O oferta de sanatate si fericire: Drumetiile in natura

Toate amintirile din copilarie sunt legate de locuri verzi: dealuri, pajisti, campii, paduri si maluri de ape sau cel putin un maidan plin de iarba. Si pentru ca sunt legate de locuri verzi, amintirile din copilarie sunt amintiri fericite.

Amintiri pline de libertate, de miresme si de culori. Nici o alta vecinatate nu-ti ofera atata bucurie pe gratis precum natura, nu te ajuta sa dai de pamant cu caciula si sa strigi din toate puterile: "Opreste-te, clipa! Sunt fericit!". Dar copilaria noastra a zburat hat, demult, impreuna cu berzele calatoare, iar locurile verzi s-au pierdut. Le-am uitat, pur si simplu. Le-am inlocuit cu comoditatile vietii moderne, cu tehnicile electronice de ultima ora, carora le-am devenit prizonieri: televizor, telefon mobil, Internet. Si cu grija zilei de maine, care trage obloane negre peste privelistile din jur. Pe scurt, copiii de altadata s-au transformat in niste maturi vesnic posomorati, care nu mai stiu sa comunice, nu mai stiu sa convietuiasca, sa se bucure impreuna, sa planga, sa rada, sa iubeasca si sa se lase iubiti. Oameni preocupati numai de latura materiala a vietii, oameni alienati, cu sentimentele sechestrate. Incet, dar sigur, ne-am indepartat de firescul vietii, ne-am rupt de lumea in care am crescut, ne-am rupt de privelistile care ne inconjoara, pe langa care trecem absenti si indiferenti. O mutatie extrem de periculoasa, care ne schimba firea si sufletul...
Exista remedii? Ne putem intoarce la copiii fericiti care am fost? Cu toate ca pare o iluzie, raspunsul e pozitiv: Da! Iar solutia e natura. Ea opereaza cea mai profunda recuperare, cea mai totala implicare a simturilor si abilitatilor noastre mentale si sufletesti. Ati observat cat de calmi si de echilibrati sunt taranii, in comparatie cu nefericitii de oraseni? Ce neprefacuta bunavointa au pentru cine le calca ograda? Ce simplu si ce sincer vorbesc? Cum tin la poarta nefericirile lumii de care au, si ei, parte, din plin, dar pe care nu le transforma niciodata in angoase, melancolii si depresii? Ati observat ca nu sunt niciodata stresati? O gramada de intrebari, cu un raspuns cat se poate de simplu: taranii traiesc in natura, muncesc in natura, se hranesc natural, cu produsele gospodariei lor. Chiar si oamenii din orasele de provincie, care au pe langa casa o gradina sau o livada, care pot sa se traga la umbra, sub o bolta de vie sau sub coroana imperiala a unui nuc, ei si altii ca ei, toti cei care traiesc in contact nemijlocit cu natura, sunt in mod evident mai blajini, mai calmi, mai impacati cu viata, timpul pare sa aiba mai multa rabdare cu ei, decat cu orasenii inchisi in coliviile lor de beton, care vara se transforma in cuptoare de incinerare. Ei bine, mai ales pentru amaratii de citadini, solutia o reprezinta intoarcerea la natura, fuga de-acasa spre paduri si spre inaltimi. Nu e un simplu vis. Muntii nostri ne sunt lesne la indemana, Dumnezeu i-a pus in mijlocul tarii, astfel ca in cateva ore, ajungi la ei cu caruta, cu trenul sau cu masina, indiferent daca stai in Maramures, in Banat, Moldova, Muntenia sau Ardeal. Doar sa vrei! Doar sa fii in stare sa te ridici din fata televizorului sau a calculatorului sau a servitutilor care te tin legat de oras, si paradisul te-asteapta. Natura este acolo unde am lasat-o in copilarie. Noi am tradat-o. Ea se afla in acelasi loc.

