Magnatul

Un film-eveniment

Recunosc, cuvantul "eveniment" s-a tocit de tot in ultima vreme. Ca si cuvantul "festival". In Romania noastra - daca stai sa numeri de cate ori apar aceste cuvinte in presa, de cate ori sunt rostite la radio sau la televiziuni - ametesti. Si totusi: de vreme ce nu s-a inventat inca o alta vorba care sa exprime acel "iesit din comun" pe care-l subintelege cuvantul "eveniment", ma simt nevoita sa-l folosesc acum si aici, fiind vorba despre recenta premiera cu filmul lui Serban Marinescu.
Pentru cinefilii mai... maturi, numele lui Serban Marinescu este o garantie. Cu gandul la cei mai tineri, sa amintim ca prin anii 80 el a debutat cu un foarte frumos film - Moara lui Califar - inspirat din proza lui Gala Galaction, ca a continuat sa-si atraga elogii si premii - pe deplin meritate - pentru Domnisoara Aurica - un film, as zice, "antologic", realizat dupa un scenariu de exceptie, semnat de Eugen Barbu. Dupa Revolutie, Serban Marinescu ne impresioneaza cu un film cutremurator - este vorba despre Cel mai iubit dintre pamanteni -, realizat dupa cartea lui Marin Preda. Aici scenariul ii apartine.
Si iata ca acum Serban Marinescu, unul dintre cei mai importanti cineasti ai momentului, ne ofera Magnatul.
In primele douazeci-treizeci de minute ale filmului, ceea ce vedem ne face sa credem ca este vorba despre un film politic. Intamplare - coincidenta, sau nu - filmul se deschide cu o "panoramare" asupra lumii politice romanesti, aflata in preajma alegerilor prezidentiale. Asistam, asadar, la tranzactii de tot felul - in majoritate dubioase, daca nu chiar murdare -, la tradari, la impacari "jucate"... Asistam la "circul" penibil care se face indeobste in preajma personalitatilor politice ale momentului.
Toate astea, cum spuneam, in primele douazeci-treizeci de minute ale filmului. Apoi, malul acesta se retrage parca din prim-plan, se estompeaza lin, lasand sa iasa la iveala, din mijlocul lui, o lumina. Lumina unui destin. Cel al Magnatului. Al Magnatului care a acumulat averi fabuloase, dar care, la 60 de ani, aflat in fata unei cumplite incercari, constata ca "nu a stiut sa-si traiasca viata". Ca si-a irosit-o, numarandu-si agoniselile.
Filmul este, dupa parerea mea, o mare si binevenita reusita a cinematografiei noastre. Reusita asta se constituie dintr-un scenariu excelent (Bogdan Ficeac), dintr-un decupaj pe masura talentului de exceptie al lui Serban Marinescu, dintr-un dialog viu, sfichiuitor. Un dialog pe care-l datoram, se pare, nu numai scenaristului, ci si regizorului filmului, cat si Magnatului... Dorel Visan. Un dialog alcatuit din replici scurte, adesea taioase, niciodata vulgare. In filmul asta, Privirea (filmata cu rar talent de operatorul Dan Alexandru), privirea omeneasca, are, adesea, rolul unei replici de ne-spus, al unei declaratii de ura tainuita sau de dragoste ne-asumata la timp... Un personaj important al filmului este Muzica (Petru Margineanu), leit-motivul muzical prevestind, invaluitor, drama care se alcatuieste. E ca un sarpe de matase ce se incolaceste, cu tandrete, in jurul victimei, sugrumand-o in final... Scenografia (Theodora Alexandru) sugereaza, la randul ei, cu mult succes lumea speciala in care se desfasoara drama.
Si pentru ca vorbim despre reusite, sa spunem ca in acest film nu vom asista la violente de tot felul - de dragul violentei. Asadar, nici violente de limbaj, nici urmariri de masini, nici batai spectaculoase, nici explozii ca in Irak sau de sfarsitul lumii. Violenta e continuta in situatii. Exploziile sunt implozii... Destramarile se produc pe dinauntru... Lumina - alt personaj al filmului - e dulce, chiar si atunci cand devine un decor al tragediei. Ca si zapada - care albeste totul.
In rolul Magnatului, Dorel Visan - cel pe care l-am aplaudat cu entuziasm in filme facute de Iosif Demian, Mircea Veroiu, Nicolae Margineanu, Mircea Daneliuc, Laurentiu Damian si Serban Marinescu, face aici o creatie memorabila. Este - poate - vorba despre filmul vietii lui. Aici, Dorel Visan isi implineste cu brio crezul dintotdeauna: "Dupa parerea mea, un actor nu trebuie sa interpreteze roluri - ci sa re-creeze destine...".
In filmul lui Serban Marinescu, "Magnatul Dorel Visan" este inconjurat de cateva "perle" ale coroanei care se cheama Actorii Romaniei. Va las sa ii descoperiti cu emotie si placere.