"Noii guvernanti au anuntat ca vor privatiza prin Bursa toate societatile profitabile care au mai ramas in portofoliul statului"
Cine si-a facut studiile inainte de 1989 isi mai aminteste probabil de imaginea caricaturala a societatii capitaliste, asa cum se regasea ea in manualele de economie politica si istorie. Conform acestora, bursa era vinovata de toate relele din lumea occidentala, iar pentru ca ideea sa fie convingatoare, se dadea exemplul crahului din 1929, de pe Wall Street, cand s-a declansat marea criza economica mondiala. Trebuia sa ne ramana intiparit in memorie faptul ca bursa este simbolul pierzaniei si al decadentei (ca si pokerul), iar marea binefacere adusa de comunisti a fost "eliberarea" poporului de sub tirania jocului la bursa.
Cu aceasta "achizitie culturala" in minte s-au raportat la Bursa si conducatorii neocomunisti ai Romaniei postrevolutionare, dar, desigur, din ratiuni diferite. In timp ce in toate tarile vecine aceasta institutie indispensabila unei economii de piata a fost redeschisa inca din 1990-1991, Ion Iliescu si echipa lui de fosti activisti ai Cc al Utc au tras de timp cat au putut, amanand inaugurarea Bursei de Valori Bucuresti pana in anul 1995, dar si atunci numai sub presiunea Fmi, si numai ca o forma fara fond. Dupa ce, din ratiuni electorale si cu o iresponsabilitate care nu cred ca-i va fi iertata vreodata, a returnat actiunile ("partile sociale") detinute de populatie la toate fabricile si combinatele din tara, Iliescu a pastorit apoi imbogatirea vijelioasa a elitei centrale si locale de partid, a multora din capii fostei Securitati. "Actiunile ceausiste" fiind lichide si valorand cateva miliarde de lei vechi, returnarea lor catre detinatori a generat primul mare val de inflatie. Daca nu s-ar fi intamplat aceasta tragedie, Romania s-ar fi aflat pe locul intai intre fostele republici socialiste, fiind singura tara cu circa 10% din economie privatizata deja, si avand astfel avantajul de a putea declansa imediat tranzactiile la bursa. In lipsa deliberata a bursei, s-a declansat insa jaful national. Chiar si privatizarile de mai tarziu, cu asa-zisi investitori strategici, au tinut tara in afara jocului real al cererii si ofertei, privand pentru totdeauna poporul roman de sansa de a afla (si de a incasa la bugetul national) valoarea reala a realizarilor in numele carora se sacrificase in "Epoca de aur". Cu fiecare an cu care deschiderea bursei a fost amanata, pierderea de avutie nationala a devenit tot mai dureroasa. Apoi ni s-a pregatit ceva si, in naivitatea si lipsa noastra de cultura economica, n-am inteles ce. Ni s-au pregatit Bancorexul, Credit Bank-ul, Banca Religiilor, Rafo, Aro, Calanul, Resita, Galatiul etc. etc. Combinate de sute de milioane de dolari au fost inchise sau vandute, in cel mai fericit caz, pe cateva milioane, dar de regula pe cateva sute de mii de dolari si chiar pe mult mai putin. Jefuitorii au dovedit o rapacitate de rechini care rup plasele de protectie si navalesc pe tarm, intre vilegiaturisti.
In ultimii ani, fortati de organismele internationale si ajunsi aproape in postura de a nu mai avea ce fura, guvernantii au acordat Bursei de Valori Bucuresti o sustinere mai vizibila, ceea ce a condus la maxime istorice ale tranzactiilor. Ca sa intelegem mai bine mecanismele institutiei, dar si ce sanse are romanul de a deveni investitor in jocul cererii si ofertei de actiuni pe o piata organizata, asa cum Romania a mai avut in perioada de inflorire interbelica, ne-am adresat economistului Stere Farmache, managerul general al Bursei de Valori Bucuresti (Bvb).
"Bursa de Valori da ora exacta a unei economii"
- Cand vorbim de bursa, ne vin in minte imaginile din New York, cu harmalaia aceea de nedescris, cu brokerii care gesticuleaza disperati. De ce nu vedem si la Bucuresti un astfel de spectacol, d-le Farmache?
