"Eu cred ca Nu-urile francez si olandez sunt un avantaj pentru Romania"
Cu aproape 570 de zile inainte de eventuala aderare europeana, romanii constata ca problemele Ue au devenit deja si problemele lor. Daca in timpul recentei crize a referendumurilor, liderii politici de la Bucuresti s-au intrecut in declaratii linistitoare si optimiste, in schimb, populatia pare a fi inteles ca respingerea Constitutiei de catre francezi si olandezi (la orizont se pregatesc danezii) ar putea genera, pe de o parte, o atitudine si mai aspra, la nivel politic, fata de Romania, iar de pe alta, o reducere substantiala a miliardelor de euro promise. Ca sa nu mai vorbim de perspectiva amanarii aderarii cu un an, tot mai des evocata in presa occidentala. Nici vecinii nostri, "aderatii" din 2004, nu se simt confortabil, comentand de pe o pozitie critica Nu-ul francez. Potrivit ziarului "International Herald Tribune", cehii spun ca "Franta a votat Nu, pentru ca a simtit ca-si pierde privilegiile in cadrul blocului de tari fondatoare ale Ue. Est-europenii sunt blamati ca sunt est-europeni". Polonezii sunt si mai categorici: "Franta este suparata ca nou-venitii ii contesta dreptul de lider in cadrul Uniunii, blamandu-i ca au tulburat vechea ordine dominata de ea". Slovacii denunta ipocrizia franceza si germana, atunci cand aceste tari se plang de invazia fortei de munca ieftine din Est, cata vreme au beneficiat din plin de pe urma ei. La randul lor, ungurii cred ca occidentalii refuza sa accepte realitatea: "Economia Ue are nevoie de reforme". In fine, lituanienii ironizeaza "Vechea Europa" care vrea sa arunce in carca "Noii Europe" (a tarilor din Est) euro-scepticismul in crestere din tarile apusene. "Timp de 15 ani", spune directorul Institutului Lituanian de Afaceri Internationale, "vest-europenii ne-au tot spus ce sa facem ca sa devenim membri ai Nato si Ue. Acum, cand am inceput sa avem ideile noastre, deranjam statu-quo-ul (la care tin atat de mult Franta si Olanda). E o nebunie". In acest context, romanii, prin analistii lor cei mai avizati, intervin cu vigoare in corul de comentarii care au ajuns sa blocheze serverele europene de Internet. Dupa opiniile unui sociolog de exceptie, care este politologul Stelian Tanase, revista "Formula As" propune cititorilor sai comentariile unui alt important analist si jurnalist economic, Ilie Serbanescu.
"Fostele tari comuniste sunt vazute, in cercurile marilor afaceri din Europa, drept salvatoarele Ue"
- Ce semnificatie au pentru Romania "Non"-ul francez si "Nee"-ul olandez, domnule Ilie Serbanescu? Unii spun ca de la caderea Zidului Berlinului n-a mai fost un cutremur atat de mare pe continent.
- Poate in contracurent cu opiniile altor analisti ai momentului, eu cred ca Nu-urile francez si olandez sunt un avantaj pentru Romania. A discuta numai prin prisma bunavointei sau reavointei politice occidentale fata de tara noastra, a discuta doar in termenii efectelor acestor referendumuri asupra bugetului comunitar si a banilor pe care-i va primi sau nu Romania, ori a discuta numai in termenii generati de data de 1 ianuarie 2007 mi se pare strict limitativ. Si eventuala diminuare a bugetului acordat Romaniei, si opozitia politicienilor europeni care ne-au acordat deja cartonasul galben, si posibila amanare a aderarii pana la 1 ianuarie 2008 sunt efecte de rangul doi, pe care trebuie sa le acceptam cu stoicism. Ingrijorarea vine insa din zona efectelor de rangul intai, cum ar fi perspectiva blocarii extinderii, renuntarea la moneda unica, euro, intoarcerea la clubul select al fondatorilor Ue. In definitiv, daca votul olandez este considerat mai putin graitor, ne putem intreba: ce a fost votul francez? Dupa mine, acest vot este expresia infumurarii franceze si, indeosebi, a infumurarii muncitorimii si taranimii "aristocratizate" franceze. Din pacate, pentru "aristocratia" de acest tip au apus timpurile! Pe calea deschisa prin vot n-o sa mai poata face fata concurentei economice a colosilor americani si asiatici. O sa-si faca americanii pantofii cu ei!
