Miguel de Cervantes, "Don Quijote de la Mancha", traducere din spaniola, cuvant inainte, cronologie, note si comentarii de Sorin Marculescu, studiu introductiv de Martin de Riquer, membru al Academiei Regale Spaniole, Editura "Paralela 45" (tel. 0248/63.14.39), vol. I, 572 pag., vol. Ii 618 pag. In ianuarie 1605 (2005 este decretat Anul Don Quijote, cu manifestari nu doar in Spania), cand Cervantes avea 57 de ani, aparea la Madrid prima parte a romanului "Don Quijote de la Mancha", cu un mare succes imediat (este primul best-seller din istoria editurilor). Zece ani mai tarziu se publica si partea a doua. De atunci si pana azi, scrierea se dovedeste inepuizabila in semnificatii, genereaza cascade de comentarii si interpretari, inspira nenumarati artisti, face parte din viata sirurilor de generatii. Nu multe carti din istoria literaturii universale sunt inzestrate cu o atat de puternica si durabila vitalitate. Cele doua personaje-simbol inventate de Cervantes, Don Quijote si Sancho Panza, au intrat in mitologie cu aventurile lor imposibile, variatii de pseudo-succese si esecuri, de bun-simt si nebunie, de sublim si derizoriu, de jumatate adevar, jumatate minciuna, aventuri in care se reflecta omenescul trecut, prezent si viitor. Cervantes-omul e de mult oale si ulcele, in timp ce personajele sale pline de viata isi continua aventura sub ochii altor si altor cititori din toata lumea, care transforma textul in imagini, dandu-i fiecare viziunea lui. Acesta e miracolul infaptuit de capodopera. Don Quijote insusi e un pasionat de literatura si de acolo ii vine sminteala de a porni in infruntarea si reformarea lumii. Gravitatea interioara a cititorului de romane cavaleresti contrasteaza caraghios cu ceea ce intreprinde, iar Cervantes are geniul unei false simplitati ironice, sub care construieste povestirea complexa, cu ambiguitati si poezie - intr-o scriitura plina de surprize, de gaselnite, de jocuri de cuvinte, de ritmuri, de stiluri. De aceea, performanta lui Sorin Marculescu de a echivala in romaneste toate nuantele din original (intreprindere la care numai un erudit ca el, specialist in Secolul de Aur spaniol, se putea incumeta) e exemplara (pentru a nu lasa nimic nelamurit cititorului roman, el a luminat textul si si-a explicat optiunile de traducere in 2000 de note).
Stephen Hawking, "Universul intr-o coaja de nuca", traducere de Gheorghe Stratan, Ovidiu Tantareanu si Anca Visinescu, coordonatorul editiei Gheorghe Stratan, Editura "Humanitas" (tel. 021/331.23.30), 212 pag. Banuiesc ca l-ati vazut la televizor pe savantul britanic Stephen Hawking, imobilizat de o boala degenerativa, intr-un carucior cu rotile si neputand comunica decat printr-un computer cu sintetizator de voce, pe care-l actioneaza cu miscari ale capului si ochilor. Si are ce comunica: mintea geniala nu i-a fost afectata de cumplita maladie, iar domeniul in care si-o exercita, cosmologia, a progresat si datorita lui prin noi ipoteze, unele confirmate experimental. Aceste ipoteze si modele, incercand sa raspunda stiintific la intrebari privind originea universului, ce anume il face sa existe si cum functioneaza, daca si cum se va sfarsi, tinzand spre o teorie completa a cosmosului ("ce nu poate fi mai presus de puterile noastre de intelegere"), nu au ramas in cercul restrans al fizicienilor de varf. Fiindca Hawking a publicat si lucrari in tema destinate publicului larg. "Scurta istorie a timpului" si "Visul lui Einstein" (traduse si la noi, tot la Editura "Humanitas") au figurat ani la rand pe lista celor mai bine vandute carti din Occident, iar autorul lor a devenit cel mai cunoscut fizician de la Einstein incoace. Ultimul lui best-seller, "Universul intr-o coaja de nuca", tradus acum la noi, e cu adevarat o bijuterie editoriala, tiparita pe hartie lucioasa, cu numeroase ilustratii colorate si cu o tehnoredactare de zile mari. Poate fi un dar si pentru cele mai pretentioase persoane, cu conditia sa aiba curiozitate pentru noile descoperiri stiintifice privitoare la istoria universului, chiar daca nu stiu prea multa matematica si fizica. Discutiile despre forma si sensul timpului, despre posibilitatea calatoriilor in timp, in trecut sau viitor (care, iata, nu mai tin de literatura stiintifico-fantastica, partea stiintifica acoperind-o tot mai mult pe cea fantastica), teoria "gaurilor negre" si a buclelor temporale sunt atat de clar expuse in cuvinte si imagini, incat cititorul capata o incredere reconfortanta in propria capacitate de a gandi universul (pentru a-i veni in ajutor, cartea contine si un glosar ce explica succint termenii de specialitate).
Osho, "Tarotul Zen, jocul de carti transcendent al zenului" , traducere de Cristian Hanu, Editura "Mix", Brasov (tel. 0268/33.40.16), 180 pag. + 79 de carti de joc, 300.000 lei. Cred ca aceasta caseta ce contine un volum cu explicatii si cartile de joc propriu-zise, e un dar original pentru doamne si domnisoare pasionate de ezoterisme si meditatii. Tarotul Zen creat de Osho "reprezinta un apel la trezirea interioara, la punerea in unison a sensibilitatii, compasiunii, receptivitatii, curajului si individualitatii". E, deci, un joc nu de ghicit, cum s-ar crede, ci pentru exercitii de perfectionare spirituala si pentru placerea de a privi viata ca pe o aventura.