Nu pentru ca moralitatea ar trebui sa lipseasca din sistemele noastre de referinta, ci pentru ca dintre liderii politici nici unul nu este in situatia de a ridica "primul piatra", precum in pilda lui Isus Cristos din "Noul Testament". Cu toate acestea, periodic, liderii respectivi isi arunca reciproc bolovani in cap, de parca nici unul dintre ei nu va avea probleme la Judecata de Apoi. Dupa alegerile prezidentiale din 2004, proaspatul invingator Traian Basescu a vorbit despre "solutia imorala" care se numeste Pur. Insa partidele care au intrat in coalitie parlamentara si guvernamentala cu partidul infiintat si condus de Dan Voiculescu (devenit intre timp Partid Conservator) sunt cel putin la fel de imorale. Cei care au acceptat sa intre intr-o combinatie cu partidul considerat un fel de "prostituata politica" sunt ceva mai vinovati de adulter decat ofertanta de servicii. Odata cu lansarea temei alegerilor anticipate a reaparut ipoteza eliminarii prin vot din viata politica a Partidului Conservator (fost Pur), care nu va putea trece pragul electoral fara o umbrela protectoare, asa cum s-a petrecut in 2000 si 2004.
Pentru a obtine rezultate electorale si pentru a conta in exercitarea puterii, partidul condus de Voiculescu nu avea alte alternative decat acelea pentru care i se reproseaza ca a optat. Aceasta nu este o scuza, ci doar o descriere a contextului. Daca electoratul va accepta sa voteze cu Pc/Pur, altceva nu mai conteaza, pentru ca acest partid este chiar cel mai mic dintre relele care populeaza actualul parlament. Spun aceasta datorita faptului ca exista o lunga traditie a acceptarii raului de catre electoratul autohton, dupa prabusirea comunismului. Daca ar fi sa facem ierarhia maleficului politic, pe primul loc s-ar situa - la mare distanta si fara rival - Frontul Salvarii Nationale, condus de Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, Dan Martian si toate cele cateva sute de personaje din rezerva fesenista de cadre (dintre care au facut cariera ca lideri ai altor partide, succesoare sau nu, Traian Basescu, Theodor Stolojan, Teodor Melescanu etc.). Raul comis de Fsn si Iliescu acestei tari este incomensurabil. Doar enumerarea pe o "lista scurta" a relelor comise de fostul "apparatchik" comunist Iliescu mi-a atras acum vreo doi ani o scrisoare de la consiliera prezidentiala Corina Cretu, adresata ziarului in care publicasem respectivul articol, in care se cerea efectiv cenzurarea mea definitiva. Noroc ca editorii ziarului respectiv nu au tinut cont de solicitare, dar am retinut ca apropiatii lui Iliescu nu suportau nici macar rememorarea relelor facute de fostul presedinte (de la inscenarea cu teroristi si mineriade la transformarea ilegala a puterii executive si legislative temporare - care era Fsn - in partid politic si tratamentele aplicate Regelui Mihai I, de la persecutarea partidelor istorice la delirul anti-Nato si sustinerea regimului criminal al lui Milosevici). Cu toate ca relele comise de Fsn au fost explicate publicului adesea de presa independenta, milioane de oameni au votat cu Iliescu si Fsn (Fdsn, Pdsr, Psd), iar sute de mii de alte persoane au devenit membri de partid. Cum poate fi calificata uimirea lor la 15 ani dupa, cand au vazut pe toate canalele de televiziune atrocitatile comise de mineri pe 14-15 iunie 1990? Apartenenta politica sau votul pentru formatiunea politica fondata si condusa de catre Ion Iliescu nu pot fi justificate moral. Cu toate acestea, lumea vorbeste despre imoralitatea micului pestisor care este partidul de buzunar al lui Voiculescu, uitand de imoralitatea suprema a balenei reprezentate de partidul lui Iliescu.
Recent, i s-a cerut actualului sef al statului sa ceara scuze pentru raul comis de comunism acestei tari. Cum Basescu nu a detinut functii de conducere in Pcr, asa cum a detinut Iliescu, demersul este inutil. Dar Basescu (si Stolojan) ar putea cel putin sa-si exprime regretele pentru complicitatea lor cu Fsn-ul si guvernele Fsn-iste. Pe locul al doilea in clasamentul formatiunilor politice imorale si cauzatoare de rele se afla Conventia Democratica. Transformarea aliantei civico-morale al carei principal scop electoral si politic era inlaturarea de la putere a Fsn/Pdsr si a lui Iliescu in sursa a relelor a fost un paradox moral. Iar sanctionarea atat de dura din partea electoratului, mult mai nemiloasa decat in cazul Pdsr, a fost una morala, pentru ca orizontul de asteptare era mult mai ridicat. Cdr si Constantinescu au reprezentat dezamagiri morale pentru electoratul care i-a votat pozitiv, dar si pentru ceilalti. Pana la urma, dincolo de platformele ideologice si morale ale diferitelor partide, aliante sau coalitii, se afla criteriile eficientei institutionale si performantei politice. Basescu ar putea sa-si faca uitat trecutul politic indoielnic daca va fi un presedinte puternic, eficient, preocupat de binele public. Deocamdata insa nu sunt suficiente elemente pentru a-l judeca pragmatic sau moral. Asteptam rezultatele. Daca va reusi, va fi considerat un conducator eficient si moral. Daca nu, il asteapta o posteritate asemanatoare cu a predecesorilor Iliescu si Constantinescu.