- Ce solutii au liderii europeni pentru a repara ceea ce au stricat francezii si olandezii cand au respins o constitutie liberala, menita sa confere Europei rolul de mare putere economica?
- Pentru a putea rezista in fata concurentei globale, unica solutie a Uniunii Europene este de a uni tehnologia pe care o are cu forta de munca ieftina din Est. Culmea este ca, din acest punct de vedere, Nu-ul franco-olandez este o pura naivitate populara. Spun asta, deoarece este clar ca marii capitalisti occidentali vor proceda (procedeaza deja) la unirea tehnologiei lor cu forta de munca din Polonia, Ungaria sau chiar Romania, indiferent de votul negativ din Franta si Olanda. Capitalurile nu se pot juca cu propria supravietuire, astfel ca dezasamblarea fabricilor din Franta si Olanda, ca sa dam doar aceste exemple, si mutarea lor in Slovacia, Romania sau Bulgaria vor continua cu o viteza si mai mare. Iata de ce spun ca votul negativ din cele doua tari ne avantajeaza.
- In acest caz, ce au respins francezii si olandezii? Ei nu cunosc aceste dedesubturi?
- Entuziastii oponenti ai Constitutiei Europene au respins, de fapt, o trecere frumusel organizata, de la capitalismul lor social, ajuns in impas, la un capitalism cu adevarat concurential, capabil sa faca fata globalizarii. Respingand trecerea "linistita", oponentii au dat, fara sa-si dea seama, cale libera unei tranzitii violente, indracite, stihinice, cum ar spune marxistii. Romanii, care n-au ce pierde, vor fi castigatori in timp, pentru ca la ei vor ajunge capitalurile alungate de votanti. Ca ne place sau nu ne place, ca le place sau nu le place, asta-i procesul. Clasa politica occidentala si reprezentantii capitalului au inteles ca nu vor putea face fata americanilor, chinezilor si indienilor (la primii, nu prea exista protectie sociala, la ceilalti nu exista nici sindicate!). Din acest motiv, au gandit extinderea Uniunii. Ce, din filantropie au deschis ei usa romanilor, bulgarilor, polonezilor si celorlalti sarantoci, ca sa intre si sa le cotrobaie prin casa cu "cizmele murdare"? Nu! Invitatia a fost facuta pentru simplul motiv ca fostele tari comuniste sunt vazute, in cercurile marilor afaceri din Europa, drept salvatoarele Uniunii. Cu multa abilitate a lasat Ue sa se inteleaga ca doar Estul bate la portile Vestului, cand realitatea este mult mai nuantata: e drept, noi dorim sa ne asociem cu ei, ca fiind mai bogati si mai bine organizati, cu institutii puternice, dar pe de alta parte, si ei bat la usa noastra. Deocamdata, avantajele sunt ale lor. Dupa mine, multi ani de aici inainte, renta o vor incasa ei, nu noi. Pana sa incepem sa avem si noi avantaje, vor trage ei avantajele care rezulta din costurile noastre.
"In prima etapa de dupa aderare, paturile sarace vor fi demolate"
- Barroso s-a referit la "Uniunea lor". Cat priveste "Uniunea noastra", e si mai grav. Costurile si beneficiile aderarii la Ue inca nu au fost calculate in toata dimensiunea lor. Pe de o parte, costurile sunt clare, rapide, masurabile, aflate in sarcina generatiei noastre, a bugetului statului si firmelor. In acelasi timp, beneficiile sunt ceva gradual si difuz, cu "termen de valabilitate" intr-un viitor indepartat, cand ne vor creste mari copiii si nepotii. Ca sa fim la obiect, primul lucru ce trebuie spus este ca, in prima etapa de dupa aderare, paturile sarace vor fi demolate. Pretul alimentelor va creste imediat pentru a acoperi investitiile in industria alimentara. Dupa unele calcule, somajul (indeosebi somajul feminin) va ajunge la 16%, deoarece vor avea loc concedieri in toate sectoarele industriale.
- Ce se va intampla cu taranimea?