- Din pacate, tehnologia a adus un deserviciu farmecului de altadata al spectacolului. Marea majoritate a burselor, inclusiv bursa noastra, sunt acum complet computerizate, iar tranzactiile nu mai au loc in acel ring bursier fascinant, ci in fata computerelor. Trebuie sa recunoastem ca spectacolul ne lipseste, multi romani ar dori sa traiasca in mijlocul unui vacarm tipic bursier. Cred ca ultima bursa unde o mica parte din tranzactii se mai efectueaza in stilul clasic, din respect pentru traditie, se afla la New York. Harmalaia organizata de acolo reprezinta ora exacta a economiei americane. De fapt, Bursa de Valori da, in general, ora exacta a unei economii.
- Cand a inceput sa functioneze prima Bursa de Valori in Romania?
- Bursa din Romania are o vechime de peste 125 de ani! De remarcat ca in toata aceasta perioada istorica, Bursa de la Bucuresti a functionat la acelasi nivel de dezvoltare cu celelelte burse din zona, iar in 1929 a atins nivelul de "cea mai buna bursa de la Viena la Istanbul", fiind imbatabila mai ales in tranzactionarea actiunilor petroliere si a titlurilor de stat - deosebit de atractive pentru investitori. Dupa razboi, bursa si-a redus treptat activitatea, inchizandu-si definitiv portile in 1948, odata cu nationalizarea comunista.
- Una dintre primele masuri economice care ar fi trebuit luate de puterea instalata in decembrie 1989 ar fi fost redeschiderea bursei. Cand a avut loc, de fapt, acest eveniment?
- In noiembrie 1995, cand eram de cativa ani singura tara din regiune fara bursa, desi legile necesare fusesera depuse la Parlament, inca din 1992. Cu toate ca economia in acel moment nu era pregatita pentru a sustine activitatea bursiera, fiind foarte putine societati privatizate, bursa a fost declarata functionala. In schimb, statul n-a fost deloc inclinat sa sprijine ceea ce a creat, lasand institutia sa fie doar un obiect de decor. In 1997, cand s-a finalizat privatizarea de masa, a aparut un oarecare potential teoretic. In realitate, cele 16 milioane de actionari care primisera cupoanele in mod gratuit n-au avut un comportament de actionari. Nefiind obligati sa scoata bani din buzunar, n-au fost prea interesati de soarta acelor hartii. La fel a procedat statul, a carui conducere nu s-a ingrijit sa pregateasca pentru bursa macar cateva societati, cum au facut Ungaria, Cehia, Polonia. Spre deosebire de aceste tari, Romania a avut o inclinatie mai mare spre privatizarea cu investitori strategici, iar acestia nu au dorit listarea la bursa.
- Cred ca descrieti una dintre metodele de functionare a marii coruptii din Romania. Ar fi fost privatizarea prin bursa o cale de a evita vanzarea pe nimic a fabricilor si a bancilor catre clientela de partid sau contra unor comisioane grase platite unor ministri?
"Investitorul la Bursa este un agent fiscal mai bun decat statul"
- Daca societati ca Bancorex, Rafo, Banca Agricola, Aro etc. ar fi fost listate la bursa, ar mai fi ajuns unele in faliment, altele in pozitia de mari datornici la stat?
- Cred ca nu, pentru ca bursa functioneaza dupa reguli de transparenta. Bursa face un angajament cu fiecare societate, in care aceasta se angajeaza sa raporteze situatii, sa informeze periodic despre evenimentele care pot aparea, pozitive sau negative, pentru ca societatile sunt fiinte, traiesc, genereaza profituri, dar au si pierderi, deschid si sucursale, dar mai sunt si sucursale care iau foc! Investitorul trebuie sa stie permanent ce se intampla intr-o astfel de societate. Din perspectiva asta, investitorul la bursa este un agent fiscal mai bun decat statul; daca agentul fiscal de stat mai trece cu vederea unele detalii dintr-un bilant contabil, investitorul care si-a pus economiile in contul unei societati nu scapa nici un gest al conducerii acesteia, nici o cifra care i-ar putea furniza informatii despre eventuale operatii ascunse. Din acest punct de vedere, actionariatul unei banci ca Bancorex, in cazul ca ar fi fost listata la bursa, ar fi facut, prin controlul exercitat, imposibil falimentul sau devierea de la adevarul economic.
"Piata bursiera este o piata cu risc ridicat. Nu se recomanda in nici un caz ca economiile personale sa fie puse pe aceasta piata"
- Ce s-ar intampla daca toti jucatorii ar avea aceeasi perceptie asupra evolutiei indicilor bursieri?
