Un miracol adevarat: Rugaciunea

O punte spre cer.

Era in anul 2000 cand am descoperit aceasta minunata revista si am devenit o cititoare fidela. O citesc pagina cu pagina, dar rubrica "Spiritualitate" ma emotioneaza profund.
Nici nu gandeam ca voi scrie si eu candva. Imi placeau povestile cu miracole, dar mai ales minunile pe care Maica Domnului si bunul Dumnezeu le fac pentru noi. In ultimii zece ani, am trecut impreuna cu familia mea prin niste perioade mai grele. Ne-am vandut apartamentul dintr-un mare oras, pentru a incepe o mica afacere intr-o comuna apropiata. Dar n-a fost sa fie ca in vis, si iata ca familia mea, compusa din sot si cei doi copii, unul de cinci ani si unul de doi ani si jumatate, traiam un adevarat cosmar. Aveam probleme mari, atat materiale, cat si de sanatate. Ne-am chinuit aproape doi ani de zile, cu certuri, jigniri, locuiam la socri, cu care am ajuns sa ne uram de moarte, bineinteles din cauza banilor.
Se spune ca Dumnezeu vorbeste prin gura oamenilor, asa ca o persoana, pe care o consider actualmente cea mai buna prietena, desi o vad foarte rar, m-a indrumat spre credinta, spunandu-mi ca rugaciunea si comunicarea cu Dumnezeu fac minuni.
Am inceput prin intermediul ei sa trimit pomelnice la o mare manastire, si anume Manastirea Frasinei din judetul Valcea, respectand anumite reguli si indeplinind anumite conditii. Minunea n-a intarziat sa apara: dupa doar o jumatate de an, am reusit sa-mi cumpar alt apartament, in acelasi oras de unde venisem, in urmatorul an, sotul meu a trecut de la un salariu de 2.600.000 pe luna la un venit de 8.000.000 lei, si peste inca un an, m-am angajat si eu, cu 6.000.000 lei pe luna. Deci totul este posibil prin credinta! Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta prin intermediul acestor randuri este faptul ca intre mine si bunul Dumnezeu exista o punte permanenta de legatura, pentru ca omul este delasator si nerecunoscator, se roaga numai la nevoie.
Subliniez faptul ca eu nu prea tin post, insa cand mi se intampla cate ceva, comunic imediat cu Maica Domnului. O rog, o implor sa ma ajute si minunea se produce pe loc. Am in bucatarie o icoana cu Maica Domnului care plange (in imagine) si-si tine mainile ridicate spre rugaciune. De la un timp, rugandu-ma la aceasta icoana, dobandesc tot ce cer. Dar ruga mea este permanenta si plina de dragoste. Una dintre minunile care m-au impresionat cel mai mult: o saptamana m-am chinuit groaznic cu un deget care mi-a copt, m-a durut crunt, noapte si zi, incepuse sa ma doara toata mana, era cumplit, nu puteam dormi, mi s-a spus ca trebuie sa ajung la cutit, daca nu vreau sa fac septicemie. Intr-o seara, cand degetul arata oribil si-aveam niste dureri greu de imaginat, l-am atins de icoana mea cea pura si minunata si am adormit cu ea asezata pe perna. In urmatoarele doua zile, infectia, care era foarte profunda, a cedat fara sa iau nici un medicament (sunt alergica la antibiotice) si locul s-a vindecat! Miracol! Acesta este un crampei din toata bunatatea pe care Dumnezeu a revarsat-o asupra mea! Sper ca aceste randuri sa aiba loc in minunata revista "Formula As", ca sa-I pot bucura si eu cat de putin pe Dumnezeu si Maicuta Sfanta.
Va multumesc ca existati si nu uitati: cereti si vi se va da!
G.L. - Galati

