamentale si ale parlamentarilor ecologisti, insasi Comisia Europeana a fost nevoita sa adopte o serie de 21 de masuri vizand dezvoltarea agriculturii organice - masuri care sunt parte a programului de reforma a Pac, prevazuta sa demareze in anul 2006, chiar in tarile din inima Europei. Daca, deocamdata, marii fermieri se opun intoarcerii la agricultura ecologica, fiind obisnuiti sa produca mult si prost, chimizat si subventionat generos de la Bruxelles, se spera ca in 5-7 ani, vor ajunge sa-si abandoneze fermele mamut, atat din lipsa de subventii (incepand cu 2006, mare parte din acestea vor fi reorientate spre productiile ecologice), cat si din lipsa de cerere pentru produsele lor, pe o piata europeana tot mai constienta de riscurile pesticidelor, ale nitratilor si ale organismelor modificate genetic (Omg). Un alt element care se spera ca ii va determina sa schimbe macazul este aderarea tarilor agricole din est, in principal a Poloniei, Ungariei, Bulgariei si Romaniei, unde fermele taranesti, daca vor fi salvate, vor aduce o revigorare spectaculoasa a miscarii verzi pe continent.
* * *
Patrice Godin este unul dintre putinii agricultori francezi care au scapat de tavalugul Pac. Are o mica ferma de seminte langa Bordeaux. El cultiva porumb si floarea-soarelui, apoi face o selectie de soiuri locale, nehibride, pe care le vinde fermierilor ecologisti. Deocamdata, pe piata oficiala nu gasesti asa ceva. Pe piata sunt doar seminte destinate culturilor intensive, agriculturii chimice, de inalt randament. Prin selectiile sale naturale si promovarea semintelor traditionale, Patrice este, de fapt, un luptator impotriva semintelor modificate genetic. In Franta nu sunt mari suprafete cultivate cu astfel de seminte, doar vreo 20 ha, pentru ca sunt bine reglementate prin lege si mai ales pentru ca, in ultima vreme, populatia nu mai doreste sa cumpere astfel de produse. De aceea, el deplange situatia din Romania, unde a aflat ca peste 100.000 ha sunt cultivate anual cu plante modificate genetic. In consecinta, Patrice si altii ca el au declarat razboi producatorilor de seminte modificate genetic, companiilor multinationale care urmaresc sa penetreze noi piete, depunandu-si semintele otravite in tarile candidate din est, unde legile sunt permisive. Dupa o vizita recenta in Maramures, unde a locuit la cateva familii de tarani, Patrice Godin se intoarce in Franta hotarat sa contribuie la organizarea agricultorilor romani in sindicate, in perspectiva apropiata a confruntarii lor cu restrictiile inca draconice ale politicii agrare comune pe care ni le impune Ue.
"Romania nu are de ce sa-si faca probleme ca are prea multi tarani"
- Romania vine in Uniunea Europeana intr-un moment destul de prost; tarile fondatoare, desi isi dau seama ca au mers pe o cale gresita vreme de trei decenii, nu au inca vointa de a schimba politica agricola din temelii. Ce credeti ca se va intampla, in acest context, cu taranul roman?
- Exista o mare speranta pentru Romania: agricultura familiala sau de proximitate, pe care am descoperit-o in Maramures si care stiu ca functioneaza bine in toata tara. Este agricultura in ferme de 2-3 hectare, cu seminte locale, cu baligarul ca singur ingrasamant acceptabil. Printr-o asociere simpla, familiile romanilor pot constitui ferme mici, de pana la 5-6 hectare, pentru a primi subventii de la stat. In acest fel se va mentine, partial, agricultura traditionala - singura in masura sa salveze taranimea romana de la disparitie, si pe care, in ciuda imperativelor Ue, organizatiile fermierilor francezi si-au propus s-o apere cu orice pret.
- Marii fermieri din Ue vad deja in Romania rurala un "mare pericol", deoarece produsele ecologice romanesti ar putea fi preferate de consumatorii tot mai sofisticati din Ue. De ce este atat de importanta agricultura practicata in micile ferme taranesti?
- Pe langa beneficiile unei alimentatii sanatoase, apropiate de natura, aceasta agricultura asigura tesatura sociala a satului, da de lucru tuturor satenilor, chiar si batranilor. Mentine coeziunea comunitatii rurale, este un scut de protectie a traditiilor, a obiceiurilor, a creatiei si culturii taranesti. In ultimii 35 de ani, din cauza presiunii agriculturii intensive, Franta a pierdut intreaga viata rurala traditionala. Mai suntem doar o mana de mici fermieri, organizati in sindicate, care dorim revenirea cel putin partiala a Frantei si a Ue la agricultura ecologica, taraneasca. Daca declansam lupta pentru apararea taranilor din Carpati, trebuie sa intelegeti, de fapt, ca este si o lupta pentru autoaparare. Intrand in Ue cu taranimea ei, Romania ne va ajuta sa ne salvam pe noi insine, ultimii tarani ai Occidentului! In nici un caz Romania nu are de ce sa-si faca probleme ca are prea multi tarani. Poate nu va dati seama, dar taranimea romana este un tezaur pentru salvarea caruia tot mai multi occidentali se vor bate in anii care vin.
- Cum o sa va bateti dvs., micii fermieri francezi, care va intoarceti acasa dupa o calatorie "initiatica" in Maramures?
