- Felicitari, d-le Ivascu: tocmai ati incheiat sesiunea de examene cu studentii de la Universitatea Nationala de Teatru si Cinema si cu cei de la sectia de Actorie din Sibiu. Ati terminat cu succes si reprezentatiile din stagiunea Nationalului Bucurestean, iar recenta premiera de cinema, cu filmul despre viata lui Modigliani, v-a sporit si mai mult popularitatea. Cred ca abia asteptati vacanta...
- Da, plec curand cu sotia mea, Alice Barb, pentru doua saptamani in Bucovina, sa respiram aerul curat, plin de spiritualitate si pace, al manastirilor de care imi este tot timpul dor. Dupa aceea, ne intoarcem la casuta noastra de la Buftea, impreuna cu dragele noastre pisicute Zita, Sufletel si noul venit in familie, nazdravanul Kiki. Pe el l-am poreclit Cassanova, pentru sarmul lui motanesc. A fost, intr-adevar, o stagiune foarte incarcata, dar nu ma plang, dimpotriva. Actorului ii sta bine cu scena, iar profesorului cu catedra. La toamna, incep sa pregatesc examenul de diploma al studentilor mei din anul Iv cu parodia muzicala de mare succes candva, Cele doua orfeline (pe partitura lui H. Malineanu). Probabil va amintiti ca s-a jucat cu ani in urma si a "spart" cassa teatrului Nottara. Sunt sigur ca si versiunea noastra, cantata si dansata de cei mai tineri actori, va deveni un "boom" pentru mai multe stagiuni la Teatrul Cassandra. Am mare incredere in tinerii care pasesc acum pe scenele teatrelor - fie in teatrele de repertoriu (daca au noroc sa prinda un angajament), fie in proiectele independente, cu trupe particulare. Aceste trupe le ofera sansele de a se afirma mai repede si mai bine. Ceea ce e vital pentru un tanar talent. E sansa lor, dar si a noastra, a celor cu mai multa experienta. Uitati, eu voi relua un proiect mai vechi, pe care-l realizasem impreuna cu Horatiu Malaele si Ioana Moldovan, spectacolul Podul, scris de regretatul Paul Ioachim. Il jucasem o vreme la Tnb, dar acum il preluam intr-o a doua premiera la "Monaco" - nu, nu cel de pe coasta de Azur, ci unul mai aproape, in fosta Cafenea veche de langa Hanul lui Manuc. Asemenea spatii neconventionale ne atrag si pe noi si atrag tot mai mult publicul tanar.
Tot un proiect independent - de asta data cinematografic - a fost si productia internationala, filmul despre pictorul Modigliani, care a avut, nu de mult, premiera bucuresteana. Dupa cum stiti, ea a fost onorata de marele regizor american Francis Ford Coppola. Pe langa rolul principal sustinut de faimosul Andy Garcia, alaturi de top-modelul Eva Herzigova, si ea vedeta internationala - in roluri cheie au fost si Dan Astilean, Dorina Lazar - care face o frumoasa creatie. In film, e vorba de o competitie celebra in anii 20, intre doua grupuri de mari pictori, unul in frunte cu Picasso, altul cu Modigliani, castigata de cel din urma. E o reconstituire superba a boemei parisiene din acei ani, in care evolueaza si Utrillo, Diego Rivera si Kissley, pe care-l joc eu. Un debut cinematografic promitator a inscris si Irina Dinulescu, fata scriitorului Pusi Dinulescu si fosta mea studenta la Iatc. De asemenea, am mai avut si o recenta bucurie artistica la Teatrul Mundi, cu premiera piesei lui Eugen Ionesco,Viitorul e in oua, regizata de Mihai Maniutiu. Coincidenta face ca la debut sa fi jucat la teatrul studentesc tot intr-o celebra piesa de Ionesco, Cantareata cheala. Se vede ca teatrul absurd ma atrage si ma urmareste in continuare. Drept care tema examenului meu de doctorat se numeste "Logica absurdului". Da, voi demonstra si teoretic ca in lumea contemporana exista o tensionata "logica a absurdului".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
