Lunga calatorie prin lume a unei carti de bucate romanesti
Radu Anton Roman, scriitor si amfitrion al deja celebrei emisiuni de televiziune "Bucataria lui Radu" (aflata la al saptelea an de difuzare), s-a intors de curand de la Festivalul de literatura de la Saint Malo, unde a concurat la Premiul "Astrolab", acordat celor mai bune carti de calatorie. Pentru ca asa a fost considerata cartea sa de bucate tradusa in franceza ("Savoureuse Roumanie"), la o mare editura pariziana, "Noir sur blanc", anul trecut. Poate va intrebati ce au in comun calatoria cu bucatele, dar francezii asa vad gastronomia - ca pe o lunga calatorie spre universul unui pranz copios. De altfel, Radu Anton Roman asa a si scris aceasta carte, calatorind prin Romania si cautand retetele diferitelor zone geografice si povestile lor si ale oamenilor care le prepara, fiecare dupa calendarul lor traditional, religios si al anotimpurilor. L-am rugat pe foarte popularul si indragitul scriitor si "tele-As" sa ne impartaseasca impresii din aventura lui literara.
"Festivalul de literatura de la Saint Malo este anual si aduna o mie de scriitori ai lumii, de toate rasele si din cele mai indepartate colturi ale Terrei, toti tradusi deja, sau pe cale sa fie, in limba franceza. La Paris se creeaza un "tren al literaturii", care-i duce pe toti concurentii la Saint Malo, si va dati seama ca in cele trei ceasuri de drum, cei o mie de scriitori aflati in tren fac o atmosfera foarte colorata, pestrita, dar si fastuoasa si fermecatoare, in acelasi timp. Aceeasi atmosfera s-a pastrat pe tot parcursul festivalului, pentru ca acolo, de la inceput pana la sfarsit, toti scriitorii invitati au purtat costumele lor traditionale, specifice tarilor si zonelor lor. Numai eu nu mi-am adus costumul meu de Fagaras, pe care-l am de cand eram june in ceata, pentru ca am incercat zadarnic sa-l fac sa ma mai incapa, chiar daca am slabit serios in ultima vreme.
Saint Malo este o statiune pestrita a Bretagniei, situata chiar in varful peninsulei, avand Canalul Manecii in fata, astfel ca, daca te ridici pe varfuri la malul marii, vezi Anglia. Este un loc ilustrat puternic in literatura si binecuvantat de Dumnezeu - Muntele Saint Michel, marea, stancile, castelele si fortaretele medievale, legendele despre corsari si pirati, vegetatia mereu verde dandu-i o frumusete intensa, dramatica. In interiorul zidurilor inalte de sase metri si groase de trei metri este oraselul care era candva pescaresc si acum este turistic: cu case vechi de sute de ani si, printre ele, sute de stradute inguste, fiecare casa fiind o carciumioara, o pensiune sau o pravalioara, toate absolut fermecatoare si cu istorii fascinante. Dincolo de asta, e culoarea locului, data de gastronomia locala - poti manca de la cele mai de baza produse bretone (clatite, galete, pesmeti cu unt sarat de mare si multe alte bunatati fruste) pana la homar cu trufe, care intruchipeaza culmea rafinamentului culinar in materie de fructe de mare. Francezii vorbesc despre mancare cand sunt flamanzi, cand mananca si cand sunt satui. Adica, tot timpul. Nu m-ar mira sa vorbeasca despre mancare si cand fac amor. Acolo, bucatarul e un soi de zeu, mai mult decat o celebritate, iar a manca este un ritual. Asa ca intelegeti de ce restaurantele unde sunt bucatari artisti in arta gastronomiei sunt rezervate pe multe luni inainte, practicandu-se un soi de turism culinar - adica lumea vine acolo special ca sa guste din specialitatile lor celebre. Ca sa mancam homar cu trufe la Olivier (recunosc, in farfurie era magie!), un personaj celebru in lumea restaurantelor de la Saint Malo, grupul nostru de scriitori si de vedete ale lumii artistice franceze a fost primit, la restaurantul cu pricina, intre doua si patru dimineata, adica ni s-a luat special comanda, peste ora de inchidere, pentru ca in timpul zilei, programul era rezervat la minut, pe sase luni inainte.
Premiul la care am fost eu nominalizat a fost castigat chiar de editura la care am fost eu tradus, "Noir sur blanc", dar cu un scriitor englez. Dar pentru mine, doar faptul ca am fost nominalizat si am fost invitat la un asa eveniment de mare tinuta culturala a fost o mare bucurie. Cu aceasta ocazie, am intalnit crema literara a Frantei, dar si actori, plasticieni si chiar personalitati politice, numai lume buna. Ziarele au dat interviuri cu cei trei nominalizati la Premiul Astrolab, am fost si eu printre ei si, pentru mine, pana la urma, marele premiu a fost Saint Malo. E a doua oara cand sunt nominalizat la un premiu international, trecand foarte aproape pe langa el. Prima data s-a intamplat in 1997, cand am fost nominalizat la Premiul Latinitatii, de catre Juriul Unesco, cu romanul "Zile de pescuit", tradus in franceza ca "Des poissons sur le sable", la aceeasi editura pariziana. M-a sunat atunci Papalitatea - Premiul Latinitatii fiind decernat chiar de aceasta inalta institutie bisericeasca -, pentru a-mi comunica rezultatul si pentru a ma felicita pentru romanul meu. Cert este ca, in urma nominalizarii la acest premiu, cartea mea s-a bucurat de un mare ecou international. La fel, cartea cu care am concurat acum la Festivalul de la Saint Malo, "Bucate si vinuri romanesti", ajunsa in Romania la a treia editie, se traduce acum in Germania, Turcia, Israel, Italia si Statele Unite ale Americii. De fapt, cartea mea nu e numai o calatorie in jurul farfuriei cu bucate romanesti, dar si in jurul culturii noastre traditionale. Ea tocmai si-a inceput calatoria in lume, si-a parasit tara si pe autorul ei, si asta imi da un sentiment de incredere. Sigur, bucuriile mele sunt cele de romancier si de critic de teatru, iar "vana" mea literara e un pic lezata, cand ma risipesc cu lucrul in televiziune, dar daca zeii gastronomiei si Dumnezeu au vrut asa, duc si emisiunea pe umeri. Peste asta, continui sa scriu, am in lucru un roman si o carte de eseuri."
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
