Fenomenul este absolut normal, toate guvernarile instalate in Romania dupa 1989 realizand, in primele luni de functiune, scoruri asemanatoare, intrucat, pe de o parte, orizontul de asteptare care le-a permis accesul la putere nu a fost inca marcat de uzura administrativa normala si, pe de alta parte, multi dintre votantii adversarilor s-au convertit firesc la sustinerea noului contract social. Sondajul Insomar nu aduce, din aceasta perspectiva, nimic nou. Elementul deosebit in acest barometru de opinie este, mai degraba, surprinderea efectului schimbarilor de doctrina si program ale uneia din componentele majore ale aliantei Da, Pd-ul. Partidul care a dat tarii presedintele actual a optat, dupa cum se stie, pentru abandonarea culoarului social-democrat, in care concura cu Psd-ul, asumandu-si formula populara, dominanta in Ue. Sondajul nu pune problema oportunitatii gestului politic, a cauzelor optiunii. El se centreaza pe perceptia publica a efectelor pentru coalitia guvernamentala, pentru Ada, Psd si celelalte formatiuni politice romanesti. Efectiv, la ora actuala, in Romania sunt membre ale Ppe doar doua partide, Ppcd (Pntcd) si Udmr. Aspira la primirea in randurile "popularilor europeni" Pd-ul, Pc-ul (fostul Pur) si "gruparea populara" desprinsa din Prm dupa revenirea la conducerea acestui partid a lui C.V. Tudor.
Sondajul inregistreaza ca romanii nu sunt foarte interesati de aceasta transformare, doar 27% dintre chestionati considerand ca Romania are nevoie acum de un puternic "partid popular". Dezinteresul este surprinzator mai ales ca, dupa alegeri, s-a dat o adevarata batalie, indelung mediatizata, pentru ocuparea acestui spatiu, pe care Ppcd-ul (fostul Pntcd), marcat de framantarile sale interne, nu l-a putut umple. Pd-ul, Pur-ul si Prm-ul au incercat totul pentru a fi acceptate in familia popularilor europeni, unii devenind - peste noapte - "conservatori" (cazul Pur-ului), iar altii adaugandu-si, fara preaviz, emblema de "populari" (cazul Prm, transformat in Pprm). A castigat deocamdata Pd-ul, care - dupa o Conferinta Extraordinara - a trecut, cu acte in regula, la adoptarea unei "motiuni populare", prezentata - fara opozitie interna - de actualul sau presedinte, d-l Emil Boc. Devenit "partid popular", Pd-ul si-a pastrat denumirea si sigla indicand, de la inceput, ca actul este pur formal, conjunctural. Pd-ul a trecut de la centru-stanga la centru-dreapta pentru ca asa este oportun, intr-o Europa unita, dominata de Internationala Popularilor, a crestin-democratilor. Este relevant pentru situatie faptul ca, la Conferinta Extraordinara, Ppcd-ul - ce devine firesc, in urma optiunii, partenerul natural al Pd-ului - nu a fost invitat.
Din sondajul Insomar reiese clar ca electoratul, tinta acestei schimbari de oferta, nu a perceput clar sensul "miscarii", din esantionul cercetat 35% apreciind ca transformarea Pd in partid popular reprezinta "un lucru nici bun, nici rau", ceea ce inseamna ca doctrina populara este putin cunoscuta in Romania. In schimb, majoritatea chestionatilor (54%) ar vota, la alegeri iminente, cu alianta Da (Pd-Pnl) si ar sustine o fuziune a partidelor componente. O astfel de fuziune nu mai este insa acceptabila pentru Pd, care isi vede bazinul electoral crescut peste cel al aliatului, scorul - la o prezentare separata - fiind de 57,7% fata de 39,4% cat ar obtine Pnl-ul dintre votantii aliantei. Refuzul Pd-ului de a fuziona cu Pnl-ul (si, eventual, Ppcd-ul) intr-un mare "partid popular" tine de un calcul subtil, prins - de altfel - de rezultatul sondajului: intr-o alianta de guvernare, partidul ce detine sefia administratiei este cel mai afectat de uzura puterii, inregistrand, de obicei, la sfarsitul exercitiului, un scor mai mic decat cel cu care a plecat. Pd-ul are nevoie la viitoarele alegeri de un "paratrasnet" pentru nemultumirile fata de efectele guvernarii. O fuziune cu Pnl-ul ar fi fost acceptabila doar in eventualitatea unor "anticipate" rapide, perspectiva respinsa de Pnl. Liberalii sunt insa deja intr-un trend electoral descendent, "balbele" administratiei la actualele inundatii marcandu-i in primul rand. Este, totusi, paradoxal faptul ca, in sondaj, Pd-ul apare ca avand cea mai mare putere in luarea deciziilor de guvernare, fara sa fie perceput si ca autorul disfunctionalitatilor in aplicarea lor. Pd-ul a contabilizat, probabil, succesele actiunilor de politica externa si ale campaniei anticoruptie, initiate de fostul sau sef, presedintele Traian Basescu, electoratul sesizand continuarea legaturilor sale cu partidul.
Pd-ul a optat asadar pentru putin inteleasa (dupa sondaj) formula populara dintr-o dubla oportunitate. Pe de o parte, el ramane astfel in planul centrului-dreapta, ce caracterizeaza actuala guvernare (fara a fi implicat, datorita Pnl-ului, in esecurile ei posibile) si, pe de alta parte, se afiliaza la cea mai mare familie politica europeana, cu consecintele ce decurg de aici. In perspectiva, faptul ca nu si-a schimbat denumirea si sigla il transforma intr-un partid prezidential, dependent de Traian Basescu si sustinator al lui, capabil sa preia singur puterea, la alegeri "normale". Pd-ul, formal "popular", poate castiga astfel si o parte din bazinul social-democrat, in situatia in care Psd-ul plonjeaza, ca urmare a dezvaluirii relatiilor mafiote din diversele sale grupari interne, intr-o degringolada prelungita. Pd-ul este, deocamdata "pe val" - dupa Insomar - dar, ar trebui sa stie ca in politica, solul este, intotdeauna, alcatuit din nisipuri miscatoare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