- N-ar mai exista bursa. Daca toata lumea ar percepe la aceeasi valoare aceeasi informatie, nu s-ar mai intampla nimic la bursa. Spre exemplu, o societate anunta un profit: pretul creste de la 10.000 de lei actiunea, la 12.000 de lei. Daca eu, care detin actiunile, as fi sigur ca acesta este pretul real, adica 12.000, n-ar mai trebui sa vand. As astepta o conjunctura mai buna. Dar nu sunt sigur, deci vreau sa vand, sa fac profit. In cazul in care dvs., cumparatorul, ati crede acelasi lucru, anume ca 12.000 este pretul real, si va ganditi ca asa va ramane (deci nu merita sa investiti banii intr-o valoare care stagneaza), n-am mai avea tranzactii, n-am mai avea bursa. Dar logica bursei este urmatoarea: eu, detinatorul actiunilor, vand pentru ca aceasta crestere de profit, de 2.000 de lei (de la 10.000 la 12.000), este maximum de profit pe care-l astept de la actiunile mele; ma multumesc cu atat. Dvs., cumparatorul, eventual aveti convingerea ca pretul va creste pana la 14.000 de lei in viitor. Va bazati pe intuitie, interpretati diferit informatiile si riscati; in consecinta, cumparati.
- Pe baza zicalei "am un leu si vreau sa-l beu", va propun un scenariu: am 50 de milioane de lei si vreau sa castig ceva de pe urma lor, nu vreau sa-i beau. Sa-i pun la banca sau sa-i joc la bursa?
- Piata bursiera este o piata cu risc ridicat. Nu se recomanda in nici un caz ca economiile, daca sunt putine, sa fie puse pe aceasta piata. Mai bine la banca. Bursa este spatiul in care este recomandabil sa intre numai cei care, uitandu-se in oglinda, isi spun: sunt capabil sa pierd intr-o secunda 30% din tot ce investesc. Sunt oameni care au aversiune la risc, dar sunt destui care accepta riscul. Acestia sunt bineveniti pe piata bursiera.
- Am nevoie de o suma minima pentru a intra pe bursa?
- Nu exista o suma minima, dar cred ca majoritatea brokerilor (intermediarilor) merg pe sume care incep de la zece milioane. Brokerii functioneaza si in Bucuresti si in toate marile orase. Este o profesie liberala, despre care puteti afla detalii de pe site-ul bursei, unde se afla coordonatele tuturor. Mergeti la broker si-i spuneti ce doriti. Conduita lui profesionala este aceea a unui tata bun de familie cu orice client. Ca urmare, el va sfatuieste ce sa faceti, in functie de banii de care dispuneti. Se intampla ca la doctor: "Domnule, poti sa mori din operatia asta", zice chirurgul. "Nu-i nimic", spune pacientul, "dau semnatura si-mi asum riscul". Cum clientul nostru-i stapanul nostru, brokerul va arata situatia la zi de la Bursa si va prezinta performanta fiecarei actiuni in trecut. De asemenea, va avertizeaza ca performantele trecute ale titlurilor nu reprezinta garantii pentru viitor. Orice crestere se poate transforma, oricand, intr-o prabusire, mai ales pe pietele emergente (in ascensiune), cum este si piata romaneasca. Clientul lanseaza ordinul: cumpara sau vinde, dar exista si cazuri in care clientul, mai putin cunoscator, are incredere in broker si-i lasa lui decizia. Acesta este interesat sa faca investitii bune, avand in vedere comisionul de circa 1% care-i revine din fiecare tranzactie. O alta recomandare pe care ti-o face brokerul este "sa nu pui toate ouale intr-un singur cos", adica sa nu investesti intr-o singura societate, ci in mai multe. In plus, poti pune o parte din bani in obligatiuni sau titluri de stat, unde riscul este mult mai redus si dobanda fixa.
- Cat de importanti sunt pentru Bvb urmatorii doi ani?
- Bvb ar putea deveni motorul intregii economii in perioada de preaderare, mai ales ca noii guvernanti au anuntat ca vor privatiza prin bursa toate societatile profitabile care au mai ramas in portofoliul statului, cum ar fi Bcr. O masura care s-a lasat asteptata aproape 15 ani.
Pentru detalii vizitati: www.bvb.ro // D-lui Stere Farmache ii puteti scrie la e-mail: bvb@bvb.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
