Intr-un "week-end" din ianuarie 2005, treizeci si doi de "invitati speciali", celebritati politice si afaceristi din Romania, Europa Occidentala, Sua si Australia, au impuscat 185 de porci mistreti, in rezervatia vanatoreasca Balc, judetul Bihor, proprietatea omului de afaceri Ion Tiriac. Cu 23 de mistreti intr-o singura zi, recordmanul absolut a fost Adrian Nastase, fostul premier al Romaniei si inca presedintele Psd. Fostul prim-ministru s-a dovedit un adevarat "serial-hunter" ("vanator in serie"). Ce fac oamenii in timpul liber este treaba lor, cu conditia ca libertatea lor individuala sa nu puna in primejdie ordinea sociala si morala, legile, libertatea individuala a celorlalti. Aceasta este esenta libertatii negative si baza morala a drepturilor universale ale omului. Numai ca prin ceea ce fac, Adrian Nastase si asociatii sai reprezinta un pericol simbolic si real pentru cei din jur.
Fostul candidat la Presedintia Romaniei a intuit in campania electorala ca nu este bine sa recunoasca faptul ca ii place sa ucida cu sange rece animale "lipsite de aparare", la vanatoare. Nu dadea bine la televizor. "Ma gandesc foarte serios, daca o sa mai merg la vanatoare de-acum inainte", raspundea el in singura emisiune televizata in care a avut curajul sa apara in confruntare directa cu candidatul Aliantei Da, Traian Basescu. De fapt, Nastase nu a avut curajul sa isi recunoasca public "hobby"-ul, pasiunea. S-o fi temut sa nu piarda voturile cetatenilor. Chiar daca nu din cauza aceasta a pierdut alegerile, faptul ca Nastase poate sa ajunga din nou in fruntea statului, ca prim-ministru sau chiar ca presedinte al tarii, ne obliga sa ii dam mai multa atentie decat celorlaltor zeci de mii (sute de mii?) de vanatori si braconieri din aceasta tara.
Pe 15 aprilie 1973, filosoful Peter Singer lansa intr-o selecta revista new-yorkeza de opinie, sintagma "animal liberation" ("eliberarea animalelor"). De aici s-a nascut o influenta miscare din societatea civila americana si mondiala - "animal rights movement". Dupa miscarile pentru eliberarea negrilor (afro-americanilor), a femeilor si cele de eliberare sexuala, era randul "miscarii pentru eliberarea animalelor" sa se afirme. Pe scurt, baza morala a miscarii pleaca de la ideea ca "animalele nonumane merita drepturi umane", datorita faptului ca atat oamenii, cat si animalele, impartasesc capacitatea de a suferi. Din perspectiva lui Peter Singer si a miscarii de eliberare a animalelor, Adrian Nastase nu este un "serial-hunter", ci un "serial-killer".
Seful Psd se mandreste cu intrarea partidului sau in Internationala Socialista, dar Nastase habar n-are ca, de pilda, in Marea Britanie, partidul de guvernamant de acolo (cel laburist), condus de un anume Tony Blair, militeaza de ani de zile impotriva unui obicei "hidos" al aristocratiei britanice, deci al adversarilor politici (conservatorii), anume - vanatoarea de vulpi. Manifestul partidului laburist din 1997 anunta ca acest partid va face tot posibilul pentru a promova o lege impotriva vanatului vulpilor cu caini de vanatoare. In 2004, pe cand Psd si Nastase erau preocupati doar de campaniile electorale locale, prezidentiale, parlamentare, pe care pana la urma le-au si pierdut, legislativul britanic punea in practica asa-numitul "The Hunting Act" (un fel de lege a vanatorii), care a impartit profund societatea britanica. Stanga europeana, din care Psd pretinde ca face parte, repudiaza profund obiceiurile denaturate ale fostei aristocratii britanice si de pretutindeni. Ca Baron Suprem al Psd, Nastase dovedeste o mentalitate tipica parvenirii sociale, prin care membrii familiilor nomenclaturiste comuniste, purtatoare a ethosului proletar, incearca sa devina la fel precum reprezentantii "claselor exploatatoare", impotriva carora a luptat familia lor politica de vreo doua secole incoace. Nu am prea mare simpatie pentru exagerarile miscarilor stangiste pentru eliberarea animalelor. Una dintre acestea, "Miscarea pentru un viitor socialist", militeaza simultan impotriva "clasei" vanatorilor de vulpi si a marilor proprietari de pamanturi. In viziunea acestora, doar marii proprietari de pamanturi isi pot permite sa organizeze vanatori sofisticate, pentru ca isi inchipuie ca pot face orice pe niste pamanturi aflate pe proprietatea lor particulara. Sunt imorale toate miscarile montate impotriva proprietatii private, care reprezinta baza economica a libertatii. Dar ideea morala care sta la baza interdictiei de a ucide animale (sau oameni, ca exista si "vanatori de oameni"), ca forma de "entertainment", mi se pare o caracteristica a modernitatii. In societatile primitive, in triburile de vanatori si chiar mai tarziu, vanatul reprezenta o necesitate vitala pentru supravietuirea speciei umane. Mai tarziu, in ciuda prestigiului aristocratic adaugat acestei ocupatii, pornirea de a ucide animale salbatice este la fel de sadica precum pornirea anumitor copii sau psihopati adulti de a ucide pisici, caini sau pasarele. Placerea de a vedea animale lipsite de aparare zbatandu-se in agonie este monstruoasa, indiferent de forma prin care li se cauzeaza acestora decesul. Indiferent cum s-ar numi Primul Vanator al Tarii, Ceausescu sau Nastase, tot "serial killer" se cheama ca este.
Fie ca este vorba de vulpi, cerbi, caprioare, iepuri, fazani, porci mistreti etc., vanarea acestora tot un "sport sangeros" ramane. Nu intamplator, pe vremea Guvernului Nastase, sub protectia si complicitatea platita a unor politisti si politicieni, a proliferat in Romania un alt "sport sangeros" - luptele cu caini. Incet-incet, modelele de viata promovate prin intermediul filmelor de duzina, telenovelelor, manelelor, emisiunilor de divertisment ieftin - bazate pe violenta, pornografie, vulgaritate, incalcarea celor "zece porunci", imoralitate afisata, lipsa de gust, bun-simt, simt estetic - ajung sa devina norme de comportament in viata reala. Din pacate, dupa degradarea morala la care a fost supusa aceasta natiune pe vremea comunismului totalitar, nu a fost nici o problema pentru familiile nomenclaturii si grupurile de influenta ale Securitatii sa asigure adancirea climatului de degradare intelectuala si morala. Cu cat decadea mai mult starea morala si intelectuala a societatii, cu atat devenea mai simplu pentru oligarhie sa-si faca de cap, sa ia tara in stapanire, fara teama ca o va opri vreo lege sau vreun repros din partea majoritatii complice.