La ce folosesc drumetiile

O experienta intensa

Cine se incumeta sa o ia la drum cu piciorul, cateva zile sau, mult mai bine, cateva saptamani, traieste impresii pe care nu le va uita niciodata: el este supus direct capriciilor naturii (ploi, vant, ceata), isi simte corpul ca niciodata pana atunci (datorita efortului), traieste in direct privelistea zilei intiparita in peisaj: schimbarea luminii, jocul norilor, fosnetele naturii, metamorfoza culorilor. Existenta devine cu mult mai intensa, apa devine un regal cand ti-e sete, isi recapata gustul si valoarea adevarata, aerul devine mancare, iar merindea servita pe iarba are un gust mai bun, somnul e cu mult mai profund si mai odihnitor.

O lectie de simplitate

Poteca de munte te obliga sa renunti la comoditati si huzur. Ai cu tine doar ceea ce este in rucsac. Simti caldura si frigul, ploaia te uda, soarele te usuca, descoperi cat de complicata a devenit viata datorita civilizatiei de consum. Ce gust minunat are o bucata de branza, un colt de paine si apa bauta direct la izvor. Cat timp castigi, datorita simplificarii vietii. Cum inveti sa te multumesti cu putin.

Un remediu de sanatate

Despre natura ca "leac" s-a mai scris in "Formula As". Medicamentul pe care-l ofera este gratuit si gigantic: aer curat si ozonat pentru bietii nostri plamani mortificati de poluarea oraselor, respiratii profunde impuse de efort, o gimnastica ideala care antreneaza muschii intregului corp, un tonifiant vizual - verdele, care da o stare de liniste. Pe scurt - metabolism activat si, nu in cele din urma, un antidot complex contra stresului. Multe boli se rezolva prin drumetii. Cu conditia sa nu existe exagerari. Pentru oamenii peste 50 de ani si, mai ales, pentru cei cu probleme de inima, efortul in exces si altitudinea depasita pot produce accidente. Daca va numarati printre ei, multumiti-va cu zona de deal si de munti josi.

In loc de distractie, sens

Drumetia in natura nu este o distractie (precum discoteca, televizorul, jocul), ci o actiune cu un sens profund. Ea presupune experienta, angajament, disciplina, prietenie, emotie, spiritualitate, este o indeletnicire meditativa. Primii pasi facuti pe poteca unei paduri par totdeauna monotoni si obositori. Cand plecam de acasa, grijile vin dupa noi. E nevoie de timp ca sa alungi roiurile de ganduri care te impiedica sa vezi ce se afla in jurul tau. Mergi orbeste. Copacii ti se par identici, urcusul prea greu, padurea monotona si plicticoasa. Incet-incet, magia naturii incepe insa se se produca si, dintr-o data, descoperi ca ceea ce te inconjoara are personalitate distincta, viata, identitate, ca nimic nu seamana cu nimic, ca arborii sunt la fel de diferiti ca si oamenii, ca lupta si ei pentru suprematie si pentru lumina, ca stralucesc diferit, ca respira altfel si cu alte arome, ca emana o energie dumnezeiasca care incepe sa-ti curga prin vine si te face sa te simti fericit. Doamne, cata frumusete si viata e in jurul tau! Ce clocot de zamislire si implinire! Cata armonie iti e daruita pe gratis, pasind, pur si simplu, pe cararea unei paduri. Pretutindeni e doar miracol. Peste tot e Mai Marele lumii, Marele creator, Dumnezeu. In toate cate te inconjoara ii simti si ii vezi tiparul, uriasa fratie a viului pamantesc, scanteia divina care arde deopotriva in tine, in pasari si in copaci. Ce minune! Prin minte, in loc de ganduri negre, curg acum ganduri albe, probleme nerezolvate ti se par dintr-o data jocuri copilaresti, depresiile si angoasele s-au transformat in pofta de viata, orizontul sufletesc seamana cu cerul intins peste culmile muntilor. Sus, in poiana pe care vara a transformat-o intr-un rai plin de flori esti... alt om. De undeva, din intunericul care iti stapanea sufletul, a iesit la lumina ceva, cineva, o faptura pe care ti se pare ca o cunosti, poate demult, din anii copilariei, cineva cu mult mai bucuros si mai fericit decat tine, cu mult mai liber, cineva care te ajuta sa-ti reamintesti cum ai vrea sa traiesti: Cineva cu care te identifici, fericit ca te-ai regasit. Asta te asteapta la capatul unei drumetii prin padure: privelisti frumoase si un sens. Sensul vietii. Bucuria simpla de-a exista.