Poezia de sub saltea

Ma numesc Popovici Grigore, nascut in anul 1923, in comuna Radaseni, judetul Suceava. Am patru clase si sunt poet popular, veteran de razboi, participant pe frontul de vest, pana la terminarea ostilitatilor. In primavara anului 1952, in urma unui conflict cu un ofiter de securitate, am fost arestat pe loc si incarcerat la inchisoarea Suceava. Timp de 40 de zile, am fost anchetat atat ziua cat si noaptea de securisti, care cautau sa smulga de la mine, prin presiune psihica si violenta, fapte de care ma faceam vinovat fata de autoritatile comuniste represive. Dintre cate acuze mi se aduceau, mi-era frica de un singur lucru: scrisesem o poezie numita "Stalin si Romania" care ramasese acasa, ascunsa de mine sub salteaua de pe patul pe care dormeam. Daca la o posibila perchezitie efectuata la domiciliu ar fi ajuns in mana autoritatilor comuniste, nu as mai fi avut mult de trait.
Eram sigur ca securistii vor merge acasa la parintii mei, unde locuiam, si imi vor gasi poezia. In situatia disperata in care ma aflam, mi-am dat seama ca alt ajutor nu puteam avea decat de la bunul Dumnezeu. Am inceput sa ma rog cu lacrimi la Judecatorul Suprem, pentru a nu cadea acel document in mainile organelor de securitate. Singur in celula, ma rugam suspinand la Sfanta Fecioara Maria si la toate fortele ceresti, sa scap de acest cosmar cumplit, ce ma chinuia zi si noapte, sigur fiind ca daca va fi descoperita poezia voi fi lichidat. Caraliii ce faceau de paza pe gangul lugubru al puscariei ma priveau prin vizeta cum ma inchinam, facand haz de situatia mea disperata, pana cand intr-o noapte am visat un vis groaznic: se facea ca eram intr-un pustiu si deodata apare in fata mea un balaur urias cu gura cascata, gata sa ma inghita. Dar cum eu aveam in mana o bata, am lovit monstrul de doua ori in teasta, sfaramandu-i-o. A improscat un sange negru si, scotand un raget cumplit, fiara a pierit. M-am trezit speriat, nu stiam unde sunt. Dezmeticindu-ma, am simtit o usurare, parca eram alt om. Peste trei zile, am fost eliberat. Cand am ajuns acasa, sarmana mea mama mi-a spus ca la perchezitia care a avut loc, securistii au rascolit tot, intorcand casa pe dos, numai sub salteaua pe care dormeam eu nu au cautat. Mare mi-a fost bucuria cand am gasit poezia unde am lasat-o. Pot sa afirm cu certitudine ca numai rugaciunea catre bunul Dumnezeu mi-a salvat viata.
Grigore Popovici - com. Radaseni, jud. Suceava

Un vis implinit

Citesc cu mare placere "Formula As" si deseori am fost surprinsa de destainuirile unor persoane. Din articolele acestora, am concluzionat ca destinele multor semeni sunt uneori directionate de o forta nevazuta, divina. Va marturisesc ca si eu, la varsta de 37 ani, am fost subiectul unui miracol, am trait o minune. Desi casatorita de 14 ani, visul meu si al sotului meu - de a deveni parinti - nu se realiza. Zilele curgeau precum o fulgerare efemera. Am urmat o perioada de timp un tratament medical, am suportat o interventie chirurgicala (celioscopie), am batut la usile multor medici, insa raspunsul acestora era clar - nu pot avea copii! Ce mai era de facut, in aceste imprejurari? Un singur lucru - sa cred intr-o minune a bunului Dumnezeu! Seara, ma culcam trista, insa ma alina icoana Maicii Domnului, pe care o aveam sub perna si pe care o imploram sa faca o minune. Continuam sa repet oriunde ma aflam - pe strada, la masa, la serviciu, in pauza, urmatoarea rugaciune: "Doamne, numai Tu singur ma poti ajuta, nu ma lasa, daruieste rod pantecului meu si prunc dupa voia Ta si o sa-Ti slujesc Tie toata viata". In cele din urma, eu si sotul meu am hotarat sa infiem o fetita de la Casa de Copii Gaesti. Iata insa ca de la o vreme aveam sentimentul ca se petrece o schimbare in organismul meu. Nu ma simteam bine... Intr-o zi de vineri, la insistentele unei bune prietene, am mers la cabinetul d-nei doctor Turculet, de la Spitalul Filantropia din Bucuresti, un om extraordinar si un medic de exceptie, in vederea unei consultatii.
Vestea pe care aceasta mi-a comunicat-o m-a socat. In sfarsit, dupa 14 ani de casnicie si de pelerinaj la numeroase biserici si manastiri, dupa ani de post si de rugaciune, Miracolul s-a infaptuit: purtam in pantec un copil.
De aceasta veste s-a bucurat mult tatal meu - un om minunat - pe care-l iubeam enorm! Din pacate, o boala crunta l-a rapus si s-a stins din viata inainte de a-si cunoaste nepotica. Poate ca in alte conditii nu reuseam sa depasesc acest moment dramatic din viata mea, insa copilul pe care-l purtam m-a ajutat sa inteleg ca moartea este un fenomen natural, doar o despartire temporara de cei dragi. O stea de pe cer cadea, facand loc unei mici stelute care se nastea. Tatal meu a trecut in nefiinta cu sufletul impacat... era convins ca Maica Domnului ma va calauzi in continuare si voi naste fara probleme un copil sanatos. Acest lucru s-a si realizat de altfel... Cred ca fetita mea, Maria-Oana, este intr-un fel continuarea existentei bunicului sau, care o vegheaza de acolo, din cer...
In loc de epilog - dau un sfat celor deznadajduiti: nu incetati sa credeti in bunul Dumnezeu, sa aveti rabdare, si orice vis poate deveni realitate! Cineva, acolo sus, ne iubeste!
Cu speranta ca veti publica aceste randuri, va multumesc!
Mihaela Neagu - com. Gura-Foii, jud. Dambovita

