Infloresc teii!

Cu tot puhoiul de ploi abatut peste lume, vara isi celebreaza serbarile. De cateva zile, teii au inceput sa infloreasca, pregatind momentul de gratie cand miresmele lor vor imbata universul. Prilej de intrebari parfumate, pe care le-am adresat unor romantici invederati: Corina Chiriac si Nicu Alifantis.

Aveti amintiri legate de vremea teilor infloriti?

Mai aveti timp si stare sa observati acest miracol al verii?

Ce relatie mai aveti cu natura?

Corina Chiriac

"Romantismul si poezia n-au murit inca"

1. Intr-adevar, au inflorit Teii. Stiu, am scris Tei cu majuscula. In limba germana, substantivele se scriu cu litera mare. Nu e nevoie sa stii germana, dar e bine sa stii ca anumiti oameni isi onoreaza Painea, Iubirea, Viata...
De obicei, pana la opt si jumatate dimineata, eu dorm in profund intuneric. Am grija ca seara sa las jaluzelele sa coboare pana cand fiecare lama de lemn se aseaza in barcuta celei de sub ea. Apoi, trag si perdelele, pentru ca nici o licarire de soare sa nu se sprijine dimineata de perna mea: asta e rasfatul meu de iarna. Dar cum incepe caldura verii, fiindca nu suport aerul conditionat, trebuie sa dorm cu jaluzelele intredeschise si ferestrele larg deschise. Asa ca ma trezesc odata cu pasarelele care se cearta pe arpacas, peste ghivecele cu flori din balconul dormitorului. In zadar incerc sa mai motai cu nasul intre perne. Acum cateva dimineti insa, mi s-a parut ca perna mea miroase a Tei. E drept, am o pernuta plina cu toate felurile de flori uscate, care se lauda cand am cumparat-o ca te scapa de reumatism si de pareri de rau. Dar ea nu mai miroase demult, nici a levantica, nici a menta... De unde atunci mirosul delicat de flori de Tei? Cuprinsa de o banuiala, am ridicat jaluzeaua de la balcon, am ridicat capul si am inspirat prelung: Teiul urias, batran de vreo suta de ani, isi deschisese florile. Mi-a venit asa, in camasa de noapte, sa ies si sa strig in balcon: "Doamnelor si Domnilor, a inflorit Teiul!". Ce dor mi-a fost de tine, batrane prieten! Te cautam asta-iarna in fiecare cana de ceai, iar acum iata ca ma trezesti din somn cu parfumul tau binecuvantat! Mi-am adus aminte de marele bulevard "Unter den Linden" din Berlin, care inseamna "Pe sub Tei", pentru ca, realmente, te conduce pe sub tei catre poarta Brandenburg, si de hotelul cu acelasi nume, unde trageam cand cantam in Germania. De-acolo mi se trage ca scriu substantivele cu litera mare, din vremea cand incercam sa invat germana. Mi-am adus aminte de perechea de pantaloni de piele cafenie pe care am cumparat-o la Berlin, cu banii pe un intreg concert, ca sa constat la hotel ca fusesera fabricati la Targu-Mures! Si, bineinteles, mi-am adus aminte de o frumoasa poveste de dragoste din studentia mea, cand stateam cuibariti, serile, in mansarda lui de adolescent, ascultand imbratisati grupul "Swingle Singers", imbatandu-ne doar cu dragoste, cu muzica si cu parfumul florilor de tei din fata ferestrei. Amintiri de mai apoi... Nu pot sa umblu la scrinul in care le-am ferecat... pentru ca am avut doua despartiri in amor, cand infloreau teii. Iar acum, pentru ca Sufletul nu are varsta, nu m-as supara sa ma mai pot indragosti la un inceput de vara, cand nimic nu poate impiedica inconfundabilul parfum al florilor de Tei sa ma trezeasca dimineata, prin jaluzelele intredeschise...
2. Excelenta idee pentru a ne trage de maneca si a ne arata ca a venit vara ai avut, draga "Formula As"!... Vara pe care o iubesc dintotdeauna cu pasiune si care-si trimite prima unda de parfum prin floarea de tei. Nici nu stiam ce dor imi era de mireasma aceasta... Abia acum am prins curaj si am scos cu incredere toate ghivecele cu flori din casa pe balcon. Intre ele, stau pana noaptea tarziu, imbatandu-ma cu mirosul florilor de tei care pluteste peste batranul cartier Cotroceni si pandind cate-o pereche de indragostiti... Si ma bucur cand apar: romantismul si poezia n-au murit inca, m-am incredintat si anul acesta. Apoi scot repejor catelul la plimbare, si nu din intamplare trec si eu incoace si-ncolo, tot pe sub tei, asteptand ca din vreo creanga aplecata sa cada si pe fruntea mea o coronita aurie, plina de parfum!