- Ca intotdeauna in istoria acestei tari, perioadele de restriste sunt platite de tarani. Si aderarea Romaniei la Ue va fi platita de tarani. Ei vor deveni cea mai mare problema a Romaniei, pentru care nici Ue n-are solutii, pentru ca nu s-a confruntat pana acum cu o atat de mare populatie "inutila". Sunt 3 milioane de oameni despre care nu se stie ce soarta vor avea. Multi sunt batrani si neajutorati. Nici macar nisa numita "agricultura biologica" nu le va oferi o salvare. Conditiile de indeplinit sunt drastice, si putine suprafete de pamant productiv indeplinesc criteriile unor suprafete bio, pe care sa nu se fi folosit ingrasaminte chimice in ultimii 5-7 ani. Asadar, tabloul nu este prea roz, dar nici nu exista alta cale decat aderarea. Chiar cu riscul pierderii taranimii traditionale, iar odata cu aceasta, a traditiilor, folclorului si mestesugurilor. Tare ma tem ca, la un deceniu-doua dupa aderare, vor ramane ca spatii rurale traditionale doar satele rezervate turistilor, ca un fel de scenografie nostalgica si pitoreasca. Trebuie sa fim obiectivi: acest lucru va fi venit oricum, cu sau fara integrarea in Ue.
"Aderarea Romaniei la Ue s-ar putea sa inceapa cu o scadere a sectorului privat in economie"
- Nu credeti ca va veni un raspuns pozitiv si salvator din directia sectorului privat al economiei, pana la urma cel mai sanatos pe care-l avem?
- Ca o culme a ironiei, aderarea Romaniei la Ue s-ar putea sa inceapa cu o scadere a sectorului privat in economie! Acesta, preluand socul concurential in piept, va da imediat inapoi. Multe firme vor disparea sub tavalug. De asemenea, agricultura, asa cum o stim astazi, va intra in declin. Ue nu ne va da bani pentru agricultura, asta este un mit care trebuie demolat. Ue ne da bani multi pentru "dezvoltarea rurala", si prea putini pentru agricultura. Acest lucru se intampla tocmai pentru a dezvolta altceva in locul agriculturii: servicii, fabricute, Imm-uri specifice, ateliere familiale etc. Asociatiile de fermieri, care vor ramane dupa comasarea pamanturilor prin cumparare, vor angaja taranimea ramasa fara pamant ca forta de munca salariata, platitoare de taxe. Astfel va prinde viata si la noi asa-numita Agenda de la Lisabona, care prevede cresterea fortei de munca platitoare de taxe la 70% pe intreaga Uniune Europeana (in Romania actuala, platitorii de taxe catre stat reprezinta doar 50% din populatie).
"Cred ca economia subterana din Franta si Germania este mai mare decat la noi"
- Se spune ca tot mai multi romani isi vor plati taxele in strainatate, chiar inainte de liberalizarea fortei de munca din 2014. Daca acum sunt circa 2 milioane, la cat credeti ca va ajunge numarul romanilor care vor lucra in Ue?
- E greu de spus, dar esentialul este ca, dupa aderarea Romaniei la Ue, va fi mult mai greu de mers la munca in strainatate, decat este acum! Romanii au dreptul sa stie ca vor fi nevoiti sa-si ia adio pentru cativa ani de la sansa de a castiga un ban bun la Madrid sau la Roma. Intrand sub umbrela "Guvernului Central" de la Bruxelles (care va ramane ca atare, in ciuda eventualei respingeri a Constitutiei), romanii vor fi nevoiti sa inceteze cu plecarile astea necontrolate in Spania, Germania sau Italia, trebuind sa astepte expirarea perioadei de interdictie negociate de guvernul de la Bucuresti cu comisarii Ce. Este vorba, pana la urma, de ipocrizia comunitara a perioadei postbelice. De ce sunt 2 milioane de romani acolo? De ce sunt acceptati, desi doar 10% dintre ei au forme legale? Cei mai inteligenti au fost, de departe, englezii. Ei au legiferat forta de munca existenta la un moment dat, desi au afirmat ca nu legifereaza nimic. De aici a iesit scandalul cu vizele. Cand Spania a dorit sa faca acelasi lucru, sa scoata forta de munca din zona neagra la lumina, au blamat-o toti, dar mai ales francezii si germanii. Este ingrozitor cata ipocrizie! Cred ca economia subterana din Franta si Germania este mai mare decat la noi. In clipa in care vor fi legalizati instalatorul polonez si constructorul roman, aceste tari vor avea crestere economica.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