"Rugati-va la Sfantul Nectarie"

Sunt o fidela cititoare a revistei "Formula As" si de aceea as dori sa-mi publicati si mie randurile pe care vi le scriu din tot sufletul. Sunt mama a doua fete, iar una dintre ele a trecut prin clipe foarte grele, fiind diagnosticata cu neoplasm de colon. Fiind operata, in urma unor investigatii, s-a descoperit si o hepatita cu virus C, virusul ucigas, cum i se mai spune. Medicii au depus toate eforturile pentru a o salva, avand in vedere varsta ei de doar 33 de ani, dar si faptul ca era casatorita si avea un copil de 7 ani. Pentru mine, ca mama, a fost ceva ingrozitor, la fel ca si pentru cealalta fiica a mea, care a fost tot timpul alaturi de sora ei in incercarea prin care a trecut. Dar cu toata suferinta, eu nu am disperat nici o clipa, pentru ca am stiut si am avut incredere in Maica Domnului, in Domnul Iisus Hristos si bunul Dumnezeu. Am mai avut si norocul ca, avand un preot in familia noastra, el ne-a daruit Acatistul Sfantului Nectarie - pe care l-am citit timp de 40 de zile, la miezul noptii, cu post, ajun si rugaciune. Am avut mare incredere in Sfantul Nectarie, izbavitorul a multor boli de cancer. In timpul rugaciunii, mi-a aparut trei seri la rand cifra 8, despre care la inceput nu mi-am dat seama ce ar putea insemna, dar acum, cand fiica mea s-a vindecat, invingand cancerul, acum stiu ce a insemnat, deoarece dupa 8 luni de lupta cu boala, in urma analizelor si testelor, rezultatele au fost negative, normale, deci s-a facut minunea dumnezeiasca, s-a vindecat.
In afara de rugaciunile facute acasa, am fost la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, unde se gasesc moaste ale Sfantului Nectarie, la Manastirea Caraiman din Busteni, la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care am citit in "Formula As" (la parintele Gherontie Puiu), la Manastirea Recea, jud. Mures, la parintele Ioan Iovan, care a facut slujbe si dezlegari. Sunt sigura ca vindecarea fiicei mele s-a produs prin credinta. Nu pot sa va dau nume, deoarece nu vreau sa starnesc nemultumire printre medicii care si-au facut si ei datoria, dar vindecarea s-a produs prin vointa lui Dumnezeu. Mi-am luat angajamentul in fata Sfantului Nectarie, marele facator de minuni, ca voi face publica aceasta minune dumnezeiasca, pentru a sti si altii ca exista cale de mantuire. Rugati-va Sfantului Nectarie si Maicii Domnului cu credinta curata si minunile pe care le asteptati se vor implini.

Anuca Buda - Campia Turzii, jud. Cluj-Napoca