3. Observ natura, mai degraba o pandesc, incercand sa ma pun in acord sufletesc cu ea, in armonie. Salcia din fata ferestrei mele este primul meu reper. Inverzeste prima, inca de la sfarsitul lui februarie, inaintea tuturor celorlalti copaci. Ea e verde, o vad printre crengile cenusii ale celorlalti pomi, si o felicit in gandul meu pentru curajul ei. Daca as cunoaste bine ierarhia titlurilor regale, as darui celor trei copaci mari vestitori ai verii, apelative sonore: "contesa", "ducesa", "printesa"... Salcia ar fi contesa, apoi ar urma Plopul, ca mare duce, si apoi Teiul, ca splendid principe. Vedeti, in romana, salcia e substantiv feminin. Tot femeia, saraca, trebuie sa scoata cufarul greu al iernii de sub fereastra si sa-l urce in pod... Salcia din fata geamului meu e mai soldoasa, mai "matura". Mai... ca mine! Cum sa nu ma emotionez, cum sa nu ma bucur la gandul ca vom "inverzi" poate si noi, macar o data pe an, reinnoindu-ne sufletele, odata cu reinnoirea naturii? Ei bine, gandul acesta imi da atata siguranta si liniste, incat uneori am mai multa incredere in natura si in mersul anotimpurilor, decat in oameni si in felul in care se transforma ei. Niciodata nu stii in ce!

Nicu Alifantis

"Explozia naturii - o bucurie imensa"

1. Orasul copilariei mele, Braila, avea si cred ca a mai pastrat multi, foarte multi tei. Strada pe care mergeam la scoala in clasele primare era plina de tei, Gradina Mare, locul de promenada adolescentina, era la fel, plina de tei, totul mirosea nemaipomenit la inceput de iunie... Inflorirea teilor era semnul venirii verii, anunta mult asteptata bucurie a tuturor. De cand am plecat din Braila si m-am mutat la Bucuresti, mi-am dorit cel mai mult sa am o casa pe pamant. Si am reusit acum doi ani sa-mi implinesc visul. Primul lucru pe care l-am facut atunci cand am devenit proprietar a fost sa-mi plantez in curte doi tei si apoi sa astept cu nerabdare sa infloreasca! Sunt mici inca si au floarea rara, dar parfumul lor ma face sa-mi fac de lucru toata ziua prin curte, sa las geamurile deschise noaptea, si uneori chiar sa ies sa-i privesc asa, stralucind argintiu, sub stele.

2. Cred ca pentru oricine este o bucurie imensa sa priveasca explozia naturii. Este, dupa parerea mea, cel mai fascinant spectacol la care putem asista si cred ca nu exista om pe care acest lucru sa nu-l marcheze, sa nu-l inspire, sa nu-l bucure. Fac parte cu mandrie din spectatorii acestui fenomen si ma bucur de fiecare an in care-l pot vedea. Iar cea mai minunata inspiratie pe care ti-o poate da natura este dragostea de viata. Credeti-ma ca nu-i putin lucru!

3. Pe langa casa am 150 de metri de gradina! Nu aveti idee cate se pot intampla pe acest mic petic de pamant, cata liniste si bucurie si energie iti poate transmite iarba pe care poti calca cu picioarele goale. Nu exista nimic mai placut decat sa stai fara sa faci nimic in mod special si sa privesti o floare!