Interviu

Psiholog Andreea Dumitrescu

"In drumetii ne regasim sufletul"

- A venit vara cea calda si luminoasa, anotimp excelent pentru drumetii in natura. In afara de faptul ca ele reprezinta o binefacere pentru sanatate, mai prezinta si alt avantaj?
- In drumetiile prin natura ne regasim sufletul. In vremuri atat de tulburi ca cele in care traim, pline de nesiguranta si de depresii, natura devine un sprijin enorm. Pe toata durata prezentei in mijlocul ei, si chiar si mult dupa aceea, ne simtim eliberati de stres si de griji, impacati cu noi si echilibrati. Foarte importanta este si latura meditativa a drumetiei, sensurile pe care le descoperi traind in natura, adevarul ca fericirea rezida in lucruri cat se poate de simple. Pentru oamenii profunzi si sensibili, natura are si un sens spiritual: fratia cu universul, cu Dumnezeu. Asa se explica si actualitatea pelerinajelor facute pe jos, cu piciorul, atat in Romania (pelerinajul de la Manastirea Nicula, facut de greco-catolici, cel ortodox de la Manastirea Hadambu etc.), cat si in strainatate, cum este pelerinajul din Spania, de la Santiago de Compostella, care numara anual zeci de mii de participanti. Se pare ca reteta aceasta da roade: natura si Dumnezeu.
- Cum se explica placerea de a drumeti?
- In ziua de astazi, majoritatea oamenilor percep lumea prin ecrane de sticla, prin fereastra de acasa, de la birou, prin geamul automobilului. Si pe urma, mai stam si in fata televizorului si a calculatorului, o adevarata menajerie de sticla. Urmarea? Psihologii vorbesc despre o epuizare mentala, produsa de indepartarea de natura, mediul nostru de viata originar, de care ne-am instrainat nepermis de mult si de periculos. Numai acolo suntem pe deplin relaxati, atenti,fara constrangere la ceea ce ne inconjoara. Natura aduce eliberare. Un sentiment extraordinar de confort psihic si sufletesc, care ii mana pe oameni in drumetii. In Occident, excursiile in natura sunt pe locul unu in topul sporturilor de masa.
- Oare drumetia este o simpla distractie sau are un sens mai profund?
- Sigur, are un sens important, nu neaparat cel suprem, filosofic, ci un sens individual, pentru sine. Indiferent daca atunci cand te afli in natura, observi doar plante si animale, privelisti frumoase sau cerul senin, imprejurarea aceasta te impamanteneste, te face sa te simti "de-acolo", "al locului", integrat in ceva fundamental si etern. Asta este un sens.
- Ce se intampla cu un om care ajunge pe-un varf de munte?
- Din punct de vedere medical, el clocoteste de endorfine, hormonii fericirii, care se elibereaza pe drum. Apoi, sentimentul ca este aproape de cer. Oamenilor cu probleme sufletesti, natura le face extrem de bine. Ii echilibreaza, distanta fata de rau se mareste. Mai intervine si reprezentarea crestina, ca lumina ne vine de sus. In multe religii, muntii sunt lacasul lui Dumnezeu. Eu insami am un munte pe care ma simt ca in biserica: Ineul, zona copilariei mele. Un loc in care ma duc totdeauna, atunci cand vreau sa ma limpezesc la minte si la suflet. De obicei, il urc intr-o ora, pe drum ma gandesc, iar cand ajung sus pe culme, rezolvarea e gata. Incredibil cat de mult se simplifica procesul gandirii cand faci efort in natura. Opereaza o selectie uluitoare, in care se retine doar ceea ce este logic si important. Dar nu doar problemele vietii si cele profesionale isi gasesc rezolvarea in drumetii. De la o vreme incoace, oamenii au tot mai multe probleme psihice, probleme reale de necomunicare, de neimplinire, de singuratate, de cuplu. Si in cazul lor, natura este un remediu cat se poate de eficient.