In prag de sarbatoare, la "Buburuza"

Dar din dar se face, fara exceptie, rai. Asa s-a nascut "Buburuza". O fundatie elvetiana a sponsorizat o fundatie romaneasca ca sa creeze un spatiu de vis pentru copiii saraci. O poveste adevarata despre existenta lui Mos Craciun.

Ar putea fi o casa ca oricare alta, cu poarta inalta din tabla, cu o curte ingusta prinsa in asfalt, o casa pierduta pe o straduta bucuresteana cu nume ce aminteste de vremuri aspre apuse demult : Tepes Voda. Ceea ce o transforma in "Buburuza" sunt chiotele de ras, sclipirile din ochii copiilor care petrec aici cateva ore senine, invatand, mesterind, jucandu-se. Casa este deschisa opt ore pe zi copiilor din Bucuresti ce provin din familii cu probleme financiare si sociale, din sectoarele 2 si 3 (numai in sectorul 2 sunt 500 de familii ce traiesc sub pragul saraciei!), copii care au acces la calculatoare, la biblioteca, videoteca, sunt ajutati la lectii, pot primi un sfat si o vorba buna. Adolescentii sunt ajutati sa-si gaseasca de munca si exista chiar si un serviciu de detectivi sociali, pentru cei ce nu isi cunosc parintii si vor sa-i gaseasca. "Buburuza" propune si activitati saptamanale, ecologice, sportive, ateliere de creatie, excursii, plimbari, care-i fac pe copii si pe adolescenti sa simta solidaritatea si caldura unui grup de prieteni. Iar momentele cele mai dragi si mai asteptate la "Buburuza" sunt cele din preajma Craciunului.

Noaptea fursecurilor

Una din victoriile "Buburuzei" este faptul ca actualii voluntari, cei care dau o mana de ajutor la lectii sau la gasirea unui serviciu, sunt fostii ei "clienti", tineri provenind din centre de plasament, din familii foarte sarace. Actuali studenti sau angajati, ei s-au intors cu drag pentru a-si oferi la randul lor sprijinul.
In preajma Craciunului, voluntarii se aduna la "Buburuza" impreuna cu copiii si cu membrii fundatiei "Pestalozzi" si pregatesc pachete cu dulciuri, haine si mici cadouri. Apoi pornesc spre adresele celor mai sarace familiile din zona pentru a le face o bucurie de sarbatori. Batranii singuri, familiile cu multi copii sunt gasiti cu ajutorul Bisericii si prin baza de date a Departamentului de Protectie a Copilului.
Pentru voluntari, sansa aceasta de a da inapoi, de a face un bine, inseamna foarte mult. "Sentimentul pe care il avem atunci cand vedem cum persoana care ne deschide usa se lumineaza la fata, cum ii stralucesc ochii de bucurie, nu se poate compara cu nimic. Sunt oameni care nu au mai avut parte de colindatori, de nici ei nu mai stiu cat amar de vreme, carora nu le trece nimeni pragul de sarbatori. Cantam, stam de vorba cu ei, le dam cadouri, le promitem ca vom mai veni sa-i vedem si mergem mai departe. Dupa ce terminam de impartit cadourile, ne intoarcem la "Buburuza", unde ne asteapta cei mici. Ne adunam in jurul bradului, ne desfacem cadourile, colindam, avem si o festivitate de premiere pentru cei mai activi voluntari, ne uitam la video la un film de Craciun. Totul se intampla intr-o atmosfera intima, ca intr-o familie."
"Mos Craciun, daca esti bun/ Uite ce-as dori sa-ti spun..."
In fiecare marti dupa amiaza, la "Buburuza" apar 11 prichindei care-si lasa hainutele si ghiozdanele la cuier si apoi o tulesc in camera de joaca. Mai intai, se fac lectiile, se invata cate ceva nou, dupa aceea se strang toti la masa si mananca un sandvici consistent si abia apoi incepe zarva.
Craciunul este tot mai aproape si venirea Mosului isca tot mai multe emotii. "Eu l-am vazut anul trecut pe Mos Craciun", imi spune Cristina, o fetita dintr-a Iii-a. "Era obosit si facea asa: "ho, ho, ho". I-am spus o poezie, "Puisorii" se numea, dar nu mai tin minte nimic din ea, ca era prea lunga. Mi-a adus doua papusi cu care dorm si acum pe perna. Anul asta, tot o papusa mi-as dori, una care sa zica: "Mama, tata" atunci cand o apesi." Un baietel cu un zambet larg si stirb ma trage de maneca, "Pot sa fiu Mos Craciun cand o sa fiu mare? Ca daca nu pot, ma fac politist".