- Primul lucru pe care-l vom face va fi sa sprijinim crearea unor sindicate pe intreg teritoriul romanesc, care vor fi organizatii de aparare impotriva colectivismului de tip capitalist. Am invitat deja zece fermieri prieteni de pe Iza la fermele noastre din Franta, sa le punem la dispozitie tot ce stim despre micile sindicate taranesti, sa le aratam cum facem noi bani din 5-7 hectare cultivate cu cereale sau plante tehnice, cum traim cu cateva zeci de gaini, trei porci si doua vaci, cum ne sustinem reciproc, semanand numai seminte produse de noi, si numai soiuri locale. Romanii trebuie sa capete curaj, sa nu se mai lase impresionati de tot felul de birocrati care-i ameninta ca, din 2007, va veni Ue si-i va strivi sub talpile ei noroioase. E drept, exista riscul ca lucrul acesta sa se intample, dar numai daca taranii romani se lasa manipulati de companiile multinationale care-i amagesc cu productii mari si ieftine. Noi ii incurajam pe Ioan, pe Aurel, pe Ghita, pe Rodica, pe Petrica, si pe alti prieteni "mamaligari", sa asculte glasul ratiunii si sa continue sa faca mamaliga din porumbul lor roscat, nu din hibrizii transatlantici. Sa fie siguri ca fermele mici si mijlocii sunt cele care vor asigura prosperitatea tarii, si nu marile exploatatii agricole, care au provocat disparitia meseriei de agricultor in Franta si in alte tari occidentale.
- Ce s-a intamplat in Franta dupa crearea fermelor-fabrici?
- S-a ajuns la porumb standard, la mere standard, la prune standard, adica la doua-trei soiuri in total. Varietatea de odinioara a disparut. Mergi la supermarket si poti cumpara fie "Golden Delicious" (mere galbene), fie "Granny Smith" (mere verzi). Atat. Alte soiuri nu sunt acceptate, pentru ca nu sunt "rentabile", nu au marimea aceea impresionanta, nu au culoarea uniforma, nu par a fi facute din ipsos. De altfel, conform Organizatiei Internationale a Alimentatiei, in ultimii 50 de ani, din cauza agriculturii intensive si chimizate, lumea a pierdut 75% din diversitatea sa biologica. In Ue, fermele mixte au fost inlocuite rapid cu ferme de monocultura, vacile au disparut de pe pasune, fiind hranite cu concentrate si transformate in agregate de produs lapte. La fel au ajuns gainile si puii: niste masini de ouat sau de produs carne cat mai repede posibil. In maximum doua luni, puiul trebuie sa ajunga in supermarket.
- Dar nu vi se pare ca este pusa in joc securitatea alimentara a oamenilor?
- Daca se va continua pe aceasta cale, inevitabil se va ajunge la acest lucru. Sa nu se uite ca fabricile de armament si substante chimice si biologice de lupta din Franta, spre exemplu, sunt acum aceleasi unitati care produc substantele fito-sanitare pentru agricultura intensiva. De fapt, agricultura de tip industrial a Occidentului a ajuns un subprodus al industriei de razboi, asa cum, inainte de a pazi vacile, sarma ghimpata a fost inventata sa-l pazeasca pe om.
Claude Girod
Claude Girod este o mica producatoare de seminte ecologice din sudul Frantei, care a venit si ea, in Maramures, sa ajute la organizarea si pregatirea rezistentei taranilor, in fata directivelor absurde ale Comisiei Europene.
"Bruxelles-ul a avut cinismul de a ignora complet socul nou venitilor in Uniune", spune cu furie Claude. "Nu a luat nici o masura exceptionala pentru a le usura tranzitia. Cu Bulgaria si Romania se va comporta la fel, fara masuri sociale, fara un moratoriu privind protectia taranilor. In graba de a avea o cat mai mare piata de desfacere, Bruxelles-ul n-a tinut seama nici de viitorul acestor tari. Dimpotriva: a ridicat brusc stavilarul, lasand politica agrara comuna si muntii de produse obtinute in uzinele sale agricole sa inunde pietele de inalta calitate ale Ungariei, Poloniei, Cehiei si, in curand, ale Romaniei si Bulgariei. Este o actiune criminala. In zece ani, mergand in ritmul satanic cerut de Ue, insasi Romania actuala va disparea, deoarece agricultura este viata unei tari".
Philip Catinaud
"Taranii sunt viitorul planetei"
"Bruxelles este contra noastra, a taranilor", spune. "De aceea, trebuie sa ne solidarizam si sa ne opunem politicii brutale si distructive a birocratilor europeni. Vom explica pe toate canalele ca, in raport cu viitorul, viata taraneasca din Romania are un potential enorm. Toti avem de invatat de la taranii romani, de la cultura si stilul lor de viata apropiat de natura. Noi, francezii, ne-am rupt fara sa ne dam seama de acest mediu, suntem victime ale politicii agrare comune, iar acum investim multa energie si mijloace pentru a ne intoarce acolo unde taranii romani traiesc in mod natural. Taranii sunt viitorul planetei, nu numai al Europei".
Celor trei fermieri francezi le puteti scrie, in franceza, la urmatoarele adrese de e-mail: info-semences@biaugerme.com // girodclaude@caramail.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