Mos Craciun si caii cu labe

Il cheama Florin, dar toata lumea il striga cu celalalt prenume, Geofrei. Isi balangane picioarele atarnate si din cand in cand isi vara tot capul in carnetelul meu. Nu intelege nimic si ma roaga sa-l las sa faca o litera. Deseneaza un "r" mare, apoi un "a", dar un Mos Craciun nu vrea. Anul trecut a primit exact ceea ce isi dorise, o masinuta cu baterii. "Din fata era galbena si toata fata aia din spate era rosie, avea capace de roti roz si soferu nu era nicaieri." Si l-ai vazut pe Mosul cand ti-a adus-o? "Ee, pai cum sa-l vad, ca el vine pe sus, vine noaptea, nu ziua?! El sta sus, in cer. Dumnezeu face jucariile, si Mos Craciun le aduce. Zboara pe sus, prin cer, si caii dau din labe asa, prin aer. Sase cai are, maro cu gri. Asa, si Mosul, isi lasa sania afara, pazita de caii aia, ca doar n-o sa intre cu ei plini de zapada in casa, intra doar el, incet, sa nu faca zgomot, impodobeste pomul, lasa jucariile si merge mai departe, la ceilalti copii. Dar eu l-am vazut pe Mosul, ca l-a adus tata acasa, dar asta era demult. I-am zis si o poezie, "Catelus cu parul cret/ Fura rata din cotet/ Dar l-am prins cu rata-n gura/ Si cu oun buzunar,/ Hai la Sfatu Popular!"."

Doamna Craciun de la Polul Nord

Daca ar fi sa ne luam dupa figura lui de copil cuminte si binecrescut, cu ochelari si cuvinte alese, am crede ca Marian este primul la invatatura din clasa a Iii-a. Cand vine insa vorba de scoala, baiatul lasa capul in jos si spune cu glasul stins: "Stiu ca nu stau prea bine cu invatatura, dar ii promit Mosului ca o sa ma straduiesc, o sa invat cat pot eu mai bine, si de acum incolo o sa iau numai note bune". Marian nu ar trebui sa fie suparat, pentru ca multi copii de varsta lui ar renunta de buna voie la cateva note bune, pentru a sti macar un sfert din cate stie el. Pentru ca baiatul timid cu ochelari este detinatorul unor vaste si de o mare importanta informatii despre Mos Craciun, pe care ni le-a dezvaluit numai noua. Mai precis, viata si secretele lui Mos Craciun nu mai au nici un... secret pentru Marian.
"Mosul locuieste la Polul Nord intr-o casa alba, impreuna cu doamna Craciun, cu spiridusii si cu renii. Doamna Craciun este frumoasa si ea, dar nu are barba, e imbracata in rosu, cu nasturi albi. Ea ii gateste lui Mos Craciun, care mananca mult, mananca de toate, mai ales vitamine, fructe - cat mai multe mere, bea suc si apa minerala. Mosul citeste singur toate scrisorile de la copii, el citeste repede si are si ochelari. In rest, mai iese si el pe afara, mai ia o gura de aer, singur sau cu sania cu reni, apoi intra inapoi la caldura. Spiridusii au si ei barba, sunt imbracati in verde si toata ziua fac jucariile pe care le-au cerut copiii in scrisori. Renii nu fac nimic toata ziua, stau si mananca si doar in noaptea de Craciun alearga pe cer, zboara pentru ca le-a dat Dumnezeu un praf pentru zburat. Dupa ce au impartit jucariile la toti copiii, se intorc spre dimineata, se scutura de zapada si, gata, intra cu totii in casa, unde ii si asteapta doamna Craciun cu masa pusa.
Mosul a fost si el copil, ca si noi, si tot roman era si el. Invata bine, era un copil bun, dar uneori mai era si obraznic. El mai avea doua surori si un frate, tot romani erau si ei. Mosul s-a nascut aici si ii placea sa se joace cu sania. Copilul a crescut, a ajuns batran si dupa aia Domnul Iisus l-a facut din nou om si i-a zis "tu o sa fii Mos Craciun si o sa aduci cadouri la toti copiii, in fiecare an!". Mos Craciun are multi ani, vreo 200, dar de acum nu mai imbatraneste. El si cu Domnul Iisus sunt prieteni buni si in fiecare an se intalnesc si stau de vorba, ce cadouri sa mai daruiasca, ce bucurii sa mai aduca copiilor."

(Fotografiile autorului)

Cei care vor sa sprijine proiectul "Buburuza" pot suna la numerele de telefon: 021/327.55.35, 0722/64.99.89